ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5193/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 mai 2009, reclamantul D.G.R. a solicitat să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 641/C din 23 februarie 2009 emis de M.J.L.C., până la soluționarea irevocabilă a litigiului pe fond cu privire la acest act administrativ în Dosarul nr. 444/35/2009 al Curții de Apel Oradea. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul a cărui suspendare a solicitat, M.J.L.C. a dispus încetarea mandatului său de executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 22 alin. (1) lit. g), raportat la art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000, ca urmare a condamnării sale la o pedeapsă de 20.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 249 C. pen.

Reclamantul a susținut că acest ordin este nelegal, deoarece nu se află într-una din situațiile reglementate prin textele de lege aplicate de pârât, iar prin executarea măsurii dispune anterior pronunțării unei hotărâri judecătorești pe fondul cauzei, i se poate produce o pagubă însemnată, fiind în imposibilitate să-și desfășoare activitatea de executor judecătoresc pentru care a fost autorizat. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 100/CA/2009-P.I. din 1 iunie 2009, prin care a respins cererea formulată de reclamant ca nefondată.

Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu motivarea că argumentele juridice invocate de reclamant nu sunt de natură să producă o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ a cărui executare s-a solicitat a fi suspendată și nici nu s-a dovedit o pagubă iminentă, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de suspendare a executării Ordinului nr. 641/C din 23 februarie 2009 până la soluționarea litigiului pe fond cu privire la acest act administrativ.

Recurentul a criticat concluzia instanței de fond privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, arătând că a dovedit existența unui caz bine justificat prin dubiile serioase expuse cu privire la legalitatea ordinului contestat, precum și paguba însemnată pe care o suportă prin executarea ordinului, întrucât nu își poate exercita profesia. Recurentul a reiterat motivele de nelegalitate a ordinului contestat, arătând că a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă, respectiv infracțiunea de neglijență în serviciu, a cărei latură subiectivă implică doar existența culpei cu sau fără prevedere, astfel că nu se încadrează în ipoteza juridică reglementată în art. 22 lit. e) din Legea nr. 188/2000, reținută de intimat ca temei pentru încetarea mandatului său de executor judecătoresc.

Recurentul a arătat că, de asemenea dispozițiile art. 22 lit. g) din Legea nr. 188/2000 nu pot constitui temei pentru încetarea calității de executor judecătoresc, întrucât această reglementare vizează doar situația în care o persoană devine executor judecătoresc și este rezultatul unei erori legislative, fiind în contradicție cu prevederile de la lit. e) ale aceluiași text de lege. Din acest motiv, s-a învederat că textele legale incidente în cauză trebuie interpretate în conformitate cu regulile generale de interpretare a actului juridic și cu prevederile C.E.D.O. în temeiul dispozițiilor art. 11 și art. 20 din Constituție.

Pe baza unei asemenea interpretări, s-a susținut că în prezenta cauză este o veritabilă acuzație în materie penală, așa cum a fost conturată această noțiune în jurisprudența C.E.D.O., în funcție de calificarea faptei potrivit dreptului național, de natura faptei și de natura și de gradul de gravitate al sancțiunii care urmează a fi aplicată autorului faptei. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului nr. 641/C din 23 februarie 2009 emis de M.J.L.C.

Din motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența unui caz bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din actul normativ susmenționat, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Apărările referitoare la îndeplinirea acestei prime condiții legale au fost corect calificate la instanța de fond ca fiind motive de nelegalitate, care nu pot fi examinate decât pe fondul cauzei, în cadrul acțiunii formulate pentru anularea actului administrativ în Dosarul nr. 444/35/2009 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea. Aceste apărări au fost neîntemeiat reiterate în cererea de recurs, deoarece interpretarea și aplicarea textelor legale în baza cărora a fost emis ordinul contestat reprezintă obiectul judecății pe fondul pricinii și nu pot fi deduse judecății în cadrul procedurii de suspendare a executării.

Măsura de suspendare a executării actului administrativ nu a fost justificată de recurent nici prin necesitatea de a se preveni o pagubă iminentă, astfel că nu a fost îndeplinită această condiție prevăzută expres în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Această măsură solicitată de recurent se dovedește a fi și lipsită de obiect, în condițiile în care, la data formulării cererii – 5 mai 2009, Ordinul nr. 641/C din 23 februarie 2009 emis de M.J.L.C. era executat, conform procesului-verbal din 30 martie 2008, din care rezultă că la data respectivă au fost predate, respectiv preluate ștampila, legitimația și sigiliul reclamantului de către executorul judecătoresc desemnat.

Fiind aduse la îndeplinire măsurile dispuse prin ordinul contestat, s-a solicitat fără temei suspendarea unei executări finalizate prin procesul-verbal întocmit anterior sesizării instanței de judecată. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.R. împotriva sentinței civile nr. 100/CA/2009-PI din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.