ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2009, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.N. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând anularea Ordinului nr. 503 din 23 aprilie 2009 și repunerea în drepturile deținute anterior aplicării O.U.G. nr. 37/2009. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a ocupat funcția publică de conducere de inspector șef adjunct la Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleoman, post din care a fost eliberată prin actul administrativ atacat.

Reclamanta a precizat că prin măsura dispusă de pârât i-au fost încălcate drepturile și interesele legitime, în condițiile în care O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională și ulterior, a fost abrogată. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004, modificată, excepția netimbrării cererii, precum și excepția lipsei de obiect a acțiunii, față de împrejurarea că prin Ordinul nr. 805 din 22 mai 2009 emis de pârât s-a modificat raportul de serviciu al reclamantei, prin mutarea definitivă în funcția publică de execuție de inspector de muncă - superior, treapta 1, în cadrul Serviciului Control relații de Muncă al I.T.M.

Teleorman. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 3101 din 24 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de autoritatea pârâtă, a admis acțiunea reclamantei I.N., a anulat Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de pârât și a dispus repunerea reclamantei în drepturile deținute anterior aplicării O.U.G. nr. 37/2009. Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art. 9 Legea nr. 554/2004, astfel că, potrivit art. 7 alin. (5) Legea nr. 554/2004, modificată, în cazul acțiunilor introduse care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau prevederi din ordonanțe, nu este obligatorie plângerea prealabilă.

În ceea ce privește excepția de netimbrare a acțiunii, a reținut că obiectul litigiului vizează raportul de serviciu al reclamantei, cererea reclamantei fiind astfel scutită de la plata taxelor judiciare de timbru. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale s-a dispus desființarea funcției publice de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Teleorman, conform prevederilor art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice și încetarea raportului de serviciu al inspectorului șef adjunct, la data expirării termenului de preaviz (25 mai 2009), în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999.

Ordinul contestat a fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, iar prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, care a fost ulterior abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, la rândul său, declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009. Deci, cu alte cuvinte, un act administartiv care a fost dat în baza unei ordonanțe sau dispoziții dintr-o ordonanță declarată ulterior neconstituțională, poate fi lipsit de efectele sale dacă este atacat în termenele prevăzute la art. 9 Legea nr. 554/2004. Concluzionând, instanța a apreciat că Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituționalitate.

Apărările pârâtului, prin care a susținut că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect, în condițiile în care, prin Ordinul nr. 805 din 22 mai 2009 emis de pârât s-a modificat raportul de serviciu al acesteia, prin mutarea definitivă în funcția publică de execuție, au fost înlăturate, instanța reținând că actul ale cărui efecte vătămătoare s-au produs, nu a fost revocat. 3. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Împotriva sentinței Curții de apel a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, invocând motivul de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Recurentul critică hotărârea Curții de Apel sub următoarele aspecte: 3.1.

În mod greșit a fost soluționată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. În opinia recurentului, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004, modificată. 3.2. În mod greșit a fost respinsă excepția de netimbrare, întrucât acțiunea reclamantei nu a fost timbrată, fapt ce conducea la anularea acesteia. 3.3. Instanța a soluționat cauza pe fond, deși trebuia să observe că acțiunea a rămas fără obiect În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că, anterior intrării în vigoare a ordinului atacat, intimata-reclamantă a cerut mutarea definitivă în funcția publică de execuție vacantă de inspector clasa I, grad profesional superior - Compartimentul Control Relații de Muncă din cadrul I.T.M.

Teleorman. Ca urmare, prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. Ordinul nr. 805 din 22 mai 2009, i s-a modificat raportul de serviciu în sensul solicitat, acesta fiind de fapt motivul real al schimbării intervenite. 3.4. Soluția pronunțată ignoră cadrul normativ existent la momentul emiterii ordinului În cuprinsul acestui motiv, recurenta dezvoltă amplu teza potrivit căreia ordinul în discuție a fost emis legal, în baza O.U.G. nr. 37/2009 care, la acel moment, era în vigoare și trebuia pusă în executare. Mai arată că solicitarea de reintegrare în postul de inspector șef adjunct deținut nu mai este posibilă în prezent, câtă vreme, potrivit O.U.G. nr. 68 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa, Inspecția Muncii s-a reorganizat prin reducere de posturi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de control judiciar constată că sentința recurată este legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și 304 1 C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă I.N. a învestit instanța competentă de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și repunerea în drepturile deținute anterior aplicării O.U.G.

