ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3118/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3118/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Alba Iulia la data de 23 iulie 2010, reclamantul F.D.A. a chemat

în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

Inspecția Muncii, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

1 - anularea Ordinului nr. 408/2009 emis

de către Președintele C.N.P.A.S. București și reintegrarea reclamantului în funcția

deținută anterior emiterii ordinului;

2 - obligarea pârâtelor la plata diferenței

de venituri de la funcția de director coordonator la cea de inspector șef, perioada

de 25 mai 2009 - 11 iunie 2010;

3 - și obligarea pârâtelor la plata diferenței

de venituri de la funcția de inspector de muncă la cea de inspector șef, începând

cu data de 01 iulie 2010 și până la data repunerii efective în funcția de inspector

șef;

4 - obligarea pârâților la plata cheltuielilor

de judecată

În motivarea acțiunii, s-a susținut că

prin ordinul contestat reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere

de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, funcție care s-a desființat

prin O.U.G. nr. 37/2009.

După expirarea perioadei de preaviz, raportul

de serviciu al reclamantului a fost modificat prin trecerea acestuia pe funcția

publică de execuție, conform Ordinului nr. 703/2009.

Urmare a participării la concursul pentru

ocuparea funcției de conducere de director coordonator, prin Ordinul nr. 865/2009,

în temeiul art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, reclamantul a fost numit în

funcția publică de conducere de director coordonator la Inspectoratului

Teritorial de Muncă Alba.

În contextul declarării ca neconstituționale

a O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia nr. 1257/2009 și înlocuirea acesteia cu O.U.G.

nr. 105/2009, reclamantul a participat din nou la concursul privind ocuparea funcției

de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, concurs în

urma căruia a fost numit din nou în funcția de director coordonator, prin Decizia

nr. 424/2009.

Ca urmare a faptului că reglementările

din domeniul funcției publice au fost declarate neconstituționale prin Decizia

nr. 1629/2009 de Curtea Constituționale, reclamantul consideră că s-a revenit implicit

la reglementarea din Legea nr. 188/1999, astfel că în ceea ce îl privește trebuia

să se revină la situația anterioară, respectiv să fie numit definitiv în funcția

de inspector șef, funcție pe care a deținut-o anterior apariției O.U.G. nr. 37/209

și O.U.G. nr. 105/2009.

Cu toate acestea, prin Decizia nr. 598/2010,

modificată prin Decizia nr. 666/2010, pârâta Inspecția Muncii a dispus încetarea

contractului de management și numirea sa în funcția de execuție de inspector de

muncă.

În opinia reclamantului, actele atacate

sunt nelegale, întrucât au fost emise în baza unor acte normative declarate neconstitutionale

.

Prin întâmpinarea , pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat pe cale de excepție: tardivitatea

acțiunii, în raport de prevederile art. 2 Legea nr. 554/2004; lipsa de obiect a

acțiunii, întrucât reclamantul a solicitat ulterior emiterii ordinului contestat

mutarea definitivă în funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa

I,

grad profesional superior, treapta 1 de

salarizare la Compartimentul Control Relații de Muncă din cadrul Inspectoratului

Teritorial de Muncă Alba și lipsa procedurii prealabile, în raport de prevederile

art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, susținându-se că Ordinul nr. 408/2009 a fost emis în conformitate

cu normele legale în vigoare.

Pârâta Inspecția Muncii a formulat, de

asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, arătând că reclamantul nu contestă prin acțiune un act emis de către această

instituție.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că reclamantul

a acceptat funcția de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de

Muncă Alba, beneficiind de situația legislativă de la momentul numirii în acea funcție,

astfel că nu poate invoca în propriul interes neconstitutionalitatea actului normativ

în baza căruia a fost numit în funcție.

La data de 25 august 2010, reclamantul

a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a declarat că renunță la capătul

2 al acțiunii introductive, iar plata diferenței de venituri de la funcția de inspector

de muncă la funcția de inspector șef înțelege să o solicite începând cu data de

01 iulie 2010.

