ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5193/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

5 mai 2009, reclamantul D.G.R. a solicitat să se dispună suspendarea executării

Ordinului nr. 641/C din 23 februarie 2009 emis de M.J.L.C., până la

soluționarea irevocabilă a litigiului pe fond cu privire la acest act administrativ

în Dosarul nr. 444/35/2009 al Curții de Apel Oradea.

În

motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul a cărui suspendare a

solicitat, M.J.L.C. a dispus încetarea mandatului său de executor judecătoresc

în cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Oradea

în temeiul art. 22 alin. (1) lit. g), raportat la art. 15 lit. d) din Legea nr.

188/2000, ca urmare a condamnării sale la o pedeapsă de 20.000 lei amendă

penală pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 249 C. pen.

Reclamantul

a susținut că acest ordin este nelegal, deoarece nu se află într-una din

situațiile reglementate prin textele de lege aplicate de pârât, iar prin

executarea măsurii dispune anterior pronunțării unei hotărâri judecătorești pe

fondul cauzei, i se poate produce o pagubă însemnată, fiind în imposibilitate

să-și desfășoare activitatea de executor judecătoresc pentru care a fost

autorizat.

Curtea

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința nr. 100/CA/2009-P.I. din 1 iunie 2009, prin care a respins

cererea formulată de reclamant ca nefondată.

Instanța

de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, cu motivarea că argumentele juridice invocate de reclamant nu sunt

de natură să producă o îndoială serioasă privind legalitatea actului

administrativ a cărui executare s-a solicitat a fi suspendată și nici nu s-a dovedit

o pagubă iminentă, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași

lege, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea

hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de suspendare a executării

Ordinului nr. 641/C din 23 februarie 2009 până la soluționarea litigiului pe

fond cu privire la acest act administrativ.

Recurentul

a criticat concluzia instanței de fond privind neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, arătând că a dovedit existența

unui caz bine justificat prin dubiile serioase expuse cu privire la legalitatea

ordinului contestat, precum și paguba însemnată pe care o suportă prin executarea

ordinului, întrucât nu își poate exercita profesia.

Recurentul

a reiterat motivele de nelegalitate a ordinului contestat, arătând că a fost

condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni din culpă, respectiv infracțiunea

de neglijență în serviciu, a cărei latură subiectivă implică doar existența

culpei cu sau fără prevedere, astfel că nu se încadrează în ipoteza juridică

reglementată în art. 22 lit. e) din Legea nr. 188/2000, reținută de intimat ca

temei pentru încetarea mandatului său de executor judecătoresc.

Recurentul

a arătat că, de asemenea dispozițiile art. 22 lit. g) din Legea nr. 188/2000 nu

pot constitui temei pentru încetarea calității de executor judecătoresc,

întrucât această reglementare vizează doar situația în care o persoană devine

executor judecătoresc și este rezultatul unei erori legislative, fiind în

contradicție cu prevederile de la lit. e) ale aceluiași text de lege. Din acest

motiv, s-a învederat că textele legale incidente în cauză trebuie interpretate

în conformitate cu regulile generale de interpretare a actului juridic și cu

prevederile C.E.D.O. în temeiul dispozițiilor art. 11 și art. 20 din

Constituție.

Pe

baza unei asemenea interpretări, s-a susținut că în prezenta cauză este o

veritabilă acuzație în materie penală, așa cum a fost conturată această noțiune

în jurisprudența C.E.D.O., în funcție de calificarea faptei potrivit dreptului

național, de natura faptei și de natura și de gradul de gravitate al sancțiunii

care urmează a fi aplicată autorului faptei.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța

de fond a constatat corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.  14

și art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului nr. 641/C din 23 februarie

2009 emis de M.J.L.C.

Din

motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu

rezultă existența unui caz bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t)

din actul normativ susmenționat, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt

și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

Apărările

referitoare la îndeplinirea acestei prime condiții legale au fost corect

calificate la instanța de fond ca fiind motive de nelegalitate, care nu pot fi

examinate decât pe fondul cauzei, în cadrul acțiunii formulate pentru anularea

actului administrativ în Dosarul nr. 444/35/2009 aflat pe rolul Curții de Apel

Oradea.

Aceste

apărări au fost neîntemeiat reiterate în cererea de recurs, deoarece

interpretarea și aplicarea textelor legale în baza cărora a fost emis ordinul

contestat reprezintă obiectul judecății pe fondul pricinii și nu pot fi deduse

judecății în cadrul procedurii de suspendare a executării.

Măsura

de suspendare a executării actului administrativ nu a fost justificată de

recurent nici prin necesitatea de a se preveni o pagubă iminentă, astfel că nu

a fost îndeplinită această condiție prevăzută expres în art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Această

măsură solicitată de recurent se dovedește a fi și lipsită de obiect, în

condițiile în care, la data formulării cererii – 5 mai 2009, Ordinul nr. 641/C

din 23 februarie 2009 emis de M.J.L.C. era executat, conform procesului-verbal

din 30 martie 2008, din care rezultă că la data respectivă au fost predate,

respectiv preluate ștampila, legitimația și sigiliul reclamantului de către

executorul judecătoresc desemnat.

Fiind

aduse la îndeplinire măsurile dispuse prin ordinul contestat, s-a solicitat fără

temei suspendarea unei executări finalizate prin procesul-verbal întocmit

anterior sesizării instanței de judecată.

Pentru

considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de

modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de D.G.R. împotriva sentinței civile nr. 100/CA/2009-PI din 1

iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.