ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2742/2012

Asupra recursului de față: Dina analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.D., a chemat în judecată pârâții Guvernul României – prin Secretariatul General al Guvernului și Satul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 120.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanțe ale Guvernului, neconstituționale. La termenul din 27 ianuarie 2011 reclamantul și-a completat acțiunea inițială, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale București.

Totodată a solicitat: - anularea Ordinului nr. 501/23.04.2009 al M.M.F.P.S. prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere, în conformitate cu art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 la data expirării termenului de preaviz; - suspendarea executării Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S. și repunerea în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă, inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 în cadrul I.T.M.

Suceava și să i se achite o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a mai beneficiat între data eliberării din funcția publică – 25 mai 2009 și până la reintegrarea efectivă în funcția publică deținută anterior; Prin sentința nr. 31 din 27 ianuarie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 a M.M.F.P.S. până la soluționarea irevocabilă a cauzei . Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M.M.F.P.S. și A.N.F.P., dosarul fiind înaintat către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestora.

Prin întâmpinarea formulată Guvernul României a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește acordarea de daune materiale, reprezentând c/val drepturilor salariale, precizând că trebuie să existe o identitate între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic. În subsidiar, a solicitat ca, în cazul admiterii acțiunii, pentru opozabilitate și pentru punerea în executare a sentinței să se introducă în cauză Inspecția Muncii și I.T.M. Suceava . În ceea ce privește acordarea daunelor morale, a apreciat că temeiul juridic al acordării unor despăgubiri materiale sau morale este răspunderea civilă delictuală, în cazul în care sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile angajării acestei răspunderi, or, aplicarea unui act normativ la o situație de fapt nu echivalează cu săvârșirea unei fapte ilicite.

Prin întâmpinarea formulată Ministerul Finanțelor Publice București a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin cererea formulată pentru termenul din 15 septembrie 2011, reclamantul și-a precizat pretențiile deduse judecății, în sensul că: - a renunțat la judecata capetelor de cerere privind: - anularea Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 a M.M.F.P.S. (care a fost anulat definitiv și irevocabil prin sentința nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava, menținută de Î.C.C.J. prin decizia nr. 3312 din 8 iunie 2011); - suspendarea executării Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 a M.M.F.P.S. (sentința nr. 31 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava fiind casată de Î.C.C.J.

cu trimitere spre rejudecare); - obligarea pârâtului M.M.F.P.S. la repunerea reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii ordinului (prin Ordinul nr. 1942 din 3 august 2011 al M.M.F.P.S. s-a dispus revenirea la situația anterioară emiterii ordinului nr. 501 al M.M.F.P.S.); Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 396 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a luat act că reclamantul M.D. a renunțat la următoarele capete de cerere: - anularea Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S.; - suspendarea executării Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al M.M.F.P.S.; - obligarea pârâtului M.M.F.P.S. de a-l repune în funcția publică deținută anterior; A admis în parte cererea astfel cum a fost precizată la termenul din data de 15 septembrie 2011, cerere formulată de reclamantul M.D.

în contradictoriu cu pârâții Guvernul României – prin Secretariatul General al Guvernului București , Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice București, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și A.N.F.P. București. A respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.M.F.P.S. A obligat M.M.F.P.S. la plata sumei de 86.871 RON reprezentând c/val drepturilor salariale pe care reclamantul le-ar fi realizat în perioada 25 mai 2009 – 3 august 2011. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Statul Român. A respins cererea față de acest pârât. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României, ca nefondată.

A respins, ca nefondată, cererea privind obligarea Guvernului României la plata daunelor materiale. A admis cererea de obligare a Guvernului României la plata daunelor morale (în parte) și a obligat Guvernul României să plătească reclamantului suma de 20.000 RON, daune morale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Curtea a reținut că dispozițiile Legii contenciosului administrativ nu-l consacră ca subiect de drept distinct, art. 9 din Legea nr. 554/2004 conferind legitimare procesuală pasivă Guvernului. Potrivit Constituției, răspunderea patrimonială a statului poate fi antrenată doar pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare art. 52 alin. (3) din Constituția României.

Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.M.F.P. S. cu privire la capătul de cerere vizând obligarea la plata drepturilor salariale, întrucât acesta este emitentul ordinului atacat (care constituie sorgintea prejudiciului material suferit de reclamant). A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României cu privire la capătul de cerere de mai sus, întrucât reclamantul nu a solicitat obligarea la plata drepturilor salariale în raport cu acest pârât. Pe fond, Curtea a constatat că, prin sentința nr. 195 din 6 octombrie 2010 – irevocabilă, Curtea de Apel Suceava a dispus anularea Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin care se dispusese încetarea raportului de serviciu al reclamantului.

Temeiul soluției pronunțate l-a constituit faptul că la baza ordinului atacat a stat O.U.G. nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale. Ca urmare a acestei soluții, la data de 03 august 2011 s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de conducere deținută anterior emiterii Ordinului nr. 501/2009. A mai reținut instanța că art. 9 din Legea nr. 554/2004 republicat conferă – prin alin. (4) – posibilitatea persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului, prin acte emise în temeiul lor, de a cere despăgubiri în eventualitatea declarării neconstituționale a acestora.

De aceea, în considerarea dispozițiilor evocate, coroborându-le cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că reclamantul este îndreptățit la contravaloarea salariilor majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat între data eliberării din funcția publică de conducere (25 mai 2009) și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior (03 august 2011). În ceea ce privește obligarea Statului Român și a Guvernului României la plata în favoarea reclamantului a sumei de 86871 RON despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat prin emiterea O.U.G.

nr. 37/2009 declarată neconstituțională, Curtea a apreciat că demersul reclamantului are ca drept scop obținerea unei duble dezdăunări reprezentând despăgubiri materiale, ce urmează a se realiza prin obligarea succesivă a pârâților din prezenta cauză, respectiv mai întâi de la emitentul ordinului atacat, apoi de la emitentul ordonanței declarate neconstituționale considerat a avea raporturi de solidaritate cu statul, apreciat inacceptabil de către Curte. Referitor la cererea privind obligarea Guvernului României la plata daunelor morale cauzate reclamantului prin anularea O.U.G. nr. 37/2009, Curtea a considerat că este întemeiată în parte, consimțind că această ordonanță, declarată neconstituțională, constituie faptul inițial producător al prejudiciului moral suferit de reclamant și a apreciat că acesta este îndreptățit la plata sumei de 20.000 RON, daune morale.

Recursurile declarate în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii, familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Guvernul României și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct, 3, 5, 9, și 304 1 din C. proc. civ., apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea în cauza dedusă judecății. A precizat că primul motiv de casare vizează faptul că sentința recurată, respectiv sentința civilă nr. 396 din 22 noiembrie 2011 a fost pronunțată de același judecător care a mai pronunțat și sentința civilă nr. 31 din 27 ianuarie 2011, în același Dosar nr. 869/39/2010.

Al doilea motiv de casare se referă la faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea MMFPS la plata sumei de 86.871 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale pe care reclamantul le-ar fi realizat în perioada 25 mai 2009 – 03 august 2011, întrucât această sumă rezultă dintr-o expertiză extrajudiciară depusă la dosar, astfel că au fost încălcate prevederile art. 201 din C. proc. civ. Prin recursul său, întemeiat prin dispozițiile art. 304 pct. 3,5,9 și 304 1 din C. proc. civ., Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală. A învederat că temeiul juridic al acordării unor despăgubiri materiale sau morale este răspunderea civilă delictuală, în cazul în care sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile angajării acestei răspunderi.

