ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.01.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 49/2007

HOTĂRÂRE
10.01.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 49/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 12

octombrie 2004, reclamanta C.N.P.B. a chemat în judecată M.J., solicitând

anularea ordinului emis de acesta din 3 martie 2004, prin care D.D. a fost

numit notar public.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că numirea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 17

din Legea nr. 36/1995, în sensul că cererea de numire a fost înregistrată la o

dată ulterioară datei emiterii ordinului și nu a fost depusă la C.N.P.B., iar cunoștințele profesionale nu au fost verificate prin concurs.

La 31

ianuarie 2005, D.D. a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul

pârâtului, invocând pe această cale tardivitatea acțiunii reclamantei în raport

de dispozițiile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Prin încheierea

din 22 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis, în principiu, cererea de intervenție, iar prin sentința

civilă nr. 552 din 29 martie 2005, a admis excepția tardivității, reținând

pentru aceasta că reclamanta a avut cunoștință de data și conținutul ordinului

contestat încă din 4 mai 2004 când a formulat reclamatia administrativă, astfel

încât sesizarea instanței de contencios la 12 octombrie 2004 s-a făcut peste

termenul prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.

Prin decizia

nr. 5040 din 20 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ, a admis recursul declarat de C.N.P.B. și a casat

sentința Curții de Apel București cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

S-a reținut

că în fapt, reclamanta a cunoscut despre existența O.M.J. nr. 616/2004 la

momentul formulării reclamației administrative, astfel încât acțiunea în

anularea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr.

29/1990.

În fond, după

casare, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 482 din 1 martie 2006, a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de D.D. și în fond, a respins acțiunea

reclamantei C.N.P.B.

S-a apreciat

că O.M.J. nr. 616/2004 a fost emis cu respectarea competențelor stabilite de

art. 17 din Legea nr. 36/1995; că beneficiarul acestui ordin a formulat cerere

de suspendare din funcție, considerând că se afla în starea de incompatibilitate

prevăzută de art. 35 alin. (1) lit. a) din același act normativ și în fine că

reclamanta nu a făcut dovada vătămării vreunui drept.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs C.N.P.B. și M.J.

În esență,

recurenții au susținut că în mod greșit s-a apreciat că O.M.J. nr. 616/2004 a

fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din Legea nr.

36/1995, deși s-a reținut că acesta poartă o dată anterioară cererii de numire

adresată M.J., precum și referatului direcției de specialitate; greșit nu s-a

avut în vedere că ordinul nu a fost înregistrat la Curtea de apel și greșit s-a apreciat că cererea de suspendare din funcția de notar public

s-a făcut conform cu dispozițiile art. 75 din Legea nr. 36/1995.

S-a mai susținut de către

recurenți că cererea de intervenție accesorie trebuia respinsă ca fiind lipsită

de interes, atâta timp cât s-a dovedit că a intervenit O.M.J. nr. 1342/2005 de

revocare al O.M.J. nr. 616/2004, iar pe fondul pricinii din același considerent,

respinsă acțiunea ca rămasă fără obiect.

Analizând

legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile

formulate, urmează a se aprecia că acestea nu se justifică.

În

conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. g) din Legea nr. 36/1995, legea

notarilor publici și a activității notariale: „notar public poate fi cel care a

îndeplinit timp de 5 ani funcția de judecător . și dovedește cunoștințele

necesare funcției de notar public".

Cum în cauză s-a dovedit că D.D.

a îndeplinit timp de 15 ani funcția de judecător, fiind în același timp doctor

în științe juridice și cadru didactic universitar, legal și temeinic s-a

apreciat că sunt îndeplinite cerințele de text, numirea sa notar public putând

fi făcută fără susținerea examenului concurs.

Conform art.

17 din Legea nr. 36/1995, „notarul public este numit de M.J. la propunerea

C.U.N.N.P. pe baza cererii celui interesat și după ce face dovada îndeplinirii

cerințelor art. 16".

Ori, O.M.J. nr. 616/2004 a fost

emis de M.J., ca urmare a cererii formulate de reclamant, cerere adresată

Direcției de specialitate din cadrul ministerului care a și avizat ordinul de

numire.

Faptul că

acest ordin poartă o dată anterioară (cu o zi) celei pe care o are cererea de

numire precum și faptul că intervenientul nu a fost propus în prealabil de

către C.U.N.N.P. nu constituie cauze de nulitate după cum corect s-a reținut și

de către instanța fondului, competența numirii în funcția de notar public

revenind exclusiv M.J.

În ce

privește neînregistrarea acestui ordin la biroul Curții de apel în conformitate

cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 36/1995, a fost apreciată corect ca

nefiind o cauză de revocare în condițiile în care în cadrul termenului de 60 de

zile de la emiterea lui, beneficiarul ordinului a solicitat M.J., suspendarea

din funcția de notar public pentru motive de incompatibilitate, numai acesta

având competența emiterii unei astfel de măsuri.

Împrejurarea

că prin O.M.J. nr. 1342/2005 s-a dispus revocarea O.M.J. nr. 616/2004, legal și

temeinic a fost considerată de către Curtea de Apel București ca nefiind de

natură să conducă la soluția respingerii acțiunii ca fiind rămasă fără obiect,

având în vedere considerentele instanței de casare care prin decizia nr.

5040/2005 a reținut că un asemenea act nu putea fi emis decât cu procedura

administrativă prealabilă și nicidecum după sesizarea instanței de contencios

administrativ.

Astfel fiind,

nici cererea de intervenție formulată de D.D. nu putea fi respinsă ca lipsită

de interes.

În raport de

aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursurile declarate de C.N.P.B. și

de M.J., împotriva sentinței civile nr. 487 din 1 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 ianuarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-04-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2034/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 septembrie 2005, reclamantul M.J. a solicitat, să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 3345/ C din 6 decembrie
ÎCCJ 2005-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1427/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 februarie 2004, reclamantul G.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând obligarea pârâtului de a-i răspunde
ÎCCJ 2005-01-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 160/2005
prin legea organică, respectiv Legea nr. 29/1990. Drept urmare, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod greșit a respins excepția invocată de pârâtă, excepție care în cazul admiterii ar fi condus la aceeași soluție de respingere a ac
ÎCCJ 2006-02-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2006
a de contencios administrativ și fiscal, solicitându-se rectificarea în parte, în sensul că emitentul hotărârii despre care se face referire în preambulul ordinului, este Biroul Executiv al Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici
ÎCCJ 2005-07-11
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6254/2005
și motivării apelului, ca nefondate și a admis apelul declarat de pârâtul M.P., schimbând în tot sentința, în sensul admiterii excepției lipsei calității de reprezentant și constatării nulității cererii. S-a reținut că: - apelul a fost decl
Sursă