ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul P.E. a chemat în

judecată Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu

pârâtul și pe calea contenciosului administrativ, să dispună rectificarea în

parte a Ordinului ministrului justiției nr. 3292/C din 3 decembrie 2004, în

ceea ce privește alin. (2) din preambul și art. 2.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că ordinul a cărui anulare o solicită, a menționat greșit în preambul

Hotărârea nr. 109 din 20 septembrie 2004, a Consiliului Uniunii Naționale a

Notarilor Publici din România, întrucât nu are legătură cu numirea sa ca notar

și în mod nelegal, a limitat la 5 ani, perioada de asociere cu notarul public

P.L., încălcându-se principiul

pacta sunt servanda

.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 960 din

23 mai 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea în

parte a Ordinului ministrului justiției nr. 3292/C din 3 decembrie 2004, în

ceea ce privește alin. (2) din preambul și art. 2. Totodată, a dispus obligarea

pârâtului, să emită un nou ordin în care la alin. (2) din preambul să se treacă

Hotărârea nr. 109 din 20 septembrie 2004, a Biroului Executiv al Consiliului

Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, iar la art. 2 să se

specifice „perioadă nedeterminată”.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Ministerul Justiției.

Recurentul a susținut, în esență, că

sentința civilă nr. 960 din 23 mai 2005, a Curții de Apel București, a fost în

parte pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în mod greșit instanța

de fond a dispus anularea în parte a Ordinului Ministerului Justiției nr.

3292/C din 3 decembrie 2004, în ceea ce privește alin. (2) din preambul, atâta

vreme, cât emiterea acestui ordin s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.

20 din Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, aprobat prin Hotărârea

Consiliului Uniunii nr. 84 din 26 martie 2004 și ale art. 7 din Normele cu

privire la asocierea notarilor publici.

Recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței civile nr. 960 din 23 mai 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este fondat

și va fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei,

spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele ce urmează:

Prin Ordinul nr. 3292/C din 3

decembrie 2004, al ministrului justiției, s-a aprobat cererea notarului public

P.E., de schimbare temporară a sediului biroului notarial din circumscripția

Judecătoriei Slobozia, localitatea Amara, în municipiul București, în vederea

asocierii cu notarul public P.L. și s-a dispus ca schimbarea temporară a

sediului să se facă prin preluarea postului de notar public din circumscripția

Judecătoriei Slobozia, localitatea Amara, în municipiul București, pentru o

perioadă de 5 ani.

Acest ordin a fost atacat de

reclamantul P.E., prin acțiunea înregistrată sub nr. 713/2005, la Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

solicitându-se rectificarea în parte, în sensul că emitentul hotărârii despre

care se face referire în preambulul ordinului, este Biroul Executiv al

Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și în sensul că durata

de asociere a reclamantului, cu notarul public P.L., este cea prevăzută în

contractul legal și valabil de asociere dintre cei doi notari.

Cu toate acestea, instanța de fond,

prin sentința civilă nr. 960 din 23 mai 2005, admițând cererea reclamantului, a

dispus anularea în parte a Ordinului ministrului justiției nr. 3292/C din 3

decembrie 2004, în ceea ce privește alin. (2) din preambul și art. 2 și a

obligat pârâtul să emită un nou ordin în care la alin. (2) din preambul să se

treacă Hotărârea nr. 109 din 20 septembrie 2004 a Biroului Executiv al

Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, iar la art. 2 să

se specifice „perioadă nedeterminată”.

Procedând astfel, prima instanță a

acordat, ceea ce nu s-a cerut și a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., care stabilesc obligația pentru judecători de a hotărî, în toate

cazurile, numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

În aceste condiții, cum practic

instanța a cărei hotărâre este recurată, a soluționat procesul, fără a intra în

cercetarea fondului cererii cu care a fost învestită - rectificarea în parte a

Ordinului ministrului justiției nr. 3292/C din 3 decembrie 2004, se va dispune,

potrivit prevederilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., admiterea recursului și

casarea sentinței atacate, precum și trimiterea cauzei, spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 960 din 23 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2006.