ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 848/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 848/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstantele

cauzei

acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia și ulterior precizată,

reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale să se dispună următoarele:

- anularea

Ordinului nr. 364 din 23 aprilie 2009 emis de pârât, prin care reclamantul a

fost revocat din funcția de director executiv;

- anularea

Ordinului nr. 658 din 22 mai 2009 emis de pârât;

-

repunerea

în drepturile de exercitare a funcției publice de conducere de director

executiv al Agenției Județene de Prestații Sociale Alba, ca urmare a fuzionării

prin absorbție cu Direcția de Muncă și Protecție Socială Alba, funcție deținută

înainte de 22 mai 2009;

- acordarea,

începând cu data de 22 mai 2009 și până la data pronunțării hotărârii

judecătorești, a diferenței dintre drepturile salariale aferente funcției

publice de conducere de director executiv și cele efectiv încasate pentru exercitarea

funcției publice de execuție în cadrul Direc

ției de

Muncă și Protecție Socială

Alba, respectiv Agenția Județeană de Prestații Sociale Alba, actualizate la

data plății.

- recalcularea

stimulentelor începând cu data de 22 mai 2009 și acordarea diferenței între ce

se cuvenea să încaseze și ceea ce s-a încasat efectiv, actualizate la data

plății;

-

daune

morale în sumă de 15.000 RON;

- operarea

în carnetul de muncă a înregistrărilor în conformitate cu cele solicitate mai

sus,

- cheltuielile

de judecată.

În

motivarea acțiunii, astfel cum a fost precizată, reclamantul a arătat că prin

Ordinul 364/2009 emis de pârât, în temeiul O.U.G. 37/2009, i s-a acordat un

preaviz de 30 de zile, la finele căruia a fost eliberat din funcția de director

executiv al Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba, iar prin Ordinul nr.

658 din 22 mai 2009, emis în perioada de preaviz și în temeiul aceleiași

ordonanțe, a fost modificat raportul de serviciu, fără acordul reclamantului,

prin mutarea definitivă a acestuia pe funcția publică de execuție expert clasa

I, grad superior, treapta 3 de salarizare, în cadrul Direcției de Muncă și

Protecție Socială Alba.

Reclamantul

a arătat că cele două ordine atacate sunt nelegale, fiind emise în temeiul

O.U.G. nr. 37/2009, act normativ declarat neconstituțional prin Decizia nr.

1257/2009 a Curții Constituționale.

Prin

întâmpinare,

pârâtul

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepțiile netimbr

ă

rii,

lipsei procedurii prealabile și tardivității acțiunii,

iar pe fond,

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A

învederat că ordinul contestat a fost emis în aplicarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 37/2009, reclamantului fiindu-i pusă la dispoziție funcția de execuție de expert

clasa I, grad superior, treapta 3 de salarizare, singura care era disponibilă

la acel moment în organigrama instituției.

Cu privire

la cererea de reintegrare în funcția deținută anterior, reclamantul a arătat că

aceasta este neîntemeiată, întrucât Direcția de Muncă și Protecție Socială Alba

a fost desființată începând cu data de 26 noiembrie 2009, în baza H.G.

1384/2009, atribuțiile acesteia fiind preluate de Agenția Județeană de

Prestații Sociale Alba care, în prezent, are o conducere proprie.

La data de

01 septembrie 2010 instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor ridicate de pârât,

respingându-le.

l. Hotărârea

primei instanțe

Prin

sentința nr. 209 din 08 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis

în parte acțiunea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și în consecință, a anulat Ordinele

nr. 364 din 23 aprilie 2009 și nr. 658 din 22 mai 2009 emise de Ministrul

Muncii Familiei și Protecției Sociale.

- a

obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantului, a diferenței dintre

drepturile salariale aferente funcției publice de conducere de director executiv,

inclusiv stimulentele și cele efectiv încasate pentru exercitarea funcției

publice de execuție de expert clasa I, grad superior, treapta 3 de salarizare

în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba, actualizate la data

plății, pentru perioada 22 mai 2009 – 26 noiembrie 2009;

- a

obligat pârâtul la plata sumei de 3.000 RON cu titlul de daune morale în favoarea

reclamantului;

- a

respins cererea privind reintegrarea reclamantului în funcția de director

executiv în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba, respectiv

Agenției Județene pentru Prestații Sociale Alba, precum și cererea privind

obligarea pârâtului la operarea în carnetul de muncă a înregistrărilor în

conformitate cu cele dispuse de către instanță;

- a

obligat pârâtul la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli de judecată

în favoarea reclamantului.

