ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 49/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 12 octombrie 2004, reclamanta C.N.P.B. a chemat în judecată M.J., solicitând anularea ordinului emis de acesta din 3 martie 2004, prin care D.D. a fost numit notar public. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că numirea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 36/1995, în sensul că cererea de numire a fost înregistrată la o dată ulterioară datei emiterii ordinului și nu a fost depusă la C.N.P.B., iar cunoștințele profesionale nu au fost verificate prin concurs. La 31 ianuarie 2005, D.D. a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului, invocând pe această cale tardivitatea acțiunii reclamantei în raport de dispozițiile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Prin încheierea din 22 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis, în principiu, cererea de intervenție, iar prin sentința civilă nr. 552 din 29 martie 2005, a admis excepția tardivității, reținând pentru aceasta că reclamanta a avut cunoștință de data și conținutul ordinului contestat încă din 4 mai 2004 când a formulat reclamatia administrativă, astfel încât sesizarea instanței de contencios la 12 octombrie 2004 s-a făcut peste termenul prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990. Prin decizia nr. 5040 din 20 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de C.N.P.B. și a casat sentința Curții de Apel București cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut că în fapt, reclamanta a cunoscut despre existența O.M.J. nr. 616/2004 la momentul formulării reclamației administrative, astfel încât acțiunea în anularea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990. În fond, după casare, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 482 din 1 martie 2006, a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de D.D. și în fond, a respins acțiunea reclamantei C.N.P.B. S-a apreciat că O.M.J. nr. 616/2004 a fost emis cu respectarea competențelor stabilite de art. 17 din Legea nr. 36/1995; că beneficiarul acestui ordin a formulat cerere de suspendare din funcție, considerând că se afla în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 35 alin. (1) lit. a) din același act normativ și în fine că reclamanta nu a făcut dovada vătămării vreunui drept.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs C.N.P.B. și M.J. În esență, recurenții au susținut că în mod greșit s-a apreciat că O.M.J. nr. 616/2004 a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din Legea nr. 36/1995, deși s-a reținut că acesta poartă o dată anterioară cererii de numire adresată M.J., precum și referatului direcției de specialitate; greșit nu s-a avut în vedere că ordinul nu a fost înregistrat la Curtea de apel și greșit s-a apreciat că cererea de suspendare din funcția de notar public s-a făcut conform cu dispozițiile art. 75 din Legea nr. 36/1995. S-a mai susținut de către recurenți că cererea de intervenție accesorie trebuia respinsă ca fiind lipsită de interes, atâta timp cât s-a dovedit că a intervenit O.M.J.

nr. 1342/2005 de revocare al O.M.J. nr. 616/2004, iar pe fondul pricinii din același considerent, respinsă acțiunea ca rămasă fără obiect. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se aprecia că acestea nu se justifică. În conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. g) din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici și a activității notariale: „notar public poate fi cel care a îndeplinit timp de 5 ani funcția de judecător . și dovedește cunoștințele necesare funcției de notar public". Cum în cauză s-a dovedit că D.D. a îndeplinit timp de 15 ani funcția de judecător, fiind în același timp doctor în științe juridice și cadru didactic universitar, legal și temeinic s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele de text, numirea sa notar public putând fi făcută fără susținerea examenului concurs.

Conform art. 17 din Legea nr. 36/1995, „notarul public este numit de M.J. la propunerea C.U.N.N.P. pe baza cererii celui interesat și după ce face dovada îndeplinirii cerințelor art. 16". Ori, O.M.J. nr. 616/2004 a fost emis de M.J., ca urmare a cererii formulate de reclamant, cerere adresată Direcției de specialitate din cadrul ministerului care a și avizat ordinul de numire. Faptul că acest ordin poartă o dată anterioară (cu o zi) celei pe care o are cererea de numire precum și faptul că intervenientul nu a fost propus în prealabil de către C.U.N.N.P. nu constituie cauze de nulitate după cum corect s-a reținut și de către instanța fondului, competența numirii în funcția de notar public revenind exclusiv M.J.

În ce privește neînregistrarea acestui ordin la biroul Curții de apel în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 36/1995, a fost apreciată corect ca nefiind o cauză de revocare în condițiile în care în cadrul termenului de 60 de zile de la emiterea lui, beneficiarul ordinului a solicitat M.J., suspendarea din funcția de notar public pentru motive de incompatibilitate, numai acesta având competența emiterii unei astfel de măsuri. Împrejurarea că prin O.M.J. nr. 1342/2005 s-a dispus revocarea O.M.J. nr. 616/2004, legal și temeinic a fost considerată de către Curtea de Apel București ca nefiind de natură să conducă la soluția respingerii acțiunii ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere considerentele instanței de casare care prin decizia nr. 5040/2005 a reținut că un asemenea act nu putea fi emis decât cu procedura administrativă prealabilă și nicidecum după sesizarea instanței de contencios administrativ.

Astfel fiind, nici cererea de intervenție formulată de D.D. nu putea fi respinsă ca lipsită de interes. În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de C.N.P.B. și de M.J., împotriva sentinței civile nr. 487 din 1 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2007.