ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, la data de 02 decembrie 2009, reclamantul N.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale anularea Ordinului nr. 512 din 23 aprilie 2009 și a Ordinului

nr. 735 din 22 mai 2009, emise de către Ministrului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale - Inspecția Socială, precum și a altor dispoziții emise în

baza O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, precum decizia nr. 329 din 13

octombrie 2009, reintegrarea sa în funcția deținută anterior datei de 23

aprilie 2009 sau în funcția corespunzătoare acesteia, și obligarea pârâtului la

plata daunelor materiale provocate ca urmare a aplicării acestor ordine, precum

și la plata de daune morale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009 al Ministrului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale s-a dispus desființarea funcției publice

de conducere de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă al județului

Vâlcea, urmând ca raportul său de serviciu să înceteze începând cu data de 25

mai 2009.

Reclamantul a criticat

ordinele și dispoziția contestate din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 188/1999,

încălcate în speță, precum și a neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009, în baza

cărora au fost emise actele administrative atacate.

La data de 02 decembrie

2009, reclamantul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire

la constituționalitatea art. IV din O.U.G. nr. 105/2009.

Prin încheierea din 02

decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1384/46/2009, Curtea a disjuns cererea

privind anularea deciziei nr. 329/2009 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale – Inspecția Muncii și a format un nou dosar cu nr. 1524/46/2009,

în care a fost sesizată Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea

art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, dispunându-se suspendarea cauzei.

Prin Decizia nr. 715 din

25 mai 2010, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, ridicată de către reclamantul N.I.,

ca devenită inadmisibilă.

Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului

și invocând excepția de necompetență materială a Curții de Apel Pitești față de

art. IV alin. (7) din O.U.G. nr. 105/2009, deoarece contractul de management este

asimilat contractului individual de muncă. Ca atare, competența revine tribunalului,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., art. 284 C. muncii și art. 71 din

Legea nr. 168/1999.

A mai invocat acest pârât

excepția lipsei calității sale procesuale pasive deoarece decizia nr. 329 din 13

octombrie 2009 este emisă de Inspecția Muncii, iar potrivit Anexei 2 litera A

pct. II din H.G. nr. 11/2009, Inspecția Muncii este organ de specialitate cu personalitate

juridică, emitent al actului atacat, excepția inadmisibilității acțiunii pentru

lipsa procedurii prealabile și excepția nulității acțiunii ca urmare a netimbrării

cererii.

Pârâta Inspecția Muncii

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă față de lipsa

procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar, pe fond,

a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, deoarece decizia nr. 329/2009

a fost emisă în temeiul unui act normativ, O.U.G. nr. 105/2009, autoritatea pârâtă

fiind obligată la emiterea acesteia, iar, pe de altă parte, decizia nr. 329/2009

nu se referă la obligațiile contestatorului din contractul de management, nefiind

emisă urmare a constatării culpei reclamantului, ci reprezintă aplicarea unui caz

legal de încetare a contractului de management.

La data de 21

septembrie 2010, Inspecția Muncii a formulat completare la întâmpinare, solicitând

respingerea cererii ca rămasă fără obiect, deoarece urmare a declarării ca neconstituționale

a O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, funcția de director coordonator înființată

în baza acestor acte normative nu mai există, revenindu-se la denumirea inițială

a funcțiilor publice de conducere, anume aceea de inspector șef și aceea de inspector

șef adjunct, în prezent, reclamantul fiind numit în funcția publică de conducere

de inspector șef al Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea.

Prin sentința civilă

nr. 207/F-C din data de 24 septembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de către

reclamantul N.I. și a anulat decizia nr. 329 din 13 octombrie 2009 emisă de către

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția Muncii, dispunând

reintegrarea reclamantului în funcția corespunzătoare celei din care a fost eliberat,

precum și obligarea pârâților la plata către reclamant a diferenței dintre retribuția

primită în funcția din care a fost eliberat la 13 octombrie 2009 și cea primită

în funcția ocupată ulterior – inspector-șef adjunct, respingând cererea privind

daunele morale.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că decizia contestată a rămas fără suport legal

ca urmare a faptului că O.U.G. nr. 105/2009, în temeiul căreia a fost adoptată decizia,

a fost declarată neconstituțională, fără a fi incidente în speță nici alte dispoziții

legale relative la încetarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului

public.

Instanța a respins excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile arătând că prin adresa din 22 decembrie 2009,

emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția Muncii, reclamantului

i-a fost comunicat răspunsul la plângerea prealabilă, arătându-i-se că decizia a

fost emisă cu respectarea prevederilor legale.

Prima instanță a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, arătând că decizia nr. 329/2009 a fost emisă de

Inspecția Muncii, fiind semnată de inspectorul general, însă potrivit aceleiași

decizii, emiterea sa a fost realizată prin delegare de atribuții de la Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale la Inspecția Muncii, iar angajatorul și semnatarul

contractului de management desființat prin decizia atacată este

Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, reprezentat de ministru.

