ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1523/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 159 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul M.S., precum și excepția litispendenței cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 363 din 16 februarie 2009 emis de M.S. Pe fondul cauzei, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Ț.G.M. în contradictoriu cu pârâtul M.S., acțiune având ca obiect anularea Ordinului nr. 363 din 16 februarie 2009 emis de pârât, repunerea reclamantei în funcția de director executiv al D.S.P.J.A. și acordarea către reclamantă a drepturilor salariale corespunzătoare funcției în speță pe perioada eliberării din funcție.

Instanța a respins cererea de suspendare a executării ordinului atacat, precum și cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în ce privește excepția inadmisibilității, că anterior formulării acțiunii, reclamanta a solicitat M.S., prin contestație transmisă prin fax, revocarea ordinului atacat. S-a apreciat nefondată excepția de litispendență a cererii de suspendare a Ordinului nr. 363 din 16 februarie 2009, constatându-se că acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 219/59/2009 a fost soluționată de Curtea de Apel Timișoara la data de 23 martie 2009, iar potrivit prevederii art. 163 alin. (2) C. proc. civ.

excepția se poate ridica numai în fața instanțelor de fond. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta a criticat Ordinul nr. 363 din 16 februarie 2009 pe considerentul că în condițiile în care A.S.P.A. a fost reorganizată și transformată în D.S.P.J.A., este ilegală eliberarea sa din funcția de director executiv al noii autorități, deoarece atribuțiile funcției în speță au fost modificate cu mai puțin de 50% în raport cu atribuțiile funcției de director executiv al fostei autorități. Examinând atribuțiile directorului executiv al D.S.P.J.A., prima instanță a constatat că acestea includ toate cele 18 categorii de atribuții conferite directorului executiv al fostei A.S.P.A., în afara acestor atribuții fiind conferite alte 19 categorii de atribuții suplimentare.

În atare condiții, judecătorul fondului a constatat că atribuțiile noii funcții, respectiv de director executiv al D.S.P.J.A., au fost modificate într-o proporție de peste 50% în raport cu atribuțiile funcției de director executiv al fostei instituții supuse reorganizării, astfel încât reclamanta nu poate fi numită în această nouă funcție, ordinul atacat fiind emis cu respectarea dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 188/1999. Prima instanță a reținut de asemenea că reclamanta nu se găsește în niciuna din ipotezele menționate la art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, situație în care dispozițiile art. 99 alin. (3) din același act normativ, care impuneau acordarea unui preaviz, nu sunt incidente în cauza.

Reținând legalitatea actului atacat, prima instanță a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării acestuia, apreciind neîndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat impusă de prevederea art. 14 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ț.G.M., criticând soluția pronunțată prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că prima instanță, dând o interpretare pur formală și comparând numeric atribuțiile de serviciu, fără o analiză de fond a conținutului acestora, a dat o dezlegare netemeinică și nelegală.

A arătat recurenta că directorul executiv nu poate avea schimbate în esență mai mult de 50% din atribuții, în condițiile în care au rămas aceleași locații, în număr de opt, numeric personalul a rămas același, nu s-a schimbat subordonarea și denumirea compartimentelor, iar unde s-a schimbat denumirea nu s-a schimbat locația, nu au fost schimbate atribuțiile instituției, natura profesiei personalului sau pregătirea profesională a acestuia. A mai susținut recurenta că în perioada în care a deținut funcția de director executiv și-a îndeplinit cu conștiinciozitate toate sarcinile de serviciu, fiind apreciată cu calificativul “foarte bine”. Totodată, pârâta avea obligația acordării unui preaviz de 30 de zile, conform prevederii art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Intimatul – pârât M.S. a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului declarat ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, arătând, pe de o parte, că recurenta a ocupat funcția publică de conducere până la data de 16 februarie 2009, deoarece postul ocupat de aceasta s-a reorganizat conform Ordinului nr. 127/2009, operând astfel o modificare a atribuțiilor cu peste 50%, iar pe de altă parte, că postul reclamantei a fost desființat odată cu apariția O.U.G. nr. 37/2009. Prin cererea de intervenție în interesul M.S.

formulată de D.S.P.J.A., cerere încuviințată în principiu la termenul de judecată din 17 februarie 2010, s-a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, în raport cu prevederea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe fondul cauzei opinându-se că în mod corect prima instanță a constatat că funcția ocupată de reclamantă, respectiv aceea de director executiv, a fost reorganizată prin adăugarea unor atribuții suplimentare în proporție de peste 50% în raport cu atribuțiile funcției ocupate anterior. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Prin Ordinul nr. 363 emis de pârâtă la data de 16 februarie 2009, reclamanta Ț.G.M., director executiv la D.S.P.J.A.

a fost eliberată din funcția publică de conducere și încadrată în funcția publică de execuție de consilier clasa 1, gradul superior, treapta 1 de salarizare în cadrul D.S.P.J.A. Acest ordin a fost emis în temeiul H.G. nr. 1.718/2008, avându-se în vedere prevederile Ordinului M.S. nr. 127/2009, ale art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009, precum și dispozițiile Legii nr. 188/1999. În conformitate cu prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, text de lege aplicabil în speța dedusă judecății: “Art.

100. - (1) În caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri: a) se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%; b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice; d) este schimbată structura compartimentului. (2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii: a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public; b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică; c) pregătirea profesională; d) să fi desfășurat activități similare.

(3) În cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică. (4) Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii (5) În cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.” În cauza de față se constată că prima instanță, reținând incidența art. 100 din Legea nr. 188/1999, a concluzionat în sensul că atribuțiile directorului executiv al D.S.P.J.A.

includ toate cele 18 categorii de atribuții conferite directorului executiv al fostei A.S.P., identificând totodată, în afara acestor atribuții, alte 19 categorii de atribuții suplimentare. Cu toate că instanța fondului a procedat la enumerarea exhaustivă a atribuțiilor directorului executiv al A.S.P. și a atribuțiilor directorului executiv al D.S.P.J.A., aceasta nu a precizat care sunt atribuțiile identificate ca fiind suplimentare și nici în ce constau aceste atribuții, situație în care nu se poate reține realizarea unei analize comparative efective a atribuțiilor aferente celor două funcții publice de conducere.

Stabilirea legalității și temeiniciei ordinului atacat în raport cu prevederea art. 100 alin. (1) lit. a) și lit. c), precum și cu dispozițiile alin. (4) și alin. (5) ale aceluiași text de lege este esențială în soluționarea cauzei, în condițiile în care recurenta – reclamantă a fost încadrată în funcția publică de conducere – director executiv adjunct al A.S.P. prin concurs, la eliberarea din funcție aceasta fiind încadrată într-o funcție publică de execuție, în condițiile în care potrivit art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 127 din 10 februarie 2009 conducerea direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București se asigură de un comitet director, compus din director executiv și directori executivi adjuncți.

În conformitate cu art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. În raport cu prevederile textului de lege menționat, pentru considerentele arătate, se impune casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța de fond să procedeze la compararea efectivă a atribuțiilor aferente celor două funcții publice de conducere și la verificare respectării legalității ordinului atacat prin prisma prevederilor art. 100 alin. (1) lit. a) și c), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999, sens în care urmează a se dispune probe în vederea stabilirii pe deplin a împrejurărilor de fapt.

Pentru considerentele arătat, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 312 alin. (2), alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ț.G.M., împotriva sentinței civile nr. 159 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2010.