ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1711/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 27 octombrie 2009, reclamantul P.G. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând anularea ordinului nr. 504 din 23 aprilie 2009 și repunerea în drepturile deținute anterior aplicării O.U.G. nr. 37/2009. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că a ocupat funcția publică de conducere de inspector șef adjunct la Inspectoratul Teritorial de Muncă, post din care a fost eliberat prin actul administrativ atacat. Reclamantul a precizat că prin măsura dispusă de pârât i-au fost încălcate drepturile și interesele legitime, în condițiile în care O.U.G.

nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională și ulterior, a fost abrogată. Prin sentința civilă nr. 2307 din 12 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârât și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu a respectat procedura administrativă prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004, cererea adresată pârâtului în vederea revocării ordinului, formulată la aceeași dată cu cea a depunerii acțiunii la instanță, neîndeplinind cerința textului. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul P.G., criticând-o pentru nelegalitate și invocând prevederile art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu este obligatorie efectuarea procedurii prealabile.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Astfel, instanța de fond a soluționat cauza, referindu-se la prevederile art. 7 Legea nr. 554/2004 care prevăd obligativitatea procedurii prealabile, fără a observa că în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din același act normativ care reglementează acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului României, precum și cererea de anulare a actelor administrative emise în baza acestora.

Potrivit art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2004, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții a acesteia, este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de 1 an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.. Întrucât Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 a fost constatată ca fiind neconstituțională prin decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 758/6.11.2009, instanța de fond trebuia să constate incidența art. 9 alin. (4) Legea contenciosului administrativ și să procedeze la soluționarea cauzei pe fond.

În consecință, reținând că reclamantul nu avea obligația de a îndeplini procedura administrativă prealabilă, Curtea va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.G. împotriva sentinței nr. 2307 din 12 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.