Or, în cauză, săvârșirea unei fapte ilicite cu vinovăție nu poate fi reținută în sarcina recurentului-pârât, deoarece eliberarea intimatului din funcția publică de conducere s-a realizat în temeiul unei dispoziții legale la data la care a produs efecte, astfel că aplicarea unui act normativ la o situație de fapt nu echivalează cu săvârșirea unei fapte ilicite. M.M.P.S. a mai criticat sentința recurată și sub aspectul faptului că intimatul nu a făcut dovada că emiterea actului administrativ de eliberare din funcția publică de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă, în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Suceava, i-a adus atingere valorilor care definesc personalitatea umană, integritatea fizică și psihică, onoarea, prestigiul profesional și alte valori asimilate, întrucât O.U.G.

nr. 37/2009 a fost aplicată pentru toți funcționarii publici cu funcții de conducere care își desfășurau activitatea în servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, astfel că această situație a fost de notorietate și astfel cum am arătat mai sus, mult mediatizată.

Și în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, recurentul a apreciat că instanța trebuia să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația profesională și socială, fiind nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia al universului psihic al fiecărei persoane.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursurile sunt fondate urmând a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Prin sentința nr. 396 din 22 noiembrie 2011, atacată cu recurs în prezenta cauză, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea reclamantului M.D., astfel cum a fost precizată la termenul din data de 15 septembrie 2011 și a obligat M.M.F.P.S. la plata sumei de 86.871 RON reprezentând c/val drepturilor salariale pe care reclamantul le-ar fi realizat în perioada 25 mai 2009 – 3 august 2011. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Statul Român și a respins cererea față de acest pârât.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Guvernul României, ca nefondată. A respins, ca nefondată, cererea privind obligarea Guvernului României la plata daunelor materiale. A admis cererea de obligare a Guvernului României la plata daunelor morale (în parte) și a obligat Guvernul României să plătească reclamantului suma de 20.000 RON, daune morale. A respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.M.F.P.S. Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a considerat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri materiale constând în contravaloarea drepturilor salariale pe care le-ar fi realizat în perioada 25 mai 2009 – 3 august 2011 (data eliberării din funcția publică de conducere și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior), având în vedere faptul că prin sentința nr. 195 din 6 octombrie 2010 – irevocabilă, s-a dispus anularea Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al M.M.P.S.

și reintegrarea reclamantului în funcția deținută și ținând cont de prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, republicată coroborate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cu toate acestea, prima instanță, în mod greșit a stabilit cuantumul acestor despăgubiri la suma de 86.871 RON, fără a avea suficiente probe în acest sens, cu includerea în mod eronat a stimulentelor în perioada de referință, deși acordarea acestora de către angajator are un caracter facultativ și aleatoriu și, evident cu încălcarea dispozițiilor art. 201 din C. proc. civ. Cât privește obligarea Guvernului României la plata unor daune morale în cuantum de 20.000 RON, Înalta Curte apreciază că și sub acest aspect hotărârea Curții de Apel Suceava este supusă modificării.

Astfel, potrivit definiției date în literatura juridică, dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Or, intimatul nu a făcut dovada că emiterea actului administrativ de eliberare din funcția publică de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă, în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Suceava, i-a adus atingere valorilor care definesc personalitatea umană, integritatea fizică și psihică, onoarea, prestigiul profesional și alte valori asimilate, întrucât O.U.G.

nr. 37/2009 a fost aplicată pentru toți funcționarii publici cu funcții de conducere care își desfășurau activitatea în servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, astfel că această situație a fost de notorietate și mult mediatizată. În concluzie, având în vedere considerentele sus exprimate, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate urmând a fi admise cu consecința modificării, în parte, a sentinței atacate în sensul eliminării cuantumului despăgubirilor datorate, urmând ca acesta să fie stabilit în faza de executare precum și a eliminării dispoziției de obligare a Guvernului României la plata daunelor morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile nr. 396 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte sentința recurată în sensul că obligă M.M.F.P.S. să plătească reclamantului M.D. diferențele de drepturi salariale cuvenite pentru perioada 25 mai 2009 – 3 august 2011, actualizate și indexate cu indicele de inflație. Respinge capătul de cerere privind obligarea Guvernului României la plata daunelor morale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012.