ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 358/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.E.

a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ, să dispună rectificarea în parte a Ordinului ministrului justiției nr. 3292/C din 3 decembrie 2004, în ceea ce privește alin. (2) din preambul și art. 2. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul a cărui anulare o solicită, a menționat greșit în preambul Hotărârea nr. 109 din 20 septembrie 2004, a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, întrucât nu are legătură cu numirea sa ca notar și în mod nelegal, a limitat la 5 ani, perioada de asociere cu notarul public P.L., încălcându-se principiul pacta sunt servanda . Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 960 din 23 mai 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea în parte a Ordinului ministrului justiției nr. 3292/C din 3 decembrie 2004, în ceea ce privește alin. (2) din preambul și art. 2. Totodată, a dispus obligarea pârâtului, să emită un nou ordin în care la alin. (2) din preambul să se treacă Hotărârea nr. 109 din 20 septembrie 2004, a Biroului Executiv al Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, iar la art. 2 să se specifice „perioadă nedeterminată”.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Ministerul Justiției. Recurentul a susținut, în esență, că sentința civilă nr. 960 din 23 mai 2005, a Curții de Apel București, a fost în parte pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în mod greșit instanța de fond a dispus anularea în parte a Ordinului Ministerului Justiției nr. 3292/C din 3 decembrie 2004, în ceea ce privește alin. (2) din preambul, atâta vreme, cât emiterea acestui ordin s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 20 din Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 84 din 26 martie 2004 și ale art. 7 din Normele cu privire la asocierea notarilor publici.

Recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 960 din 23 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este fondat și va fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele ce urmează: Prin Ordinul nr. 3292/C din 3 decembrie 2004, al ministrului justiției, s-a aprobat cererea notarului public P.E., de schimbare temporară a sediului biroului notarial din circumscripția Judecătoriei Slobozia, localitatea Amara, în municipiul București, în vederea asocierii cu notarul public P.L. și s-a dispus ca schimbarea temporară a sediului să se facă prin preluarea postului de notar public din circumscripția Judecătoriei Slobozia, localitatea Amara, în municipiul București, pentru o perioadă de 5 ani.

Acest ordin a fost atacat de reclamantul P.E., prin acțiunea înregistrată sub nr. 713/2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitându-se rectificarea în parte, în sensul că emitentul hotărârii despre care se face referire în preambulul ordinului, este Biroul Executiv al Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și în sensul că durata de asociere a reclamantului, cu notarul public P.L., este cea prevăzută în contractul legal și valabil de asociere dintre cei doi notari.

Cu toate acestea, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 960 din 23 mai 2005, admițând cererea reclamantului, a dispus anularea în parte a Ordinului ministrului justiției nr. 3292/C din 3 decembrie 2004, în ceea ce privește alin. (2) din preambul și art. 2 și a obligat pârâtul să emită un nou ordin în care la alin. (2) din preambul să se treacă Hotărârea nr. 109 din 20 septembrie 2004 a Biroului Executiv al Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, iar la art. 2 să se specifice „perioadă nedeterminată”. Procedând astfel, prima instanță a acordat, ceea ce nu s-a cerut și a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care stabilesc obligația pentru judecători de a hotărî, în toate cazurile, numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

În aceste condiții, cum practic instanța a cărei hotărâre este recurată, a soluționat procesul, fără a intra în cercetarea fondului cererii cu care a fost învestită - rectificarea în parte a Ordinului ministrului justiției nr. 3292/C din 3 decembrie 2004, se va dispune, potrivit prevederilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., admiterea recursului și casarea sentinței atacate, precum și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 960 din 23 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.