În

baza art.

246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea

petitelor privind anularea Dispoziției nr. 27 din 25 mai 2009 emisă de Direcția

de Muncă și Protecție Socială Alba de numire în funcția de expert clasa I, grad

profesional superior treapta 3 de salarizare precum și a celor solicitate în

subsidiar.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul

S.C. a ocupat funcția publică de conducere de director executiv la Direcția de

Muncă și Protecție Socială Alba, iar prin Ordinul 364 din 23 aprilie 2009 emis

de Ministrul Muncii Familiei și Protecției Sociale, în temeiul O.U.G. 37/2009,

i s-a acordat un preaviz de 30 de zile la finele căruia a fost eliberat din

funcție.

Prin

Ordinul 658 din 22 mai 2009 emis de aceeași autoritate publică, în perioada de

preaviz și în temeiul aceleiași ordonanțe, a fost modificat raportul de

serviciu al reclamantului, prin mutarea definitivă a acestuia pe funcția

publică de execuție expert clasa I, grad superior, treapta 3 de salarizare, în

cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba.

Reclamantul

și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 9 alin. (1) și (4) din

Legea nr. 554/2004 (R), în raport de împrejurarea că actul normativ care a stat

la baza emiterii ordinelor contestate, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, a fost

declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1257/2009 emisă de Curtea

Constituțională.

În acest

context, prima instanță a constatat nelegalitatea celor două ordine contestate,

care au fost emise în temeiul unui act normativ declarat neconstituțional.

Cu privire

la reintegrarea în funcția deținută anterior, instanța a apreciat că

reclamantul nu mai poate fi reintegrat, potrivit art. 106 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999, pe o funcție care nu mai există, ca urmare a desființării

Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba, în baza dispozițiilor art. II din

H.G. 1384/2009, începând cu data de 26 noiembrie 2009.

Pe de altă

parte, reclamantul nu poate fi reintegrat nici pe funcția publică de director

executiv al Agenției Județene de Prestații Sociale Alba, în condițiile în care,

această instituție este diferită de Direcția de Muncă și Protecție Socială

Alba, exista înainte de 26 noiembrie 2009, iar ca urmare a reorganizării, a

preluat doar atribuțiile acesteia din urmă, dispunând de o conducere proprie.

Capătul de

cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a drepturilor

salariale cuvenite a fost admis, apreciindu-se că revocarea reclamantului din

funcție s-a realizat în mod nelegal, iar perioada pentru care se justifică

acordarea acestor drepturi este 22 mai 2009 – 26 noiembrie 2009.

Referitor

la conținutul drepturilor pecuniare, a reținut că diferențele privind salariul

de încadrare, respectiv sporurile aferente funcției de conducere nu comportă

discuții, ele fiind legate indisolubil de încadrarea în funcția publică, iar în

ceea ce privește stimulentele, acestea sunt justificate de aplicarea

principiului reparării integrale a prejudiciului.

Cu privire

la daunele morale solicitate, prima instanță a reținut că reclamantul a suferit

un prejudiciu de imagine ca urmare a schimbării intempestive din funcția pe

care a exercitat-o cu profesionalism (dovadă fiind calificativele obținute cu

ocazia evaluării și acordarea stimulentelor), dar simpla anulare a actului

contestat nu asigură o reparare a acestui prejudiciu, fapt pentru care, a

obligat pârâtul la plata sumei de 3.000 RON în favoarea reclamantului.

Capătul de

cerere privind obligarea pârâtului la operarea în carnetul de muncă a

mențiunilor dispuse de instanță a fost apreciat ca lipsit de interes, față de

momentul pronunțării sentinței, întrucât operațiunile administrative ce vizează

executarea se realizează după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești,

în cauză neputând fi vorba despre un refuz al autorității în sensul art. 2

alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată.

exercitate în cauză

Împotriva

hotărârii instanței de fond au declarat recurs ambele părți, reclamantul S.C.

și pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

3.1. Recurentul-reclamant

S.C. nu și-a încadrat în drept recursul, dar a criticat hotărârea în ceea ce

privește rezolvarea dată capetelor de cerere privind reintegrarea în funcția

publică de conducere anterior deținută, cuantumul daunelor morale acordate și

operarea în carnetul de muncă a celor dispuse de către instanță.

