ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 848/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstantele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia și ulterior precizată, reclamantul S.C.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale să se dispună următoarele: - anularea Ordinului nr. 364 din 23 aprilie 2009 emis de pârât, prin care reclamantul a fost revocat din funcția de director executiv; - anularea Ordinului nr. 658 din 22 mai 2009 emis de pârât; - repunerea în drepturile de exercitare a funcției publice de conducere de director executiv al Agenției Județene de Prestații Sociale Alba, ca urmare a fuzionării prin absorbție cu Direcția de Muncă și Protecție Socială Alba, funcție deținută înainte de 22 mai 2009; - acordarea, începând cu data de 22 mai 2009 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, a diferenței dintre drepturile salariale aferente funcției publice de conducere de director executiv și cele efectiv încasate pentru exercitarea funcției publice de execuție în cadrul Direc ției de Muncă și Protecție Socială Alba, respectiv Agenția Județeană de Prestații Sociale Alba, actualizate la data plății.

- recalcularea stimulentelor începând cu data de 22 mai 2009 și acordarea diferenței între ce se cuvenea să încaseze și ceea ce s-a încasat efectiv, actualizate la data plății; - daune morale în sumă de 15.000 RON; - operarea în carnetul de muncă a înregistrărilor în conformitate cu cele solicitate mai sus, - cheltuielile de judecată. În motivarea acțiunii, astfel cum a fost precizată, reclamantul a arătat că prin Ordinul 364/2009 emis de pârât, în temeiul O.U.G.

37/2009, i s-a acordat un preaviz de 30 de zile, la finele căruia a fost eliberat din funcția de director executiv al Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba, iar prin Ordinul nr. 658 din 22 mai 2009, emis în perioada de preaviz și în temeiul aceleiași ordonanțe, a fost modificat raportul de serviciu, fără acordul reclamantului, prin mutarea definitivă a acestuia pe funcția publică de execuție expert clasa I, grad superior, treapta 3 de salarizare, în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba. Reclamantul a arătat că cele două ordine atacate sunt nelegale, fiind emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, act normativ declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepțiile netimbr ă rii, lipsei procedurii prealabile și tardivității acțiunii, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A învederat că ordinul contestat a fost emis în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, reclamantului fiindu-i pusă la dispoziție funcția de execuție de expert clasa I, grad superior, treapta 3 de salarizare, singura care era disponibilă la acel moment în organigrama instituției. Cu privire la cererea de reintegrare în funcția deținută anterior, reclamantul a arătat că aceasta este neîntemeiată, întrucât Direcția de Muncă și Protecție Socială Alba a fost desființată începând cu data de 26 noiembrie 2009, în baza H.G.

1384/2009, atribuțiile acesteia fiind preluate de Agenția Județeană de Prestații Sociale Alba care, în prezent, are o conducere proprie. La data de 01 septembrie 2010 instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor ridicate de pârât, respingându-le. l. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 209 din 08 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și în consecință, a anulat Ordinele nr. 364 din 23 aprilie 2009 și nr. 658 din 22 mai 2009 emise de Ministrul Muncii Familiei și Protecției Sociale.

- a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantului, a diferenței dintre drepturile salariale aferente funcției publice de conducere de director executiv, inclusiv stimulentele și cele efectiv încasate pentru exercitarea funcției publice de execuție de expert clasa I, grad superior, treapta 3 de salarizare în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba, actualizate la data plății, pentru perioada 22 mai 2009 – 26 noiembrie 2009; - a obligat pârâtul la plata sumei de 3.000 RON cu titlul de daune morale în favoarea reclamantului; - a respins cererea privind reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba, respectiv Agenției Județene pentru Prestații Sociale Alba, precum și cererea privind obligarea pârâtului la operarea în carnetul de muncă a înregistrărilor în conformitate cu cele dispuse de către instanță; - a obligat pârâtul la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

În baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea petitelor privind anularea Dispoziției nr. 27 din 25 mai 2009 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Alba de numire în funcția de expert clasa I, grad profesional superior treapta 3 de salarizare precum și a celor solicitate în subsidiar. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul S.C. a ocupat funcția publică de conducere de director executiv la Direcția de Muncă și Protecție Socială Alba, iar prin Ordinul 364 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii Familiei și Protecției Sociale, în temeiul O.U.G. 37/2009, i s-a acordat un preaviz de 30 de zile la finele căruia a fost eliberat din funcție.

Prin Ordinul 658 din 22 mai 2009 emis de aceeași autoritate publică, în perioada de preaviz și în temeiul aceleiași ordonanțe, a fost modificat raportul de serviciu al reclamantului, prin mutarea definitivă a acestuia pe funcția publică de execuție expert clasa I, grad superior, treapta 3 de salarizare, în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba. Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 554/2004 (R), în raport de împrejurarea că actul normativ care a stat la baza emiterii ordinelor contestate, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1257/2009 emisă de Curtea Constituțională. În acest context, prima instanță a constatat nelegalitatea celor două ordine contestate, care au fost emise în temeiul unui act normativ declarat neconstituțional.

