ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1427/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 6 februarie 2004, reclamantul G.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției,

solicitând obligarea pârâtului de a-i răspunde la scrisoarea nr. 1047 din 6

ianuarie 2004 și să-i aprobe primirea în audiența solicitată, precum primirea

în profesia de notar public, cu verificarea cunoștințelor potrivit stării sale

fizice,

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 700 din 15 aprilie 2004,

a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și a respins

acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a avut în vedere sentința civilă nr. 988 din 24 iunie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

rămasă irevocabilă prin decizia nr. 435 din 4 februarie 2004, a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin care s-a

respins acțiunea reclamantului, având ca obiect obligarea pârâtului la numirea

sa în funcția de notar public.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate

potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit

instanța de fond a admis excepția puterii lucrului judecat, potrivit art. 1201 C.

civ., deși nu erau îndeplinite condițiile legale privind identitatea de obiect

și cauză juridică.

Recursul este întemeiat.

Examinând cererile

reclamantului, se constată lipsa de identitate între obiectul și temeiul

juridic din prima acțiune, față de cea înregistrată ulterior, la 6 februarie

2004.

Astfel, dacă prin acțiunea

înregistrată la 22 mai 2003, soluționată prin sentința civilă nr. 988 din 24

iunie 2003, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 435 din 4 februarie 2004, a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul a solicitat obligarea

pârâtului Ministerul Justiției la numirea în funcția de notar public, prin

acțiunea înregistrată la 6 februarie 2004, soluționată prin hotărârea recurată,

același reclamant a cerut obligarea pârâtului de a-i răspunde la scrisoarea nr.

1047 din 6 ianuarie 2004, de a-i aproba primirea în audiența solicitată, precum

și primirea în profesia de notar public, cu verificarea cunoștințelor potrivit

stării sale fizice.

Ca atare, nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., referitoare la puterea

lucrului judecat și întrucât cauza a fost soluționată greșit, prin admiterea

excepției autorității lucrului judecat, invocată de pârât, prin admiterea

recursului reclamantului, se va casa sentința atacată și se va trimite dosarul,

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.M.

împotriva sentinței nr. 700 din 15 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 martie 2005.