ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5820/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 mai 2009, reclamantul M.M.N. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții M.M.F.P.S. și Guvernul României să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 și a O.U.G. nr. 37/2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea ordinului de eliberare a sa din funcția de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Cluj. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actele a căror suspendare a solicitat au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la modul de adoptare și cu încălcarea drepturilor reglementate la nivel constituțional.

Pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a O.U.G. nr. 37/2009, motivând că procedura prevăzută de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă unui act cu putere de lege, adoptat de Guvern în baza delegării legislative reglementate de prevederile art. 115 alin. (4) și (8) din Constituția României. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat încheierea civilă nr. 14 din 5 iunie 2009, prin care a admis în parte cererea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării O.U.G.

nr. 37/2009. Instanța de fond a constatat inadmisibilitatea cererii de suspendare a O.U.G. nr. 37/2009, cu motivarea că acest act normativ a fost emis în condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4) – (8) din Constituție, în baza delegării legislative de autoritatea legiuitoare supremă, respectiv de Parlamentul României și nu face parte din categoria actelor administrative pentru care se poate dispune suspendarea executării potrivit dispozițiilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004. Suspendarea executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 a fost dispusă cu motivarea că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece încetarea intempestivă a raportului de serviciu al reclamantului, aparent din motive neimputabile, creează o anumită aparență de nelegalitate în privința actului contestat, precum și o pagubă iminentă funcționarului public, prin diminuarea drepturilor bănești cuvenite în raport de funcția publică deținută.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtul M.M.F.P.S., solicitând ca, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată încheierea atacată, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant. Recurentul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că, prin Ordinul nr. 442 din 23 aprilie 2009 au fost executate prevederile imperative ale O.U.G. nr. 37/2009, conform cărora, funcția publică de conducere deținută de intimatul-reclamant s-a desființat în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Recurentul a mai arătat că nu a fost avută în vedere solicitarea intimatului-reclamant de mutare definitivă în funcția publică de execuție vacantă de inspector clasa 1, grad profesional superior la Compartimentul Control Relații de Muncă din cadrul inspectoratului județean, astfel că acțiunea formulată pentru anularea Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 a rămas fără obiect.

Soluția de admitere a cererii de suspendare a executării ordinului susmenționat a fost criticată și pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea celor două condiții impuse de lege, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 formulată de intimatul-reclamant a fost admisă de instanța de fond prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ unilateral în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente. Apărările formulate de recurent cu privire la legalitatea ordinului contestat, datorită emiterii în executarea O.U.G.

nr. 37/2009, nu pot fi examinate în procedura juridică reglementată pentru judecarea cererii de suspendare a executării. Asemenea apărări se referă la fondul cauzei, asupra căruia este competentă să se pronunțe numai instanța sesizată cu acțiunea pentru anularea actului administrativ. Pentru aceleași considerente, se dovedesc a fi neîntemeiate susținerile din recurs privind lipsa de obiect a acțiunii în anulare datorită cererii intimatului-reclamant de mutare definitivă într-o funcție publică de execuție și aceasta cu atât mai mult cu cât, o asemenea solicitare are ca obiect modificarea raporturilor de serviciu și nu încetarea funcției publice de conducere, pentru care a fost formulată acțiunea în baza Legii nr. 554/2004.

Critica recurentului privind neîndeplinirea condițiilor cumulative impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ unilateral este de asemenea neîntemeiată, constatându-se că intimatul-reclamant a dovedit existența cazului bine justificat pentru măsura provizorie solicitată, cât și iminența producerii unei pagube dificil de reparat prin încetarea raporturilor sale de serviciu, dispusă prin Ordinul emis de ministerul recurent. Față de considerentele care au fost expuse, constatând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică și că, nu există motive de modificare sau de casare a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M.F.P.S. împotriva încheierii nr. 14 din 5 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 907/33/2009 al Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.