ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4000/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4000/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,
reclamantul M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a
Funcționarilor Publici și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,
suspendarea desfășurării concursului organizat de Agenție pentru ocuparea
funcției publice vacante de inspector șef adjunct sănătate și securitate în
muncă din cadrul I.T.M. Suceava pentru data de 20 decembrie 2010, proba scrisă
și 22 decembrie 2010 interviul, până la soluționarea cauzei având ca obiect
obligarea pârâtului Ministerul Muncii să-l repună în funcția publică de
conducere de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă, inspector
de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 în cadrul
I.T.M. Suceava.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că a deținut funcția de inspector șef adjunct sănătate și
securitate în muncă până la emiterea Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 a
Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și că deși acesta a fost
anulat prin Sentința nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava,
pârâta a procedat la organizarea unui concurs pentru ocuparea postului deținut
de el anterior, apreciindu-l ca fiind vacant, invocând dispozițiile art. 581
din C. proc. civ.
Pârâtul Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin întâmpinare, a solicitat
respingerea cererii ca nefondată, susținând că în cauză nu sunt întrunite
condițiile art. 581 C. proc. civ., iar reclamantul nu face dovada existenței
unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr. 289
din 15 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamant, a suspendat
desfășurarea concursului organizat de Agenția Națională a Funcționarilor
Publici pentru ocuparea funcției publice vacante de inspector șef adjunct
sănătate și securitate din cadrul I.T.M. Suceava pentru data de 20 decembrie
2010, respectiv 22 decembrie 2010 până la soluționare irevocabilă a Sentinței
nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin Ordinul 457 din
21 iunie 2005, emis de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei,
reclamantul a fost numit - începând cu 22 iunie 2005 - în funcția publică de
conducere de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă, inspector
de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 3 în cadrul
I.T.M. Suceava.
Prin Ordinul nr.
501/23.04.2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale s-a
dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din
funcția publică de conducere, în conformitate cu art. 97 lit. c) și 99 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, cu raportare la dispozițiile art. III din
O.U.G. nr. 37/2009.
Totodată, a reținut
că prin Sentința nr. 195 din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava a anulat
acest ordin și chiar dacă această hotărâre nu este irevocabilă, ea creează
dubii asupra legalității actului administrativ în litigiu, având în vedere și
faptul că O.U.G. nr. 37/2009 ce a stat la baza emiterii respectivului ordin a
fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a
Curții Constituționale.
Așadar, prima
instanță a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția urgenței, întrucât
concursul pentru ocuparea funcției deținute anterior emiterii Ordinului nr.
501/2009 de către reclamant va avea loc la data de 20 decembrie 2010, dar și
condiția vremelniciei este întrunită, având în vedere că măsura va dura până la
soluționarea irevocabilă a Sentinței nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curții de
Apel Suceava.
Concluzionând,
judecătorul fondului a reținut că, fără a prejudeca fondul cauzei, reclamantul
a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 581 din C.
proc. civ.
Recursurile
declarate în cauză
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
3.1. Recursul
declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici
Recurenta Agenția
Națională a Funcționarilor Publici și-a încadrat în drept motivele formulate,
indicând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 din C. proc. civ.
Sintetizând criticile
formulate, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este combătută sub
următoarele aspecte:
Prima critică vizează
nesocotirea prevederilor art. 114
1
alin. (3) C. proc. civ., potrivit
cărora „în procesele urgente, primul termen de judecată va fi stabilit astfel
încât, de la data primirii citației, pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 5
zile pentru a-și pregăti apărarea”, fiind îndeplinite cerințele art. 105 alin.
(2) C. proc. civ., pentru aplicarea sancțiunii nulității actelor de procedură.
Un alt motiv de
recurs se referă la inadmisibilitatea cererii pe calea ordonanței președințiale
în raport de obiectul acțiunii și prevederile art. 581 C. proc. civ., prima
instanță interpretând greșit actul dedus judecății.
Astfel, arată că în
cauză se solicită suspendarea executării actului administrativ de organizare a
unui concurs, or această măsură de suspendare a executării unui act
administrativ se dispune în temeiul dispozițiilor speciale prevăzute de art. 14
din Legea nr. 554/2004 și nu pe calea ordonanței președințiale conform art. 581
C. proc. civ.
Pe fond, recurenta
dezvoltă ideea potrivit căreia în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale
pentru acordarea suspendării, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal
și dată cu aplicarea greșită a legii.
3.2. Recursul
declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
Recurentul Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale și-a încadrat recursul formulat în
dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac, recurentul-pârât a susținut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea
greșită a legii. În speță, prima instanță trebuia să constate că nu sunt
întrunite condițiile imperative ale ordonanței președințiale prevăzute de art.
581 C. proc. civ., pentru a se putea ordona măsuri în consecință.
Astfel, a arătat că
Sentința nr. 195 din 06 octombrie 2010 invocată de către intimatul-reclamant nu
este irevocabilă și deci nu constituie titlu executoriu pentru a se putea pune
în executare, iar conform art. 20 alin. (2) C. proc. civ. recursul suspendă
executarea și se judecă de urgență.
