ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4000/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, suspendarea desfășurării concursului organizat de Agenție pentru ocuparea funcției publice vacante de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă din cadrul I.T.M. Suceava pentru data de 20 decembrie 2010, proba scrisă și 22 decembrie 2010 interviul, până la soluționarea cauzei având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Muncii să-l repună în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă, inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 în cadrul I.T.M.

Suceava. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a deținut funcția de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă până la emiterea Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și că deși acesta a fost anulat prin Sentința nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, pârâta a procedat la organizarea unui concurs pentru ocuparea postului deținut de el anterior, apreciindu-l ca fiind vacant, invocând dispozițiile art. 581 din C. proc. civ. Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, susținând că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 581 C. proc.

civ., iar reclamantul nu face dovada existenței unui drept care s-ar păgubi prin întârziere. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 289 din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamant, a suspendat desfășurarea concursului organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru ocuparea funcției publice vacante de inspector șef adjunct sănătate și securitate din cadrul I.T.M. Suceava pentru data de 20 decembrie 2010, respectiv 22 decembrie 2010 până la soluționare irevocabilă a Sentinței nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul 457 din 21 iunie 2005, emis de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, reclamantul a fost numit - începând cu 22 iunie 2005 - în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă, inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 3 în cadrul I.T.M. Suceava. Prin Ordinul nr. 501/23.04.2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcția publică de conducere, în conformitate cu art. 97 lit. c) și 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, cu raportare la dispozițiile art. III din O.U.G.

nr. 37/2009. Totodată, a reținut că prin Sentința nr. 195 din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava a anulat acest ordin și chiar dacă această hotărâre nu este irevocabilă, ea creează dubii asupra legalității actului administrativ în litigiu, având în vedere și faptul că O.U.G. nr. 37/2009 ce a stat la baza emiterii respectivului ordin a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale. Așadar, prima instanță a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția urgenței, întrucât concursul pentru ocuparea funcției deținute anterior emiterii Ordinului nr. 501/2009 de către reclamant va avea loc la data de 20 decembrie 2010, dar și condiția vremelniciei este întrunită, având în vedere că măsura va dura până la soluționarea irevocabilă a Sentinței nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava.

Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că, fără a prejudeca fondul cauzei, reclamantul a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 581 din C. proc. civ. 3. Recursurile declarate în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. Recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici Recurenta Agenția Națională a Funcționarilor Publici și-a încadrat în drept motivele formulate, indicând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 din C. proc. civ. Sintetizând criticile formulate, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este combătută sub următoarele aspecte: Prima critică vizează nesocotirea prevederilor art. 114 1 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cărora „în procesele urgente, primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât, de la data primirii citației, pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 5 zile pentru a-și pregăti apărarea”, fiind îndeplinite cerințele art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru aplicarea sancțiunii nulității actelor de procedură. Un alt motiv de recurs se referă la inadmisibilitatea cererii pe calea ordonanței președințiale în raport de obiectul acțiunii și prevederile art. 581 C. proc. civ., prima instanță interpretând greșit actul dedus judecății. Astfel, arată că în cauză se solicită suspendarea executării actului administrativ de organizare a unui concurs, or această măsură de suspendare a executării unui act administrativ se dispune în temeiul dispozițiilor speciale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și nu pe calea ordonanței președințiale conform art. 581 C. proc.

civ. Pe fond, recurenta dezvoltă ideea potrivit căreia în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea suspendării, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii. 3.2. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și-a încadrat recursul formulat în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii. În speță, prima instanță trebuia să constate că nu sunt întrunite condițiile imperative ale ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 C. proc.

civ., pentru a se putea ordona măsuri în consecință. Astfel, a arătat că Sentința nr. 195 din 06 octombrie 2010 invocată de către intimatul-reclamant nu este irevocabilă și deci nu constituie titlu executoriu pentru a se putea pune în executare, iar conform art. 20 alin. (2) C. proc. civ. recursul suspendă executarea și se judecă de urgență. 4. Apărarea intimatului-reclamant Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, prima instanță reținând corect îndeplinirea condițiilor art. 581 C. proc. civ. Cu privire la motivul de recurs formulat de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici și întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., a arătat că nu poate fi primit, întrucât, în cauză, în mod corect s-a acordat termen scurt, având în vedere că pricina se judecă de urgență, iar pârâta a fost legal citată, nefiind astfel vătămată în drepturile sale procesuale. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Cu referire expresă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele: 1.1. Motivul de recurs referitor la încălcarea normelor de procedură cuprinse în art. 114 1 alin. (3) din C. proc.

civ. Din actele de procedură efectuate în dosarul de fond rezultă că acțiunea a fost înregistrată la data de 8 decembrie 2010, primul termen a fost fixat pentru data de 13 decembrie 2010, iar citația și copia cererii de chemare în judecată au fost transmise pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, la data de 9 decembrie 2010. În cauză a fost amânată pronunțarea sentinței pentru data de 15 decembrie 2010. Într-adevăr, aceste date nu se înscriu în prevederile art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele urgente, primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât, de la data primirii citației, pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 5 zile pentru a-și pregăti apărarea.

În materia contenciosului administrativ, normele de drept comun cuprinse în C. proc. civ. devin însă aplicabile numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. În temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei.

Dreptul de apreciere conferit judecătorului contenciosului administrativ prin prevederea legală menționată asigură mecanismului contenciosului administrativ flexibilitatea necesară soluționării, în condițiile legii și sub toate aspectele, a tuturor situațiilor ce intră sub incidența Legii nr. 554/2004, ținând seama de particularitățile fiecărui caz, normele procesual-civile urmând a fi interpretate prin prisma unor criterii de rezonabilitate, care să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil cu tot ce presupune acesta. Or, în speță, obiectul cererii deduse judecății a constituit motiv rezonabil care a justificat soluționarea cauzei în termenul fixat de instanța de fond, înlăturând incidența prevederilor art. 114 alin. (3) C. proc.

civ. și, în consecință, a art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În plus, prima instanță a dispus amânarea pronunțării, dând astfel posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise. 1.2. Motivul de recurs privind inadmisibilitatea cererii formulate pe calea ordonanței președințiale Înalta Curte constată că intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect suspendarea desfășurării concursului organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru ocuparea funcției publice vacante de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă din cadrul I.T.M. Suceava pentru data de 20 decembrie 2010, proba scrisă și 22 decembrie 2010 interviul, până la soluționarea cauzei pe fond, întemeiată pe prevederile art. 581 C. proc.

civ. Se reține că în materia contenciosului administrativ există dispoziții speciale prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ atacat, astfel că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 581 C. proc. civ., ce constituie temeiul de drept al cererii. În acest sens este și practica constantă a Înaltei Curți, potrivit căreia, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială ce vizează exclusiv cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ și nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc.

civ. Prin urmare, analizând cererea sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 14 coroborate cu cele ale art. 15 din Legea nr. 554/2004 ce reglementează procedura de suspendare a executării actului administrativ au un caracter special față de prevederile art. 581 C. proc. civ., acestea înlăturând de la aplicare prevederile de drept comun în materia ordonanței președințiale. Așa fiind, întrucât dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, permit instanței de judecată să stabilească compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice și persoanele vătămate, cu prilejul soluționării fiecărei cauze, Înalta Curte constată că prima instanță a admis în mod greșit o cerere de ordonanță președințială în materia reglementată de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

În raport de faptul că acest motiv de recurs este întemeiat, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii cererii ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței nr. 289 din 15 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul M.D., ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.