Cu privire la reintegrarea în funcția deținută anterior, instanța a apreciat că reclamantul nu mai poate fi reintegrat, potrivit art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, pe o funcție care nu mai există, ca urmare a desființării Direcției de Muncă și Protecție Socială Alba, în baza dispozițiilor art. II din H.G. 1384/2009, începând cu data de 26 noiembrie 2009. Pe de altă parte, reclamantul nu poate fi reintegrat nici pe funcția publică de director executiv al Agenției Județene de Prestații Sociale Alba, în condițiile în care, această instituție este diferită de Direcția de Muncă și Protecție Socială Alba, exista înainte de 26 noiembrie 2009, iar ca urmare a reorganizării, a preluat doar atribuțiile acesteia din urmă, dispunând de o conducere proprie.

Capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite a fost admis, apreciindu-se că revocarea reclamantului din funcție s-a realizat în mod nelegal, iar perioada pentru care se justifică acordarea acestor drepturi este 22 mai 2009 – 26 noiembrie 2009. Referitor la conținutul drepturilor pecuniare, a reținut că diferențele privind salariul de încadrare, respectiv sporurile aferente funcției de conducere nu comportă discuții, ele fiind legate indisolubil de încadrarea în funcția publică, iar în ceea ce privește stimulentele, acestea sunt justificate de aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului.

Cu privire la daunele morale solicitate, prima instanță a reținut că reclamantul a suferit un prejudiciu de imagine ca urmare a schimbării intempestive din funcția pe care a exercitat-o cu profesionalism (dovadă fiind calificativele obținute cu ocazia evaluării și acordarea stimulentelor), dar simpla anulare a actului contestat nu asigură o reparare a acestui prejudiciu, fapt pentru care, a obligat pârâtul la plata sumei de 3.000 RON în favoarea reclamantului. Capătul de cerere privind obligarea pârâtului la operarea în carnetul de muncă a mențiunilor dispuse de instanță a fost apreciat ca lipsit de interes, față de momentul pronunțării sentinței, întrucât operațiunile administrative ce vizează executarea se realizează după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, în cauză neputând fi vorba despre un refuz al autorității în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată.

3. Recursurile exercitate în cauză Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs ambele părți, reclamantul S.C. și pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. 3.1. Recurentul-reclamant S.C. nu și-a încadrat în drept recursul, dar a criticat hotărârea în ceea ce privește rezolvarea dată capetelor de cerere privind reintegrarea în funcția publică de conducere anterior deținută, cuantumul daunelor morale acordate și operarea în carnetul de muncă a celor dispuse de către instanță. În dezvoltarea primei critici, s-a referit la posibilitatea reintegrării în funcția de conducere de director executiv la Agenția Județeană de Prestații Sociale Alba, având în vedere că în baza H.G.

nr. 1384/2009, Agenția Județeană de Prestații Sociale Alba a preluat prin absorbție toate atribuțiile Direcției de Muncă și Prestații Sociale Alba, atribuțiile actuale ale directorului executiv fiind identice cu cele pe care le-a exercitat în funcția deținută prin concurs la data de 01 mai 2005. A doua critică a vizat cuantumul daunelor morale acordate, în sumă de 3.000 RON și a fost centrată pe ideea că a existat pe lângă prejudiciul de imagine și un prejudiciu de agreement, o atingere a dreptului la un trai decent, corespunzător muncii prestate, ceea ce îl îndreptățește să obțină suma pe care a pretins-o, respectiv 15.000 RON. A treia critică a vizat soluția dată capătului de cerere referitor la operarea în carnetul de muncă a mențiunilor în conformitate cu cele dispuse de către instanță, în sensul că cererea nu poate fi considerată ca lipsită de interes sau prematură, câtă vreme refuzul pârâtului a fost unul expres.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Recurentul - pârât combate motivarea asupra fondului pricinii, susținând că instanța nu putea face abstracție de dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, în vigoare la data emiterii ordinului de eliberare din funcție. Este prezentată o expunere detaliată a acestui act normativ,cu referire în special la noua funcție de „director coordonator", susținându-se că O.U.G. nr. 37/2009 respectă dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statului funcționarilor publici.

Totodată, s-a arătat că reclamantul a solicitat mutarea definitivă pe un post vacant, iar prin Ordinul nr. 658 din 22 mai 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale i s-a modificat raportul de serviciu, prin mutarea definitivă pe funcția publică de execuție, de expert clasa I, grad profesional superior treapta 3 de salarizare din cadrul Direcției de Muncă și Prestații Sociale Alba. De asemenea, a fost criticată soluția cu privire la acordarea daunelor morale, în contextul în care nu s-a făcut dovada prejudiciul moral suferit. 4 .Apărările părților Recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus la dosar întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc.