nr. 37/2009. Prin Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale emis în baza prevederilor art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, s-a desființat funcția publică de conducere de inspector șef adjunct la I.TM. Teleorman, pe care o ocupa. În art. 2 al ordinului s-a indicat că raportul de serviciu încetează prin eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, respectiv 25 mai 2009. Soluția pronunțată de prima instanță, atât în privința excepțiilor de procedură și de fond, cât și în privința fondului cauzei, este legală. 1.1. Referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile Reclamanta a invocat prin acțiune neconstituționalitatea prevederilor O.U.G.nr.

37/2009. O.U.G.nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1257/2009. Conform art. 7 alin. (5) Legea nr. 554/2004, modificată, în cazul acțiunilor introduse care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau prevederi din ordonanțe, nu este obligatorie plângerea prealabilă, după cum în mod corect a reținut prima instanță. 1.2 Referitor la excepția de netimbrare a acțiunii Excepția de netimbrare nu este fondată, deoarece cererile având ca obiect drepturi ce decurg din raporturile de muncă, respectiv încheierea, executarea și încetarea contractului de muncă sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 15 alin. (1) lit. a) Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, în art. 117 Legea nr. 188/1999 se precizează că Legea nr. 188/1999 se completează cu legislația muncii, iar art. 285 C. muncii prevede scutirea de la plata taxei de timbru a litigiilor de muncă, astfel că litigiul din prezenta cauză este exceptat de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar. 1.3. Referitor la lipsa de obiect a acțiunii Criticile formulate în cuprinsul acestui motiv sunt vădit nefondate. Este real că prin actul nr. 5416 din data de 15 mai 2009, intimata a optat pentru funcția de inspector de muncă - superior, treapta 1, în cadrul Serviciului Control relații de Muncă al I.T.M.

Teleorman, dar această opțiune s-a făcut în termenul de preaviz acordat prin ordinul atacat și la solicitarea recurentului exprimată prin actul din 14 mai 2009. Recurentul încearcă să inverseze raportul de cauzalitate între ordinul de eliberare din funcție și opțiunea de a trece într-o altă funcție publică vacantă într-o manieră incorectă, acreditând ideea că voința reală a intimatei a fost în sensul modificării raportului de serviciu. În realitate, după cum rezultă din cronologia actelor și faptelor juridice, rezultând cu evidență din probele dosarului că inițiativa modificării raportului de serviciu a aparținut recurentului. 1.4.

Referitor la fondul cauzei Potrivit art. 9 alin. (5): „Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”. Ca efect al pronunțării Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 de către Curtea Constituțională în cadrul controlului anterior promulgării legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, s-a constatat că legea de aprobare este neconstituțională și, după cum bine a reținut judecătorul fondului, însăși O.U.G.

nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională. Cum, necontestat, temeiul legal al emiterii Ordinului nr. 503 din 23 aprilie 2009 l-au reprezentat dispozițiile art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009, prin care s-a desființat funcția publică de conducere de inspector șef adjunct, iar aceste dispoziții legale sunt neconstituționale întrucât „ Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție” (potrivit deciziei Curții Constituționale) rezultă că actul administrativ individual atacat este lipsit de orice fundament legal. În aceste condiții, în mod justificat prima instanță l-a anulat, pronunțându-se corespunzător și asupra cererii de repunere în situația anterioară, în baza dispozițiilor art. 9 alin. (5) Legea nr. 554/2004, anterior citat.

Împrejurarea reală învederată de recurentă, că la momentul emiterii ordinului, cadrul normativ nu conferea autorității publice nicio marjă de apreciere, nu este de natură a conduce la o altă soluție, întrucât prevederile art. 9 Legea contenciosului administrativ au fost edictate tocmai cu scopul remedierii consecințelor create prin ordonanțe neconstituționale iar adoptarea punctului său de vedere ar conduce la lipsirea de conținut a dispozițiilor legale menționate. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 3101 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2011.