Totodată, reclamantul a invocat excepția

de nelegalitate a Deciziei nr. 598/2010, așa cum a fost modificată prin Decizia

nr. 666/2010 și prin Decizia nr. 943/2010 emise de Inspecția Muncii, iar la termenul

de judecată din data de 15 septembrie 2010, reclamantul a declarat că nu mai susține

excepția de nelegalitate și că înțelege să completeze acțiunea cu un nou petit prin

care solicită anularea Deciziei nr. 598/2010 , așa cum a fost modificată prin Decizia

nr. 666/2010 și de Decizia nr. 943/2010, acte emise de Inspecția Muncii.

Prin sentința nr. 220 din 22 septembrie

2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepțiile tardivității, lipsei procedurii prealabile și a lipsei de obiect

invocate de pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale și a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția Muncii pentru petitul privind

anularea Ordinului nr. 408/2009.

Pe fondul cauzei, prima instanță a admis

în parte acțiunea formulată de reclamantul F.D.A., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Muncii și Protecției Sociale și în consecință, a dispus următoarele:

- anularea Ordinului nr. 408/2009 emis

de către pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale și reintegrarea reclamantului

în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin;

- anularea Deciziilor nr. 598/2010,

nr. 666/2010 și nr. 943/2010 emise de către pârâta Inspecția Muncii;

- a obligat pârâtele să plătească reclamantului

diferența de venituri dintre funcția de inspector de muncă și funcția de inspector

șef, începând cu data de 01 iulie 2010 și până la data reîncadrării efective în

funcția de inspector șef;

- a obligat pârâții să plătească reclamantului

suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele considerentele:

Excepția tardivității acțiunii este nefondată,

prezenta acțiune fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 9 alin. (1) și (4)

Legea nr. 554/2006, astfel că potrivit alin. (4) al acestui articol, acțiunea poate

fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele

unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții

Constituționale în M. Of.

.

Acțiunea nu poate fi considerată lipsită

de obiect, câtă vreme reclamantul justifică în continuare interesul de a obține

anularea ordinului. Raportat la petitul privind anularea Ordinului nr. 408/2009

emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, pârâta Inspecția Muncii

nu justifică calitatea procesuală pasivă, întrucât nu este emitenta actului.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut

că prin Ordinul nr. 408/2009 emis de către Ministerul Familiei și Protecției Sociale,

în temeiul art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009 , funcția publică de inspector

șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba s-a desființat, iar în conformitate

cu prevederile art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999,

raportul de serviciu al reclamantului a încetat prin eliberarea acestuia din funcția

publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data

de 25 mai 2009.

înainte de expirarea termenului de preaviz,

luând act de cererea reclamantului, a fost emis Ordinul nr. 703/2009 emis de Ministerul

Familiei și Protecției Sociale, prin care raportul de serviciu al acestuia a fost

modificat, prin mutarea definitivă, potrivit art. 87 alin. (2) lit. d) coroborat

cu art. 91 alin. (2) Legea nr. 188/1999, în cadrul Inspectoratului Teritorial

de Muncă Alba, pe funcția publică de execuție -inspector de muncă, clasa

I,

gradul profesional superior, treapta de

salarizare 1.

Prima instanță a remarcat faptul că acest

ultim ordin este consecința ordinului atacat, care i-a dat dreptul reclamantului

ca în urma desființării funcției publică de inspector șef al Inspectoratului

Teritorial de Muncă Alba să opteze pentru o altă funcție vacantă,fără însă a constitui

o alegere liberă a reclamantului, de natură a lăsa fără obiect acțiunea sa în anularea

ordinului atacat, astfel că reclamantul justifică în continuare interesul de a obține

anularea ordinului. A mai reținut prima instanță că temeiul juridic ce a stat la

baza ordinului atacat îl constituie dispozițiile art. III alin. (1) O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Ulterior, reclamantul a participat la concursul

organizat, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, pentru ocuparea funcției de director coordonator,

fiind numit prin Ordinul nr. 865/2009 în funcția de director coordonator la Inspectoratului

Teritorial de Muncă Alba. în această calitate a încheiat cu Ministerul Familiei

și Protecției Sociale contractul de management din 2009.

În contextul înlocuirii O.U.G. nr. 37/2009,

ca urmare a declarării acestui act normativ ca neconstituțional prin Decizia Curții

Constituționale nr. 1257/2009, cu O.U.G. nr. 105/2009, reclamantul a fost din nou

numit în funcția de director coordonator la Inspectoratului Teritorial de Muncă

Alba, prin Decizia nr. 424/2009 și a încheiat cu pârâtul Ministerul Familiei și

Protecției Sociale un nou contract de management din 26 octombrie 2009.