În

dezvoltarea

primei critici, s-a referit la posibilitatea reintegrării în funcția de

conducere de director executiv la Agenția Județeană de Prestații Sociale Alba,

având în vedere că în baza H.G. nr. 1384/2009, Agenția Județeană de Prestații

Sociale Alba a preluat prin absorbție toate atribuțiile Direcției de Muncă și

Prestații Sociale Alba, atribuțiile actuale ale directorului executiv fiind

identice cu cele pe care le-a exercitat în funcția deținută prin concurs la

data de 01 mai 2005.

A doua

critică a vizat cuantumul daunelor morale acordate, în sumă de 3.000 RON și a

fost centrată pe ideea că a existat pe lângă prejudiciul de imagine și un

prejudiciu de agreement, o atingere a dreptului la un trai decent,

corespunzător muncii prestate, ceea ce îl îndreptățește să obțină suma pe care

a pretins-o, respectiv 15.000 RON.

A treia

critică a vizat soluția dată capătului de cerere referitor la operarea în

carnetul de muncă a mențiunilor în conformitate cu cele dispuse de către

instanță, în sensul că cererea nu poate fi considerată ca lipsită de interes

sau prematură, câtă vreme refuzul pârâtului a fost unul expres.

3.2. Recurentul-pârât

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea a fost dată

cu aplicarea greșită a legii.

Recurentul

- pârât combate motivarea asupra fondului pricinii, susținând că instanța nu

putea face abstracție de dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G. nr.

37/2009, în vigoare la data emiterii ordinului de eliberare din funcție.

Este

prezentată o expunere detaliată a acestui act normativ,cu referire în special

la noua funcție de „director coordonator", susținându-se că O.U.G. nr.

37/2009 respectă dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statului

funcționarilor publici.

Totodată,

s-a arătat că reclamantul a solicitat mutarea definitivă pe un post vacant, iar

prin Ordinul nr. 658 din 22 mai 2009 emis de Ministrul Muncii,

Familiei

și Protecției Sociale i s-a modificat raportul de serviciu, prin mutarea

definitivă pe funcția publică de execuție, de expert clasa I, grad profesional

superior treapta 3 de salarizare din cadrul Direcției de Muncă și Prestații

Sociale Alba.

De

asemenea, a fost criticată soluția cu privire la acordarea daunelor morale, în

contextul în care nu s-a făcut dovada prejudiciul moral suferit.

4 .Apărările

părților

Recurentul-pârât

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus la dosar întâmpinare,

potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a răspuns recursului

reclamantului, arătând că instanța de fond a respins în mod corect cererea de

reintegrare în funcție a reclamantului, din moment ce funcția a fost

desființată ca urmare a reorganizării Direcției de Muncă și Prestații Sociale

Alba.

Cu privire

la daunele morale acordate, consideră că nu sunt cuvenite, în condițiile în

care, reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu moral care să fie reparat

în acest mod.

De

asemenea, a arătat că soluția dată capătului de cererea cu privire la operarea

mențiunilor în carnetul de muncă este corectă.

Recurentul-reclamant

S.C. nu a formulat întâmpinare, dar și-a expus apărările față de recursul

autorității pârâte prin notele scrise depuse la dosar.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând

cauza prin prisma criticilor formulate de cele două părți și a prevederilor

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu

sunt fondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Din

considerente ținând de logica argumentării, motivele de recurs vor fi grupate

și analizate într-o ordine stabilită în raport cu obiectul lor și cu partea din

dispozitivul sentinței la a cărei reformare tinde fiecare dintre ele.

l. Argumente

de fapt și de drept relevante

1.1 Cu

privire la anularea actelor administrative contestate

Instanța

de contencios administrativ competentă a fost legal învestită cu efectuarea

controlului de legalitate al Ordinelor nr. 364 din 23 aprilie 2009 și nr. 658

din 22 mai 2009, prin care recurentul-pârât Ministrul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale l-a eliberat pe recurentul - reclamant S.C. din funcția

publică de conducere de director executiv al Direcției de Muncă și Prestații

Sociale Alba.

Cum s-a

arătat, prima instanță a reținut corect că unicul motiv de fond al actului

administrativ individual l-a constituit art. III din O.U.G.

nr.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice, toate celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul acestuia (Legea

nr. 188/1999 și O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a

drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la

intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte

drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se

acordă funcționarilor publici în anul 2007), justificând din punct de vedere

formal măsura eliberării din funcția publică dispusă.

