ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1427/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 februarie 2004, reclamantul G.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând obligarea pârâtului de a-i răspunde la scrisoarea nr. 1047 din 6 ianuarie 2004 și să-i aprobe primirea în audiența solicitată, precum primirea în profesia de notar public, cu verificarea cunoștințelor potrivit stării sale fizice, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 700 din 15 aprilie 2004, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere sentința civilă nr. 988 din 24 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 435 din 4 februarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin care s-a respins acțiunea reclamantului, având ca obiect obligarea pârâtului la numirea sa în funcția de notar public. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a admis excepția puterii lucrului judecat, potrivit art. 1201 C. civ., deși nu erau îndeplinite condițiile legale privind identitatea de obiect și cauză juridică.

Recursul este întemeiat. Examinând cererile reclamantului, se constată lipsa de identitate între obiectul și temeiul juridic din prima acțiune, față de cea înregistrată ulterior, la 6 februarie 2004. Astfel, dacă prin acțiunea înregistrată la 22 mai 2003, soluționată prin sentința civilă nr. 988 din 24 iunie 2003, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 435 din 4 februarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției la numirea în funcția de notar public, prin acțiunea înregistrată la 6 februarie 2004, soluționată prin hotărârea recurată, același reclamant a cerut obligarea pârâtului de a-i răspunde la scrisoarea nr. 1047 din 6 ianuarie 2004, de a-i aproba primirea în audiența solicitată, precum și primirea în profesia de notar public, cu verificarea cunoștințelor potrivit stării sale fizice.

Ca atare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., referitoare la puterea lucrului judecat și întrucât cauza a fost soluționată greșit, prin admiterea excepției autorității lucrului judecat, invocată de pârât, prin admiterea recursului reclamantului, se va casa sentința atacată și se va trimite dosarul, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.M. împotriva sentinței nr. 700 din 15 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2005.