ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1711/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 27

octombrie 2009, reclamantul P.G. a chemat în judecată Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, solicitând anularea ordinului nr. 504 din 23

aprilie 2009 și repunerea în drepturile deținute anterior aplicării O.U.G. nr.

37/2009.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că a ocupat funcția publică de conducere de inspector

șef adjunct la Inspectoratul Teritorial de Muncă, post din care a fost eliberat

prin actul administrativ atacat.

Reclamantul a

precizat că prin măsura dispusă de pârât i-au fost încălcate drepturile și

interesele legitime, în condițiile în care O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată

neconstituțională și ulterior, a fost abrogată.

Prin sentința civilă

nr. 2307 din 12 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile,

invocată de pârât și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu a respectat procedura

administrativă prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004, cererea adresată

pârâtului în vederea revocării ordinului, formulată la aceeași dată cu cea a

depunerii acțiunii la instanță, neîndeplinind cerința textului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul P.G., criticând-o pentru nelegalitate și invocând

prevederile art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu este

obligatorie efectuarea procedurii prealabile.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Astfel, instanța de

fond a soluționat cauza, referindu-se la prevederile art. 7 Legea nr. 554/2004

care prevăd obligativitatea procedurii prealabile, fără a observa că în cauză,

sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din același act normativ care reglementează

acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului României, precum și cererea de

anulare a actelor administrative emise în baza acestora.

Potrivit art. 9 alin.

(4) Legea nr. 554/2004, în situația în care decizia de declarare a

neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții a acesteia, este

urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă

direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui

termen de decădere de 1 an, calculat de la data publicării deciziei Curții

Constituționale în M. Of..

Întrucât Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 a fost constatată ca fiind neconstituțională prin

decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 758/6.11.2009,

instanța de fond trebuia să constate incidența art. 9 alin. (4) Legea

contenciosului administrativ și să procedeze la soluționarea cauzei pe fond.

În consecință,

reținând că reclamantul nu avea obligația de a îndeplini procedura

administrativă prealabilă, Curtea va casa sentința atacată și va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.G. împotriva sentinței nr. 2307 din 12 mai 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23

martie

2011.