O.U.G. nr. 105/2009 a fost, de asemenea,

declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009.

Prin Decizia nr. 598/2010, emisă de Ministerul

Familiei și Protecției Sociale-Inspecția Muncii, s-a dispus, începând cu data de

01 martie 2010, încetarea contractului de management din 26 octombrie 2009, avându-se

în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009, încetarea suspendării raportului

de serviciu și reluarea activității în funcția deținută anterior.

Potrivit Deciziei nr. 666/2010, emisă de

Ministerul Familiei și Protecției Sociale-Inspecția Muncii, Deciziile nr. 541- 665

emise la data de 25 februarie 2010, inclusiv Decizia nr. 598/2010, urmează să se

aplice de la data intrării în vigoare a prevederilor proiectului de lege pentru

modificarea și completarea Legii nr. 188/1999.

Prin Decizia nr. 943/2010 emisă de Ministerul

Familiei și Protecției Sociale-Inspecția Muncii s-a stabilit că începând cu data

de 01 iulie 2010, Decizia nr. 666/2010 își încetează aplicabilitatea cu privire

la Decizia nr. 598/2010.

Prin urmare, începând cu data de 01

iulie 2010, Decizia nr. 598/2010 produce efecte.

Deși, prin Decizia nr. 598/2010 se menționează

în mod expres că la emiterea acesteia s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale

nr. 1629/2009, totuși pârâtul a dispus încetarea suspendării raportului de serviciu

și reluarea activității în funcția de execuție deținută anterior, cea de inspector

de muncă, cu toate că atât anterior adoptării O.U.G. nr. 37/2009, cât și ulterior

adoptării acestui act normativ, precum și ulterior adoptării O.U.G. nr. 105/2009

reclamatul a ocupat o funcție publică de conducere și nu de execuție.

Or, în condițiile în care cele două acte

normative au fost declarate neconstituționale, desființarea funcției publice deținute

de reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice, revenindu-se

astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, prima instanță

a apreciat că atât Ordinul nr. 408/2009, cât și toate celelalte acte emise în baza

reglementărilor declarate neconstituționale, inclusiv Decizia nr. 598/2010, Decizia

nr. 666/2010 și Decizia nr. 943/2010, sunt lipsite de fundament legal, motiv pentru

care, în baza art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2006, urmează a fi anulate în întregime

.

Pe de altă parte, prima instanță a apreciat

ca lipsite de relevanță juridică susținerile pârâților în sensul că reclamantul,

acceptând funcția de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de

Muncă Alba a beneficiat de situația legislativă de la momentul numirii în acea funcție

și că nu poate invoca în propriul interes neconstituționalitatea actului normativ

în baza căruia a fost numit pe respectiva funcție, întrucât, la data apariției O.U.G.

nr. 37/2009 reclamantul deținea funcția de inspector șef la Inspectoratului

Teritorial de Muncă Alba, iar faptul că reclamantul s-a prezentat ulterior la concurs

și a fost numit în mod succesiv în funcția de director coordonator la aceeași instituție

nu demonstrează altceva decât că acesta a dorit să păstreze funcția de conducere

în care a fost numit conform Legii nr. 188/1999, în contextul legislativ existent

la momentul respectiv, situație care în niciun caz nu poate fi imputată reclamantului.

Reținând culpa procesuală a pârâților,

prima instanță a aplicat dispozițiile art. 274 C. proc. civ., obligându-i la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat,

justificat cu chitanță la dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs pârâții Inspecția Muncii și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru

motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc.

civ..

a. Recursul pârâtei Inspecția Muncii

În motivarea căii de atac, pârâta Inspecția

Muncii a susținut că instanța de fond, prin soluția pronunțată, a dispus practic

ca reclamantul să fie integrat atât pe funcția de inspector șef cât și pe cea de

director coordonator, funcție inexistentă în prezent la nivelul Inspectoratului

Teritorial de Muncă.

A mai susținut recurenta că nu poate fi

obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu a făcut decât să pună în

aplicare prevederile legale de la momentul existenței și derulării efectelor actelor

normative emise de Guvern, astfel că nu îi poate fi imputată vreo culpă.

