ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată la data de 27 octombrie 2009, pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.N. a chemat în

judecată pe pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

solicitând anularea Ordinului nr. 503 din 23 aprilie 2009 și repunerea în

drepturile deținute anterior aplicării O.U.G. nr. 37/2009.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că a ocupat funcția publică de conducere de inspector șef

adjunct la Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleoman, post din care a fost eliberată

prin actul administrativ atacat.

Reclamanta a precizat

că prin măsura dispusă de pârât i-au fost încălcate drepturile și interesele legitime,

în condițiile în care O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională și ulterior,

a fost abrogată.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004,

modificată, excepția netimbrării cererii, precum și excepția lipsei de obiect a

acțiunii, față de împrejurarea că prin Ordinul nr. 805 din 22 mai 2009 emis de pârât

s-a modificat raportul de serviciu al reclamantei, prin mutarea definitivă în funcția

publică de execuție de inspector de muncă - superior, treapta 1, în cadrul Serviciului

Control relații de Muncă al I.T.M. Teleorman.

Pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

apel

Prin sentința nr. 3101

din 24 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepțiile invocate de autoritatea pârâtă, a admis acțiunea

reclamantei I.N., a anulat Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de pârât și

a dispus repunerea reclamantei în drepturile deținute anterior aplicării O.U.G.

nr. 37/2009.

Pentru a pronunța o asemenea

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Referitor la excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile, instanța a constatat că acțiunea reclamantei

este întemeiată pe dispozițiile art. 9 Legea nr. 554/2004, astfel că, potrivit

art. 7 alin. (5) Legea nr. 554/2004, modificată, în cazul acțiunilor introduse care

privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau prevederi din ordonanțe,

nu este obligatorie plângerea prealabilă.

În ceea ce privește excepția

de netimbrare a acțiunii, a reținut că obiectul litigiului vizează raportul de serviciu

al reclamantei, cererea reclamantei fiind astfel scutită de la plata taxelor judiciare

de timbru.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că prin Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale s-a dispus desființarea funcției publice de inspector

șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Teleorman, conform prevederilor

art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice și încetarea raportului de serviciu al inspectorului șef

adjunct, la data expirării termenului de preaviz (25 mai 2009), în temeiul art.

97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999.

Ordinul contestat a fost

emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, iar prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie

2009, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea Legii de aprobare

a O.U.G. nr. 37/2009, care a fost ulterior abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, la

rândul său, declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629/2009.

Deci, cu alte cuvinte,

un act administartiv care a fost dat în baza unei ordonanțe sau dispoziții dintr-o

ordonanță declarată ulterior neconstituțională, poate fi lipsit de efectele sale

dacă este atacat în termenele prevăzute la art. 9 Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, instanța

a apreciat că Ordinul nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei ordonanțe

de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este afectată

de un viciu de neconstituționalitate.

Apărările pârâtului, prin

care a susținut că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect, în condițiile în care,

prin Ordinul nr. 805 din 22 mai 2009 emis de pârât s-a modificat raportul de serviciu

al acesteia, prin mutarea definitivă în funcția publică de execuție, au fost înlăturate,

instanța reținând că actul ale cărui efecte vătămătoare s-au produs, nu a fost revocat.

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

Împotriva sentinței Curții

de apel a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, invocând motivul de modificare prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ..

Recurentul critică hotărârea

Curții de Apel sub următoarele aspecte:

3.1. În mod greșit a fost

soluționată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.

În opinia recurentului,

acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile

prevăzută de art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004, modificată.

3.2. În mod greșit a fost

respinsă excepția de netimbrare, întrucât acțiunea reclamantei nu a fost timbrată,

fapt ce conducea la anularea acesteia.

3.3. Instanța a soluționat

cauza pe fond, deși trebuia să observe că acțiunea a rămas fără obiect

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs, recurentul a arătat că, anterior intrării în vigoare a ordinului

atacat, intimata-reclamantă a cerut mutarea definitivă în funcția publică de execuție

vacantă de inspector clasa I, grad profesional superior - Compartimentul Control

Relații de Muncă din cadrul I.T.M. Teleorman.

Ca urmare, prin Ordinul

ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. Ordinul nr. 805 din 22 mai

2009, i s-a modificat raportul de serviciu în sensul solicitat, acesta fiind de

fapt motivul real al schimbării intervenite.

3.4. Soluția pronunțată

ignoră cadrul normativ existent la momentul emiterii ordinului

În cuprinsul acestui motiv,

recurenta dezvoltă amplu teza potrivit căreia ordinul în discuție a fost emis legal,

în baza O.U.G. nr. 37/2009 care, la acel moment, era în vigoare și trebuia pusă

în executare.

