ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și procedura derulată în fața primei instanțe

p

rin acțiunea

înregistrată la data de 22 mai 2009, M.D. în contradictoriu cu Guvernul

României, M.M.F.P.S. și M.A.I.- Direcția Juridică - în calitate de intervenient

în interesul Guvernului României, a solicitat anularea O.U.G. nr. 37 din 22

aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice, publicată în M. Of. -Partea I nr. 264 (22 aprilie 2009); anularea

Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S.; suspendarea executării

Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S. - până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 457 din 21 iunie 2005

al M.M.S.S.F. a fost numit, începând cu 22 iunie 2005, în funcția publică de

conducere de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă, inspector

de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 3 în cadrul I.T.M.

Suceava, iar prin Ordinul nr. 501 din 23 aprilie 2009 al aceleiași autorități

pârâte (comunicat la 27 aprilie 2009 ), în aplicarea art. 97 lit. c) și 99 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 s-a dispus încetarea raportului sau de

serviciu, prin eliberarea din funcția publică de conducere, la expirarea

termenului de preaviz, respectiv la 25 mai 2009.

A

mai susținut că măsura criticată este consecința adoptării O.U.G. nr. 37/2009,

care vine în contradicție flagrantă cu dispozițiile art. 1 alin. (2) art. 3 lit.

j), art. 4 alin . (2), 54 din Legea nr. 188/1999 ; art. 41, 47 alin. (1), 61 alin.

(1), 115 alin. (4) și (6) Constituție și art. 6 pct. 1 din Pactul Internațional

cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ; O.U.G. nr. 37/2009

nu este motivată din punct de vedere al urgenței, nu cuprinde justificarea

situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de

reglementare, iar scopul său evident este acela de a conduce la politizarea

tuturor serviciilor deconcentrate, și care prin efectele sale directe anulând

practic întregul proces de reformă desemnat în privința modernizării

administrației publice.

c

ererea

reclamantului având ca obiect anularea O.U.G. nr. 37/2009 a fost însoțită de

excepția de neconstituționalitate - conform art.

9 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu argumentația evocată în detaliu

Ia filele 24 - 27 dosar.

Pârâții,

prin întâmpinările formulate, au invocat următoarele excepții:

inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 ;

lipsa de obiect a acțiunii reclamantului;

inadmisibilitatea

acțiunii reclamantului pentru nerespectarea procedurii

prealabile,

imperativ cerută de dispozițiile art.

7 alin.

(1)

din Legea nr. 554/2004.

Pe

fond, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând că O.U.G. nr. 37/2009

și O.U.G. nr. 105/2009 (care a abrogat O.U.G. nr. 37/2009) nu au avut în vedere

persoane determinate, scopul acestor acte normative fiind acela de a institui o

nouă situație juridică pentru funcțiile de conducere ale instituțiilor publice,

așa încât, actele administrative emise în baza lor, inclusiv ordinul în litigiu

- sunt legale.

2.

Hotărârea Curții de apel

p

rin sentința nr. 273 din 14 decembrie 2009, Curtea de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea ca nefondată, reținând, așa cum reiese din considerentele sentinței

următoarele:

Prin

Ordinul nr. 457 din 21 iunie 2005, emis de M.M.S.S.F., reclamantul a fost numit

în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct sănătate și securitate

în muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 3, în cadrul

I.T.M. Suceava, cu începere de la 22 iunie 2005.

Prin

Ordinul nr. 501 din 23 aprilie 2009, emis de aceeași autoritate, s-a dispus

încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberare din funcția

publică de conducere, cu începere de la 25 mai 2009.

c

u privire la cererea având ca obiect anularea O.U.G. nr. 37

din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, publicată în M. Of. partea I nr. 264 din 22 aprilie 2009,

Curtea a reținut că persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes

legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe îi este recunoscut accesul

la justiție, însă acțiunea promovată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004

poate avea ca obiect numai „acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile

cauzate prin O.U.G; anularea actelor administrative emise în baza acestuia,

precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act

administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Prin

urmare, legalitatea unei O.U.G. poate fi verificată numai în cadrul controlului

de constituționalitate - conform art. 9 alin. (1) din lege, iar nu în cadrul

unei acțiuni având ca obiect anularea O.U.G. promovată în fața instanței de

contencios administrativ.

Cu

privire la fondul cauzei, a reținut că, în principiu, momentul de la care

actele administrative de autoritate produc efecte juridice este cel al

publicării pentru actele normative și cel al comunicării pentru actele

individuale, excepție făcând actele care prevăd, în cuprinsul lor o altă dată

de producere a efectelor, ulterioară momentului comunicării.

î

n speță, ordinul contestat cuprinde la art. 2 dispoziția

potrivit căreia „încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin

eliberarea sa din funcția publică de conducere, își produce efectele cu data de

25 mai 2009", dar până la data la care ordinul contestat urma să-și

producă efectele juridice, aceeași autoritate, urmare a cererii reclamantului,

a emis Ordinul nr. 768 din 22 mai 2009, potrivit cu care „începând cu data de

22 mai 2009 se modifică raportul de serviciu al reclamantului, prin mutarea sa

definitivă pe funcția publică de execuție de inspector clasa I grad profesional

superior treapta de salarizare 11

compartimentul executare silită din cadrul I.T.M.