Or, ca

efect al pronunțării Deciziei nr. 1257 din data de 7 octombrie 2009 de către

Curtea Constituțională prin care s-a constatat neconstituționalitatea legii de

aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și având în vedere că potrivit Deciziei Plenului

Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, legea de aprobare face corp

comun cu ordonanța la care aceasta se referă, actele administrative examinate

sunt lipsite de suportul dispozițiilor legale pe care se fundamenta.

Teza

recurentului, referitoare la ineficiența Deciziei Curții Constituționale la

speța concretă, în raport de momentul de la care își produc efectele hotărârile

instanței de control constituțional, nu poate fi primită.

O astfel

de abordare lipsește de finalitate și golește de conținut însuși conceptul de

control al constituționalității.

Pe de altă

parte, controlul de legalitate pe care îl înfăptuiește instanța de contencios

administrativ nu este unul formal așa încât nu se poate păstra un act

administrativ numai pentru că, la momentul emiterii sale, ordonanța de urgență

pe care se fundamenta „nu era încă neconstitutională".

Sintetizând,

Înalta Curte consideră că nu poate ignora statuările instanței de control

constituțional în sensul că mecanismul exercitării funcției de director

coordonator este conceput ca fiind o „construcție juridică deficitară și

confuză" și că „O.U.G. nr. 37/2009 afectează statutul juridic al unor

funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate

ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale

din unitățile administrativ teritoriale", singurul remediu procesual fiind

cel dispus de Curtea de apel, adică anularea ordinului nelegal.

În

consecință,

criticile formulate de recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale referitoare la soluția dată capătului principal al acțiunii

sunt nefondate.

l.l. Cu

privire la reintegrarea recurentului-reclamant în funcția publică

Interesul

recurentului vizează reintegrarea în funcția publică de director executiv al

Agenției Județeane de Prestații Sociale Alba.

Așa cum a

reținut în mod judicios judecătorul fondului, în cauză nu poate fi dispusă

reintegrarea pe funcția de director executiv la această instituție publică,

având în vedere intervenția pe cale normativă, prin H.G. nr. 1384/2009 pentru

modificarea și completarea Statutului propriu de organizare și funcționare al

Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, ulterioară emiterii ordinelor

contestate, în ceea ce privește reorganizarea Agenției Județene de Prestații

Sociale Alba.

1.3.Cu

privire la daunele morale

În

contenciosul

administrativ, acordarea daunelor morale, alături de cele materiale solicitate

de reclamant, este menită să asigure protecția efectivă a drepturilor persoanei

vătămate și repararea echitabilă a prejudiciului suferit, în raport cu

circumstanțele pricinii, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Instanța

de fond a apreciat corect, pe baza probelor administrate, că stăruința

autorității publice în emiterea actelor administrative cu nesocotirea

legislației aplicabile a fost de natură să inducă o stare de incertitudine juridică

și a afectat imaginea publică a recurentului-reclamant.

Cât

privește cuantumul daunelor morale acordate, pe care recurentul-reclamant îl

consideră infim, Înalta Curte reține că, spre deosebire de prejudiciul material

a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, în

privința daunelor morale nu pot fi produse probe materiale în vederea

cuantificării pierderii suferite. De aceea, judecătorul are dreptul să

aprecieze, în raport cu toate circumstanțele cauzei, asupra unei sume globale,

care să constituie o reparație echitabilă în raport cu efectele faptei

generatoare de prejudicii. Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei,

onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional al persoanei, scopul lor

fiind unul compensatoriu, care să nu constituie însă o penalitate excesivă

pentru cel care a produs dauna.

Date fiind

particularitățile cauzei, împrejurarea că ministerul - parte în proces a emis

ordinele contestate în contextul creat ca urmare a adoptării, de către Guvernul

României, a O.U.G. nr. 37/2009, declarată ulterior neconstituționale, Înalta

Curte apreciază că daunele morale în cuantumul stabilit de judecătorul fondului

sunt în măsură să asigure o reparație echitabilă a prejudiciului provocat

reclamantului.

l. Temeiul

de drept al soluției adoptate în recurs

Având în

vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate, neexistând motive

de reformare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de S.C. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale împotriva sentinței nr. 209 din 08 septembrie 2010 a Curții de Apel

Alba lulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 februarie 2011.