civ., prin care a răspuns recursului reclamantului, arătând că instanța de fond a respins în mod corect cererea de reintegrare în funcție a reclamantului, din moment ce funcția a fost desființată ca urmare a reorganizării Direcției de Muncă și Prestații Sociale Alba. Cu privire la daunele morale acordate, consideră că nu sunt cuvenite, în condițiile în care, reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu moral care să fie reparat în acest mod. De asemenea, a arătat că soluția dată capătului de cererea cu privire la operarea mențiunilor în carnetul de muncă este corectă. Recurentul-reclamant S.C. nu a formulat întâmpinare, dar și-a expus apărările față de recursul autorității pârâte prin notele scrise depuse la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de cele două părți și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. Din considerente ținând de logica argumentării, motivele de recurs vor fi grupate și analizate într-o ordine stabilită în raport cu obiectul lor și cu partea din dispozitivul sentinței la a cărei reformare tinde fiecare dintre ele. l. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1 Cu privire la anularea actelor administrative contestate Instanța de contencios administrativ competentă a fost legal învestită cu efectuarea controlului de legalitate al Ordinelor nr. 364 din 23 aprilie 2009 și nr. 658 din 22 mai 2009, prin care recurentul-pârât Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale l-a eliberat pe recurentul - reclamant S.C.

din funcția publică de conducere de director executiv al Direcției de Muncă și Prestații Sociale Alba. Cum s-a arătat, prima instanță a reținut corect că unicul motiv de fond al actului administrativ individual l-a constituit art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, toate celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul acestuia (Legea nr. 188/1999 și O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007), justificând din punct de vedere formal măsura eliberării din funcția publică dispusă.

Or, ca efect al pronunțării Deciziei nr. 1257 din data de 7 octombrie 2009 de către Curtea Constituțională prin care s-a constatat neconstituționalitatea legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 și având în vedere că potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, legea de aprobare face corp comun cu ordonanța la care aceasta se referă, actele administrative examinate sunt lipsite de suportul dispozițiilor legale pe care se fundamenta. Teza recurentului, referitoare la ineficiența Deciziei Curții Constituționale la speța concretă, în raport de momentul de la care își produc efectele hotărârile instanței de control constituțional, nu poate fi primită. O astfel de abordare lipsește de finalitate și golește de conținut însuși conceptul de control al constituționalității.

Pe de altă parte, controlul de legalitate pe care îl înfăptuiește instanța de contencios administrativ nu este unul formal așa încât nu se poate păstra un act administrativ numai pentru că, la momentul emiterii sale, ordonanța de urgență pe care se fundamenta „nu era încă neconstitutională". Sintetizând, Înalta Curte consideră că nu poate ignora statuările instanței de control constituțional în sensul că mecanismul exercitării funcției de director coordonator este conceput ca fiind o „construcție juridică deficitară și confuză" și că „O.U.G. nr. 37/2009 afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale", singurul remediu procesual fiind cel dispus de Curtea de apel, adică anularea ordinului nelegal.

În consecință, criticile formulate de recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale referitoare la soluția dată capătului principal al acțiunii sunt nefondate. l.l. Cu privire la reintegrarea recurentului-reclamant în funcția publică Interesul recurentului vizează reintegrarea în funcția publică de director executiv al Agenției Județeane de Prestații Sociale Alba. Așa cum a reținut în mod judicios judecătorul fondului, în cauză nu poate fi dispusă reintegrarea pe funcția de director executiv la această instituție publică, având în vedere intervenția pe cale normativă, prin H.G. nr. 1384/2009 pentru modificarea și completarea Statutului propriu de organizare și funcționare al Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, ulterioară emiterii ordinelor contestate, în ceea ce privește reorganizarea Agenției Județene de Prestații Sociale Alba.

1.3.Cu privire la daunele morale În contenciosul administrativ, acordarea daunelor morale, alături de cele materiale solicitate de reclamant, este menită să asigure protecția efectivă a drepturilor persoanei vătămate și repararea echitabilă a prejudiciului suferit, în raport cu circumstanțele pricinii, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a apreciat corect, pe baza probelor administrate, că stăruința autorității publice în emiterea actelor administrative cu nesocotirea legislației aplicabile a fost de natură să inducă o stare de incertitudine juridică și a afectat imaginea publică a recurentului-reclamant.

Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, pe care recurentul-reclamant îl consideră infim, Înalta Curte reține că, spre deosebire de prejudiciul material a cărui întindere nu poate fi stabilită decât pe baza unui suport probator, în privința daunelor morale nu pot fi produse probe materiale în vederea cuantificării pierderii suferite. De aceea, judecătorul are dreptul să aprecieze, în raport cu toate circumstanțele cauzei, asupra unei sume globale, care să constituie o reparație echitabilă în raport cu efectele faptei generatoare de prejudicii. Daunele morale corespund atingerii aduse cinstei, onoarei, imaginii publice ori prestigiului profesional al persoanei, scopul lor fiind unul compensatoriu, care să nu constituie însă o penalitate excesivă pentru cel care a produs dauna.

Date fiind particularitățile cauzei, împrejurarea că ministerul - parte în proces a emis ordinele contestate în contextul creat ca urmare a adoptării, de către Guvernul României, a O.U.G. nr. 37/2009, declarată ulterior neconstituționale, Înalta Curte apreciază că daunele morale în cuantumul stabilit de judecătorul fondului sunt în măsură să asigure o reparație echitabilă a prejudiciului provocat reclamantului. l. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate, neexistând motive de reformare a sentinței potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de S.C. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 209 din 08 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba lulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2011.