Suceava".

În

consecință, Curtea de apel a reținut că ordinul contestat nu și-a mai produs

efectele juridice, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca nefondat.

3.

Recursul reclamantului

Împotriva

sentinței menționare a declarat recurs reclamantul M.D., pentru motive pe care

le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea criticilor formulate, recurentul - reclamanta a arătat, în esență

următoarele:

3.1.

Motivarea sentinței nu întrunește cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., fiind sumară și ignorând obiectul și cauza raportului juridic dedus

judecății. Respingând acțiunea pe fond cu argumentul că ordinul contestat nu și-a

produs efectele, prima instanță nu a analizat apărările privind excepția lipsei

de obiect a acțiunii (unită cu fondul) și nelegalitatea Ordinului nr. 501/2009,

deși din derularea actelor juridice legate de raportul său de serviciu rezultă

că solicitarea de a fi mutat pe un alt post vacant, de execuție, a fost

consecința desființării funcției publice de conducere ocupate până la emiterea

ordinului atacat, în baza O.U.G.nr. 37/2009.

3.2.

Curtea de apel a reținut eronat că Ordinul nr. 501/2009 nu a produs efecte

juridice, făcând confuzie între intrarea în vigoare și executarea ordinului și

ignorând împrejurarea că, pe de o parte, Ordinul nr. 768 din 22 mai 2009, de

modificare a raportului de serviciu, a fost efectul unei conduite de rea

credință a autorității pârâte și, pe de altă parte, că prin cel de-al doilea

ordin nu a fost revocat cel care face obiectul judecății.

3.3.

Hotărârea recurată a fost dată cu greșita aplicare a legii, menținând un act

administrativ emis în temeiul unor prevederi declarate neconstituționale.

Prin

notele scrise depuse la dosar la data de 7 iunie 2010, recurentul-reclamant a

invocat incidența în cauză a Deciziei nr. 414 din 14 aprilie 2010 a Curții

Constituționale, care, în cadrul controlului anterior promulgării legii de

modificare și completare a Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, a constatat neconstituționalitatea mai multor prevederi cuprinse în

aceasta, confirmând implicit revenirea la vechile prevederi ale Legii nr. 188/1999,

anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G.nr. 105/2009.

4.Apărările

intimaților - pârâți

4.1.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, M.M.F.P.S. a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a analizat corect actele și

lucrările dosarului, susținerile părților și temeiurile de drept.

4.2.

Guvernul României a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive pentru cererea vizând anularea

Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul - reclamant și a

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte că recursul este

fondat.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Recurentul-reclamant

a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ Ordinul nr. 501 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S., prin care

s-a dispus desființarea funcției publice de inspector șef adjunct al I.T.M.

Suceava, conform prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice și încetarea

raportului de serviciu al inspectorului șef adjunct, la data expirării

termenului de preaviz (25 mai 2009), în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

Recurentului

- reclamant i s-a acordat, în temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

un termen de preaviz de 30 de zile calendaristice, timp în care a beneficiat de

prevederile art. 99 alin. (5), (6) și (7) din aceeași lege. Uzând de aceste

prevederi legale, în perioada de preaviz, prin cererea din 14 mai 2009,

recurentul - reclamant a solicitat mutarea pe o funcție publică de execuție

vacantă și, ca urmare a opțiunii exprimate, prin Ordinul nr. 768 din 22 mai

2009 s-a dispus modificarea corespunzătoare a raportului de serviciu, începând

cu data de 22 mai 2009, conform art. 87 alin. (2) lit. d) și art. 91 alin. (2) lit.

c) din Legea nr. 188/1999.

Această

succesiune de acte juridice nu are însă semnificația pe care i-a dat-o curtea

de apel, a lipsirii de efecte juridice a

o

rdinului

nr. 501 din 23 aprilie 2009.

c

oncluzia instanței inversează legătura de cauzalitate

dintre cele două ordine succesive privind raportul de serviciu al recurentului -

reclamant, neținând seama de împrejurarea că manifestarea de voință în sensul

mutării pe o funcție de execuție vacantă s-a făcut în perioada de preaviz, în

contextul desființării funcției publice de conducere ocupate anterior, astfel că

dezlegarea dată excepției lipsei de obiect este greșită.

De

asemenea, se impune mențiunea că, deși prin dispozitiv prima instanță a respins

acțiunea ca nefondată, fără a se mai pronunța expres asupra excepțiilor lipsei

de obiect a acțiunii și inadmisibilității cererii de anulare a O.U.G. nr. 37/2009,

unite cu fondul prin încheierea din data de 3 noiembrie 2009, considerentele se

referă exclusiv la excepțiile menționate.

În

plus, este de menționat că pe parcursul judecării cauzei, prin Decizia nr. 1257

din 7 octombrie 2009, publicată în M. Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009, Curtea

Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.nr. 37/2009 este

neconstituțională, fiind eliminat din ordinea de drept, în condițiile art. 147

din Constituția României, însuși fundamentul legal al actului administrativ

contestat.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având

în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, în

temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 va casa sentința,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a analiza

fondul cererii de anulare a Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 în condițiile

art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul M.D. împotriva sentinței nr. 273 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2010.