A mai arătat instanța

de fond că

în virtutea faptului că Inspecția Muncii se află în subordinea

Ministerului Muncii, atribuțiile acestuia au fost delegate pentru emiterea deciziilor

de încetare a contractelor de management, încheiate cu

Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale

și, ca atare, ambele autorități justifică

cerința calității procesuale pasive.

Argumentul

pârâtei Inspecția Muncii privind respingerea cererii ca rămasă fără obiect nu a

fost acceptat, Curtea arătând actul atacat emis în temeiul unui act normativ declarat

neconstituțional a produs efecte în persoana reclamantului, care a suferit un prejudiciu

prin pierderea calității de conducător al instituției publice.

A mai

reținut Curtea că

raportul reclamantului cu autoritatea pârâtă este un raport de funcție publică,

prin natura sa, nefiind aplicabil ca atare art. 284 C. muncii, ca text de drept

comun, general, ci art. 106 din Legea nr. 188/1999, care trimite la Legea nr. 554/2004.

în cauză

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții Inspecția Muncii și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului

pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304¹ C.

proc. civ.

Recursul pârâtei Inspecția

Muncii

În motivarea căii de atac,

pârâta Inspecția Muncii a reiterat excepția lipsei de obiect a acțiunii reclamantului-intimat,

cu argumentele invocate în fața instanței de fond, solicitând respingerea acțiunii

acestuia și pentru faptul că decizia contestată a fost legal adoptată raportat la

cadrul normativ în vigoare la data emiterii sale. A mai susținut recurenta și că,

dimpotrivă, actul în baza căruia contestatorul a fost desemnat în funcția pe care

solicită reintegrarea a fost emis în baza unui act normativ abrogat și declarat

neconstituțional, în speță O.U.G. nr. 37/2009, iar, pe de altă parte, pentru a se

putea dispune reintegrarea reclamantului acesta trebuia să conteste Ordinul Ministrului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 512 din 23 aprilie 2009 privind desființarea

funcției publice de conducere de inspector șef și încetarea raporturilor sale de

serviciu.

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

În cererea sa de recurs,

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a reluat susținerile privind

lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză, netimbrarea cererii de

către reclamantul-intimat și lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, invocând

și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Pitești față de împrejurarea

că speța dedusă judecății reprezintă un litigiu de muncă.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt nefondate, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

netimbrării acțiunii

Înalta Curte constată,

în speță, incidența

dispozițiilor

art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,

cu modificările și completările ulterioare, apreciind că acțiunea reclamantului-intimat

este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, condiții

în care criticile recurentului în acest sens sunt nefondate.

inadmisibilității acțiunii reclamantului-intimat

Examinând înscrisurile

cauzei, Înalta Curte constată că la dosarul de fond, reclamantul-intimat a depus

dovada corespondenței cu autoritățile pârâte, înscris care, coroborat cu adresa

din 22 decembrie 2009, emisă de către Inspecția Muncii, este de natură a confirma

aprecierile instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea procedurii prealabile,

condiții în care și această critică a recurentului-pârât va fi respinsă ca nefondată.

Pe de altă parte, examinarea

contestației formulate de către intimat permite încadrarea acesteia în ipoteza prevăzută

de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situație în care devin incidente dispozițiile

art. 7 alin. (5) din același act normativ, cu consecința exceptării intimatului

de la obligația formulării unei plângeri prealabile în cauză.

necompetenței materiale a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluționarea pe fond a prezentei

cauze

Înalta Curte constată

că, în speță, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea

legalității Deciziei nr. 329 din 13 octombrie 2009, prin care, în temeiul Legii

nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările

ulterioare și al O.U.G. nr. 105/2009

privind unele măsuri în domeniul funcției

publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor

publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice,

precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația

publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local,

se dispune încetarea contractului de management din 25 mai 2009 încheiat între autoritatea

recurentă și intimatul N.I. și reluarea, de către acesta, a activității în funcția

publică de inspector de muncă.

În aceste

condiții, prin prisma cadrului normativ în baza căruia a fost constituit mecanismul

juridic prin care reclamantul-intimat, funcționar public, a fost îndepărtat dintr-o

funcție publică și numit în alta, Înalta Curte constată incidența art. 109 din Legea

nr. 188/1999 care prevede „cauzele care au ca obiect raportul

de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios

administrativ” și a dispozițiilor art. 1 alin. (1) teza a II-a din Legea

nr. 554/2004, care stabilesc competența Curților de apel în materia soluționării

acțiunilor ce au ca obiect actele administrative ale autorităților publice centrale.

Asimilarea

contractului de management încheiat în speță cu contractul de muncă nu poate avea

ca efect modificarea naturii juridice a raporturilor de serviciu dintre recurent

și intimat, ci doar aplicarea, în cazul acestui tip de contract, a dispozițiilor

C. muncii în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților.

Sub acest

aspect, recursul este nefondat.

lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentul-pârât

Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale

Înalta Curte constată

că, în lumina dispozițiilor art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 105/2009 raportat

la art. 9 alin. (1) și art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 11/2009, recurentul-pârât

deține atribuții în ceea ce privește numirea și, respectiv destituirea reclamantului-intimat

din funcția publică în discuție, aflându-se așadar, în raport juridic de funcție

cu acesta, având deci calitatea de persoană de la care se poate pretinde o anumită

conduită, în speță în sensul menținerii în funcție, respectiv reintegrării reclamantului-intimat,

aspect fundamental în stabilirea calității procesuale pasive în cauză.