Pe de altă parte, instanța de fond nu a

precizat cuantumul cheltuielilor de judecată ce-i incumbă, în condițiile în care

cele două instituții publice obligate sunt entități juridice cu atribuții și reglementări

de organizare și funcționare diferite.

b. Recursul pârâtului Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale.

Acest recurent consideră că instanța de

fond a aplicat greșit legea în cauza dedusă judecății, fiind incident motivul de

recurs este prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Recurentul a reiterat excepția de tardivitate

a acțiunii, excepția lipsei de obiect a acțiunii precum și excepția inadmisibilității

acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, cu aceeași motivare susținută la fond.

Pe fondul cauzei, recurentul consideră

că instanța a ignorat cadrul normativ existent la momentul emiterii ordinului atacat,

dezvoltând teza potrivit căreia, ordinul în discuție a fost emis legal, în baza

O.U.G. nr. 37/2009 care, la acel moment, era în vigoare și trebuia pusă în executare.

Referitor la cererea de reintegrare a intimatului-reclamant

în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial

de Muncă Alba, instanța de fond trebuia să constate că solicitarea este inadmisibilă,

atâta timp cât această funcție a fost desființată prin O.U.G. nr. 37/2009 și, pe

cale de consecință, să respingă și capătul de cerere privind plata diferențelor

salariale.

În fine, instanța de fond trebuia să observe

că în urma desființării funcției de inspector al Inspectoratului Teritorial de

Muncă Alba, beneficiarul noilor funcții de conducere înființate în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, a fost tot intimatul-reclamant, numit în funcția

de director coordonator prin Ordinul nr. 865/2009 emis de Ministrul Muncii, familiei

și Protecției Sociale și Decizia nr. 424/2009 emisă de Inspectorul General de Stat

al Inspecției Muncii.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate, iar pe fond, respingerea

recursului, arătând în esență, că rezultatul anulării actelor emise în aplicarea

O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 nu poate avea altă consecință decât restabilirea

cu caracter retroactiv a situației anterioare, respectiv repunerea în funcție și

plata drepturilor salariale de care a fost prejudiciat.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, în raport de

criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că cele două recursuri sunt nefondate, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că

sentința recurată este legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele

impuse de art. 304 și 304

1

C. proc. civ. în vederea casării sau modificării

hotărârii

Examinând în prealabil sentința recurată

sub aspectul soluționării excepțiilor inadmisibilității, tardivității și a lipsei

de obiect a acțiunii, invocate de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, Înalta Curte constată că aceste excepții au primit o dezlegare corectă,

sub acest aspect soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

1.1. Referitor la lipsa de obiect a acțiunii

Este real că la data de 22 mai 2009, intimatul

a optat pentru funcția publică de execuție de inspector de muncă, clasa

I,

grad profesional superior în cadrul Compartimentului

Control Relații de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba și

numit în această funcție prin Ordinul nr. 703/2009, însă această opțiune s-a făcut

în termenul de preaviz, la solicitarea recurentului.

Recurentul încearcă să inverseze raportul

de cauzalitate între ordinul de eliberare din funcție și opțiunea de a trece într-o

altă funcție publică vacantă într-o manieră incorectă, acreditând ideea că voința

reală a intimatei a fost în sensul modificării raportului de serviciu.

În realitate, după cum rezultă din cronologia

actelor și faptelor juridice, rezultă cu evidență din probele dosarului că inițiativa

modificării raportului de serviciu a aparținut recurentului.

1.2. Referitor la excepțiile tardivității

și inadmisibilității acțiunii

Temeiul de drept al acțiunii îl constituie

dispozițiile art. 9 alin. (1) și (4) Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (4) Legea

nr. 554/2004, „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța

de contencios administrativ", că „în situația în care decizia de declarare

a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea

poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în

limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei

Curții Constituționale în M. Of.

".

În aceste condiții, raportat la data publicării

în M. Of. a Deciziei nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, și anume 6

noiembrie 2009, acțiunea intimatului-reclamant, introdusă la 23 iulie 2010 este

formulată în termen.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor

art. 7 alin. (5) Legea nr. 554/2004, „în cazul acțiunilor care privesc cererile

persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, (...) nu este

obligatorie plângerea prealabilă".