Apărarea
intimatului-reclamant
Prin întâmpinare,
intimatul-reclamant a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate și
menținerea hotărârii atacate, prima instanță reținând corect îndeplinirea
condițiilor art. 581 C. proc. civ. Cu privire la motivul de recurs formulat de
pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici și întemeiat pe prevederile
art. 304 pct. 5 C. proc. civ., a arătat că nu poate fi primit, întrucât, în
cauză, în mod corect s-a acordat termen scurt, având în vedere că pricina se
judecă de urgență, iar pârâta a fost legal citată, nefiind astfel vătămată în
drepturile sale procesuale.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursurilor
Examinând sentința
atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de
recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele
ale art. 304
1
, constată că recursurile sunt fondate, pentru
considerentele expuse în continuare.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Cu referire expresă
la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:
1.1. Motivul de
recurs referitor la încălcarea normelor de procedură cuprinse în art. 114
1
alin. (3) din C. proc. civ.
Din actele de
procedură efectuate în dosarul de fond rezultă că acțiunea a fost înregistrată
la data de 8 decembrie 2010, primul termen a fost fixat pentru data de 13
decembrie 2010, iar citația și copia cererii de chemare în judecată au fost
transmise pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, la data de 9
decembrie 2010. În cauză a fost amânată pronunțarea sentinței pentru data de 15
decembrie 2010.
Într-adevăr, aceste
date nu se înscriu în prevederile art. 114
1
alin. (3) C. proc. civ.,
potrivit cărora, în procesele urgente, primul termen de judecată va fi stabilit
astfel încât, de la data primirii citației, pârâtul să aibă la dispoziție cel
puțin 5 zile pentru a-și pregăti apărarea.
În materia
contenciosului administrativ, normele de drept comun cuprinse în C. proc. civ.
devin însă aplicabile numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu
specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte,
și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă
parte.
În temeiul art. 28
alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ,
compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de
instanță, cu prilejul soluționării cauzei.
Dreptul de apreciere
conferit judecătorului contenciosului administrativ prin prevederea legală
menționată asigură mecanismului contenciosului administrativ flexibilitatea
necesară soluționării, în condițiile legii și sub toate aspectele, a tuturor
situațiilor ce intră sub incidența Legii nr. 554/2004, ținând seama de
particularitățile fiecărui caz, normele procesual-civile urmând a fi
interpretate prin prisma unor criterii de rezonabilitate, care să asigure
respectarea dreptului la un proces echitabil cu tot ce presupune acesta.
Or, în speță,
obiectul cererii deduse judecății a constituit motiv rezonabil care a
justificat soluționarea cauzei în termenul fixat de instanța de fond,
înlăturând incidența prevederilor art. 114 alin. (3) C. proc. civ. și, în
consecință, a art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În plus, prima instanță a dispus
amânarea pronunțării, dând astfel posibilitatea părților să depună la dosar
concluzii scrise.
1.2. Motivul de
recurs privind inadmisibilitatea cererii formulate pe calea ordonanței
președințiale
Înalta Curte constată
că intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o
cerere având ca obiect suspendarea desfășurării concursului organizat de
Agenția Națională a Funcționarilor Publici, pentru ocuparea funcției publice
vacante de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă din cadrul
I.T.M. Suceava pentru data de 20 decembrie 2010, proba scrisă și 22 decembrie
2010 interviul, până la soluționarea cauzei pe fond, întemeiată pe prevederile
art. 581 C. proc. civ.
Se reține că în
materia contenciosului administrativ există dispoziții speciale prevăzute de
art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului
administrativ atacat, astfel că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.
581 C. proc. civ., ce constituie temeiul de drept al cererii.
În acest sens este și
practica constantă a Înaltei Curți, potrivit căreia, în materia contenciosului administrativ,
este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială ce vizează exclusiv
cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de
existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14
și 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate
prin acest act normativ și nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc.
civ.
Prin urmare,
analizând cererea sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte constată că
dispozițiile art. 14 coroborate cu cele ale art. 15 din Legea nr. 554/2004 ce
reglementează procedura de suspendare a executării actului administrativ au un
caracter special față de prevederile art. 581 C. proc. civ., acestea înlăturând
de la aplicare prevederile de drept comun în materia ordonanței președințiale.
Așa fiind, întrucât
dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,
permit instanței de judecată să stabilească compatibilitatea aplicării normelor
de procedură civilă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile
publice și persoanele vătămate, cu prilejul soluționării fiecărei cauze, Înalta
Curte constată că prima instanță a admis în mod greșit o cerere de ordonanță
președințială în materia reglementată de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
În raport de faptul
că acest motiv de recurs este întemeiat, nu se mai impune analizarea celorlalte
critici formulate.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite
recursurile formulate și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii
cererii ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
formulate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței nr. 289 din 15 decembrie
2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul M.D., ca
inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.