Mai arată că solicitarea

de reintegrare în postul de inspector șef adjunct deținut nu mai este posibilă în

prezent, câtă vreme, potrivit O.U.G. nr. 68 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri

de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a activității

instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa, Inspecția

Muncii s-a reorganizat prin reducere de posturi.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de control judiciar

constată că sentința recurată este legală și temeinică, în speță nefiind întrunite

cerințele impuse de art. 304 și 304

1

C. proc. civ. în vederea casării

sau modificării hotărârii.

de drept relevante

Intimata-reclamantă I.N.

a învestit instanța competentă de contencios administrativ cu o acțiune prin care

a solicitat anularea Ordinului nr. 503 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și repunerea în drepturile deținute anterior aplicării

O.U.G. nr. 37/2009.

Prin Ordinul nr. 503 din

23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale emis în

baza prevederilor art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice, s-a desființat funcția publică

de conducere de inspector șef adjunct la I.TM. Teleorman, pe care o ocupa.

În art. 2 al ordinului

s-a indicat că raportul de serviciu încetează prin eliberarea din funcția publică

de conducere, la data expirării termenului de preaviz, respectiv 25 mai 2009.

Soluția pronunțată de

prima instanță, atât în privința excepțiilor de procedură și de fond, cât și în

privința fondului cauzei, este legală.

1.1. Referitor la excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile

Reclamanta a invocat prin

acțiune neconstituționalitatea prevederilor O.U.G.nr. 37/2009.

O.U.G.nr. 37/2009 a fost

declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1257/2009.

Conform art. 7 alin. (5)

Legea nr. 554/2004, modificată, în cazul acțiunilor introduse care privesc cererile

persoanelor vătămate prin ordonanțe sau prevederi din ordonanțe, nu este obligatorie

plângerea prealabilă, după cum în mod corect a reținut prima instanță.

1.2 Referitor la excepția

de netimbrare a acțiunii

Excepția de netimbrare

nu este fondată, deoarece cererile având ca obiect drepturi ce decurg din raporturile

de muncă, respectiv încheierea, executarea și încetarea contractului de muncă sunt

scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 15 alin. (1)

lit. a) Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, în art. 117

Legea nr. 188/1999 se precizează că Legea nr. 188/1999 se completează cu legislația

muncii, iar art. 285 C. muncii prevede scutirea de la plata taxei de timbru a litigiilor

de muncă, astfel că litigiul din prezenta cauză este exceptat de la plata taxelor

de timbru și a timbrului judiciar.

1.3. Referitor la lipsa

de obiect a acțiunii

Criticile formulate în

cuprinsul acestui motiv sunt vădit nefondate.

Este real că prin actul

nr. 5416 din data de 15 mai 2009, intimata a optat pentru funcția de inspector de

muncă - superior, treapta 1, în cadrul Serviciului Control relații de Muncă al I.T.M.

Teleorman, dar această opțiune s-a făcut în termenul de preaviz acordat prin ordinul

atacat și la solicitarea recurentului exprimată prin actul din 14 mai 2009.

Recurentul încearcă să

inverseze raportul de cauzalitate între ordinul de eliberare din funcție și opțiunea

de a trece într-o altă funcție publică vacantă într-o manieră incorectă, acreditând

ideea că voința reală a intimatei a fost în sensul modificării raportului de serviciu.

În realitate, după cum

rezultă din cronologia actelor și faptelor juridice, rezultând cu evidență din probele

dosarului că inițiativa modificării raportului de serviciu a aparținut recurentului.

1.4. Referitor la fondul

cauzei

Potrivit art. 9 alin.

(5):

„Acțiunea

prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru

prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative

emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la

emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.

Ca efect al pronunțării

Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 de către Curtea Constituțională în cadrul

controlului anterior promulgării legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, s-a constatat

că legea de aprobare este neconstituțională și, după cum bine a reținut judecătorul

fondului, însăși O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională.

Cum, necontestat, temeiul

legal al emiterii Ordinului nr. 503 din 23 aprilie 2009 l-au reprezentat dispozițiile

art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009, prin care s-a desființat funcția publică

de conducere de inspector șef adjunct, iar aceste dispoziții legale sunt neconstituționale

întrucât „ Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența

materială, încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție” (potrivit

deciziei Curții Constituționale) rezultă că actul administrativ individual atacat

este lipsit de orice fundament legal.

În aceste condiții, în

mod justificat prima instanță l-a anulat, pronunțându-se corespunzător și asupra

cererii de repunere în situația anterioară, în baza dispozițiilor art. 9 alin. (5)

Legea nr. 554/2004, anterior citat.

Împrejurarea reală învederată

de recurentă, că la momentul emiterii ordinului, cadrul normativ nu conferea autorității

publice nicio marjă de apreciere, nu este de natură a conduce la o altă soluție,

întrucât prevederile art. 9 Legea contenciosului administrativ au fost edictate

tocmai cu scopul remedierii consecințelor create prin ordonanțe neconstituționale

iar adoptarea punctului său de vedere ar conduce la lipsirea de conținut a dispozițiilor

legale menționate.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20

alin. (1) Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 3101 din 24 iunie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal , ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie

2011.