1.3. Referitor la fondul cauzei

Intimatul - reclamant a supus controlului

de legalitate, exercitat pe calea contenciosului administrativ, Ordinul nr. 408/2009

emis de Ministrul muncii, familiei și protecției sociale, prin care s-a dispus desființarea

funcției publice de conducere de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de

Muncă Alba, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire

a activității administrației publice.

Intimatului-reclamant, ocupant al funcției

publice de conducere desființate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice,

până la data de 25 mai 2009, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea

din funcție, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) Legea nr. 188/1999.

Analizând situația profesională a intimatului-reclamant,

așa cum rezultă din înscrisurile relevante depuse la dosar, prima instanță a ajuns

la o concluzie justă, pe care instanța de recurs o împărtășește.

- prin Ordinul nr. 967/2004 al ministrului

muncii, solidarității sociale și familiei, a fost numit în funcția de inspector

șef în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba;

- prin Ordinul nr. 408/2009 emis de ministrul

muncii, familiei și protecției sociale, s-a dispus desființarea funcției publice

de conducere de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, în temeiul

art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, reclamantul fiind eliberat din funcția de conducere la expirarea

termenului de preaviz;

- prin Ordinul nr. 703/2009, a fost modificat

raportul de serviciu al intimatului-reclamant, prin mutarea definitivă în funcția

de execuție de inspector de muncă la Compartimentul Control de Relații de muncă

din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba;

- prin Ordinul nr. 865/2009 a fost numit

în funcția de director coordonator la Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba,

în urma participării la concursul organizat, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, pentru

ocuparea funcției de director coordonator. În această calitate a încheiat cu Ministerul

Familiei și Protecției Sociale contractul de management nr. 1/2009.

- prin Decizia nr. 424/2009 emisă în temeiul

O.U.G. nr. 105/2009, reclamantul a participat din nou la concurs și a fost din nou

numit în funcția de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă

Alba și a încheiat cu pârâtul Ministerul Familiei și Protecției Sociale un nou contract

de management din 26 octombrie 2009.

- prin decizia nr. 598/2010 modificată

prin decizia nr. 666/2010 emisă de Inspecția Muncii s-a dispus încetarea contractului

de management din 26 octombrie 2009 și reluarea activității în funcția publică de

execuție.

Toate acestea relevă o succesiune de acte

administrative adoptate în temeiul a două acte normative declarate neconstituționale,

în speță O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009, al căror efect direct a fost

pierderea, de către intimatul-reclamant, la momentul prezent, a funcției de inspector-șef.

În lumina considerentelor Deciziilor

nr. 413/2010 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul

de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999,

anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea

în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea

anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009,

acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor

două ordonanțe de urgență menționate, reintegrarea intimatului în funcția publică

corespunzătoare celei deținute anterior succesiunii de modificări aduse serviciilor

deconcentrate este o măsură justă și legală.

În aceste condiții, în mod justificat prima

instanță a anulat Ordinul nr. 408/2009, pronunțându-se corespunzător și asupra cererii

de repunere în situația anterioară, în baza dispozițiilor art. 9 alin. (5) Legea

nr. 554/2004.

Împrejurarea reală învederată de recurenți,

potrivit căreia, la momentul emiterii ordinului atacat, cadrul normativ nu conferea

autorității publice nicio marjă de apreciere, nu este de natură a conduce la o altă

soluție, întrucât prevederile art. 9 Legea contenciosului administrativ au fost

edictate tocmai cu scopul remedierii consecințelor create prin ordonanțe neconstituționale.

Adoptarea punctului de vedere al recurenților ar conduce la lipsirea de conținut

a dispozițiilor legale menționate.

1.4. Cu privire la plata cheltuielilor

de judecată

Instanța de control judiciar reține că

instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată".

Câtă vreme acțiunea reclamantului a fost

admisă, recurenta-pârâtă Inspecția Muncii are calitatea de „parte căzută în pretenții"

în sensul textului de lege menționat, suma de 1.000 RON, reprezentând onorariul

de avocat, urmând a fi plătită în solidar cu recurentul- pârât Ministerul Muncii,

neavând relevanță, sub aspectul obligației de plată a cheltuielilor de judecată,

modul său de organizare administrativă sau de structurare a bugetului.

în recurs

Având în vedere toate aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Inspecția

Muncii împotriva sentinței nr. 220 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba

lulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 mai 2011.