Faptul delegării sau repartizării

exercitării parțiale a acestor atribuții de către conducătorul instituției pârâte

nu este de natură a produce consecințe în ceea ce privește legitimarea procesuală

a acesteia, constituind exclusiv aspecte ce țin de organizarea exercitării atribuțiilor

prevăzute de lege.

Sub acest aspect, recursul

declarat de recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este

nefondat.

deciziei contestate

Intimatul-reclamant a

supus controlului instanței de contencios administrativ decizia nr. 329 din 13

octombrie 2009 emisă de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

- Inspecția Muncii prin care s-a dispus, în esență, revocarea sa din funcția publică

de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Vâlcea, invocându-se

ca temei legal O.U.G. nr. 105/2009, încetarea contractului de management

din 25 mai 2009 încheiat între autoritatea recurentă și intimat

și reluarea, de către acesta, a activității în funcția publică de inspector de muncă.

Înalta Curte reține că

decizia contestată a fost lipsite de orice fundament legal ca urmare a Deciziei

nr. 1629 din 03 decembrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea

O.U.G. nr. 105/2009.

Viciul de constituționalitate

constatat cu privire la O.U.G. nr. 105/2009 afectează în egală măsură actele administrative

emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea

acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic

emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale.

Actele și

măsurile adoptate în baza acestei ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate

al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de

fond.

Menținerea actelor administrative

emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate,

care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor

legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților

fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Prin prisma celor expuse

mai sus, recursul declarat de recurenta-pârâtă Inspecția Muncii este nefondat sub

acest aspect.

în funcție

Recurenta Inspecția Muncii

a criticat dispoziția instanței de fond privind reintegrarea intimatului-reclamant

în funcția corespunzătoare celei din care a fost eliberat, arătând că aceasta a

fost desființată ca urmare a declarării ca neconstituțională a O.U.G. nr. 37/2009

și, de asemenea, că pentru a fi posibilă reintegrarea, intimatul-reclamant trebuie

să conteste și Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 512

din 23 aprilie 2009 privind desființarea funcției publice de conducere de inspector

șef și încetarea raporturilor sale de serviciu.

Examinând înscrisurile

cauzei, Înalta Curte constată că, prin Ordinul nr. 631 din 26 august 2005 emis de

Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, intimatul-reclamant a fost

numit în funcția publică de inspector șef-inspector de muncă clasa I, grad profesional

superior, treaptă de salarizare I al I.T.M. Vâlcea.

La apariția O.U.G.

nr. 37/2009, prin Ordinul nr. 512 din 23 aprilie 2009 al Ministrului Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, în temeiul art. III alin. (1) din actul normativ menționat

și art. 97 lit. c) și art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999, s-a dispus încetarea

raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere a intimatului-reclamant

la data de 25 mai 2009.

Prin Ordinul nr. 735 din

22 mai 2009 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, urmare a cererii

formulate de către reclamant, s-a dispus mutarea definitivă pe funcția publică de

execuție de inspector de muncă treapta I, grad profesional superior, treaptă de

salarizare 2.

Prin Ordinul nr. 968 din

25 mai 2009 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în temeiul

art. III alin. (1) din actul normativ menționat, reclamantul a fost numit în funcția

de director coordonator al I.T.M. Vâlcea. În temeiul acestuia a fost încheiat contractul

de management din 25 mai 2009 între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

și reclamant.

Prin decizia nr. 329 din

13 octombrie 2009 a Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția

Muncii, urmare a apariției O.U.G. nr. 105/2009, s-a dispus încetarea contractului

de management din 25 mai 2009 și reluarea activității în funcția publică de inspector

de muncă treapta I, grad profesional superior, treaptă de salarizare 2 în cadrul

I.T.M. Vâlcea.

Toate acestea relevă o

succesiune de acte administrative, adoptate în temeiul a două acte normative declarate

neconstituționale, în speță O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, al căror

efect direct a fost pierderea, de către intimatul-reclamant, la momentul prezent,

a funcției de inspector șef, aceasta fiind problema, respectiv vătămarea dedusă

judecății.

În lumina considerentelor

Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul

de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999,

anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea

în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea

anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009,

acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor

două ordonanțe de urgență menționate, reintegrarea intimatului în funcția publică

corespunzătoare celei deținute anterior succesiunii de modificări aduse serviciilor

deconcentrate este o măsură justă și legală.

Susținerile recurentei

privind necesitatea anulării Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale nr. 512 din 23 aprilie 2009 prin care a fost desființată funcția publică

de conducere de inspector șef sunt neîntemeiate, acest act administrativ fiind în

prezent lipsit de orice forță juridică, pentru considerentele arătate mai sus.

Reținerea efectelor acestui

act administrativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care

nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale

contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților

fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale

Pentru aceste considerente,

în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art.

312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate

în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Inspecția Muncii împotriva

sentinței civile nr. 207/F-C din data de 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2011.