ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2812/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 217/F-CONT

din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația

formulată de N.I. în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale prin care solicita anularea Ordinului nr. 512 din 23

aprilie 2009 și a Ordinului nr. 735 din 22 mai 2009, emise de Ministerul

Muncii, Familiei Și Protecției Sociale și a altor

dispoziții emise în baza O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009,

precum și anularea deciziei nr. 329 din 13 octombrie 2009 emisă de

Inspecția muncii.

De asemenea reclamantul a solicitat

reintegrarea în funcția deținută anterior datei de 23 aprilie 2009

sau în funcția corespunzătoare acesteia, arătând că Ordonanța

nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională la 07 octombrie 2009.

S-a

solicitat obligarea intimatului la

plata pagubelor provocate ca urmare a aplicării acestor ordine și

dispoziții și la plata daunelor morale pe care le va indica ulterior.

Inspecția muncii a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, deoarece

nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar dacă se va trece peste aceasta să

se țină seama că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin

O.U.G. nr. 105/2009.

Ministerul Muncii Familiei și

protecției Sociale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii

deoarece pentru cele două ordine atacate nu s-a efectuat procedura

prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe

fond, a arătat că cele două ordine au fost emise în temeiul unui

act normativ care în prezent s-a abrogat.

i

nstanța de fond a respins

acțiunea reținând că reclamantul s-a adresat Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu contestație împotriva

celor două ordine însă, acesta nu a formulat în termen plângerea prealabilă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul N.I. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii se

apreciată în motivele de recurs că prima instanță a

pronunțat o soluție greșită, întrucât Curtea

Constituțională a declarat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009

și nr. 105/2009, iar faptul că nu a existat cum a reținut

instanța fondului – plângere prealabilă, este din nou o

greșeală, întrucât a fost schimbat obiectul și actul dedus

judecății.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând motivele de recurs și

actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție

reține următoarele:

Recurentul-reclamant s-a adresat

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu

contestație împotriva celor două ordine nr. 512/2009 și nr. 735/2009,

depusă la 22 octombrie 2009 cum rezultă din actele anexate la dosar.

Din probele admise și administrate

rezultă fără posibilitate de tăgadă că

recurentul-reclamant nu a formulat în termen plângere împotriva celor două

ordine, pentru că prin Ordinul nr. 968/2009 a fost numit director

coordonator și a încheiat cu ministerul un contract sub nr. 104/2009. Prin

urmare, corect a reținut Curtea de Apel că recurentul a înțeles

să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 37/2009, acceptând

consecințele acesteia.

Desigur, Curtea Constituțională

a declarat neconstituționalitatea acestei O.U.G. prin Decizia nr. 1257/2009,

însă opțiunea reclamantului pentru postul similar înființat prin

O.U.G. nr. 37/2009 și nu pentru altul inferior, arată că acesta

nu avea interes pentru anularea ordinelor în litigiu.

Afirmația recurentului în sensul

că prima instanță a motivat contradictoriu în ceea ce

privește plângerea prealabilă, nu poate fi primită întrucât prin

intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 105/2009 și abrogarea O.U.G. nr. 37/2009,

Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra O.U.G. nr. 37/2009 ulterior

abrogării, fapt pentru care în litigiu nu se puteau aplica prevederile

art. 9 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, corect Curtea de Apel a opinat în

sensul că nu a existat plângere prealabilă împotriva Ordinelor nr. 512/2009

și nr. 735/2009 emise de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, conform Legii contenciosului administrativ.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

sentința atacată este legală și temeinică, motiv

pentru care va respinge recursul declarat de N.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.I.,

împotriva sentinței civile nr. 217/F-CONT, din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 mai 2010.