ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1523/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 159 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă

excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul M.S., precum și

excepția litispendenței cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 363

din 16 februarie 2009 emis de M.S. Pe fondul cauzei, a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamanta Ț.G.M. în contradictoriu cu pârâtul M.S., acțiune având

ca obiect anularea Ordinului nr. 363 din 16 februarie 2009 emis de pârât,

repunerea reclamantei în funcția de director executiv al D.S.P.J.A. și

acordarea către reclamantă a drepturilor salariale corespunzătoare funcției în

speță pe perioada eliberării din funcție. Instanța a respins cererea de suspendare

a executării ordinului atacat, precum și cererea de obligare a pârâtului la

plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut, în ce privește excepția inadmisibilității, că anterior formulării

acțiunii, reclamanta a solicitat M.S., prin contestație transmisă prin fax,

revocarea ordinului atacat.

S-a apreciat nefondată excepția de litispendență a

cererii de suspendare a Ordinului nr. 363 din 16 februarie 2009, constatându-se

că acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 219/59/2009 a fost soluționată

de Curtea de Apel Timișoara la data de 23 martie 2009, iar potrivit prevederii art.

163 alin. (2) C. proc. civ. excepția se poate ridica numai în fața instanțelor

de fond.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că

reclamanta a criticat Ordinul nr. 363 din 16 februarie 2009 pe considerentul că

în condițiile în care A.S.P.A. a fost reorganizată și transformată în D.S.P.J.A.,

este ilegală eliberarea sa din funcția de director executiv al noii autorități,

deoarece atribuțiile funcției în speță au fost modificate cu mai puțin de 50% în

raport cu atribuțiile funcției de director executiv al fostei autorități.

Examinând atribuțiile directorului executiv al D.S.P.J.A.,

prima instanță a constatat că acestea includ toate cele 18 categorii de

atribuții conferite directorului executiv al fostei A.S.P.A., în afara acestor

atribuții fiind conferite alte 19 categorii de atribuții suplimentare.

În atare condiții, judecătorul fondului a constatat

că atribuțiile noii funcții, respectiv de director executiv al D.S.P.J.A., au

fost modificate într-o proporție de peste 50% în raport cu atribuțiile funcției

de director executiv al fostei instituții supuse reorganizării, astfel încât

reclamanta nu poate fi numită în această nouă funcție, ordinul atacat fiind

emis cu respectarea dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. a) și lit. c) din

Legea nr. 188/1999.

Prima instanță a reținut de asemenea că reclamanta nu

se găsește în niciuna din ipotezele menționate la art. 99 alin. (1) din Legea nr.

188/1999, situație în care dispozițiile art. 99 alin. (3) din același act

normativ, care impuneau acordarea unui preaviz, nu sunt incidente în cauza.

Reținând legalitatea actului atacat, prima instanță a

respins ca nefondată cererea de suspendare a executării acestuia, apreciind

neîndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat impusă de prevederea

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ț.G.M.,

criticând soluția pronunțată prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că prima instanță, dând o

interpretare pur formală și comparând numeric atribuțiile de serviciu, fără o

analiză de fond a conținutului acestora, a dat o dezlegare netemeinică și

nelegală.

A arătat recurenta că directorul executiv nu poate

avea schimbate în esență mai mult de 50% din atribuții, în condițiile în care

au rămas aceleași locații, în număr de opt, numeric personalul a rămas același,

nu s-a schimbat subordonarea și denumirea compartimentelor, iar unde s-a

schimbat denumirea nu s-a schimbat locația, nu au fost schimbate atribuțiile

instituției, natura profesiei personalului sau pregătirea profesională a acestuia.

A mai susținut recurenta că în perioada în care a

deținut funcția de director executiv și-a îndeplinit cu conștiinciozitate toate

sarcinile de serviciu, fiind apreciată cu calificativul “foarte bine”.

Totodată, pârâta avea obligația acordării unui preaviz de 30 de zile, conform

prevederii art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Intimatul – pârât M.S. a depus întâmpinare la dosarul

cauzei, solicitând respingerea recursului declarat ca nefondat și menținerea ca

temeinică și legală a sentinței atacate, arătând, pe de o parte, că recurenta a

ocupat funcția publică de conducere până la data de 16 februarie 2009, deoarece

postul ocupat de aceasta s-a reorganizat conform Ordinului nr. 127/2009,

operând astfel o modificare a atribuțiilor cu peste 50%, iar pe de altă parte,

că postul reclamantei a fost desființat odată cu apariția O.U.G. nr. 37/2009.

Prin cererea de intervenție în interesul M.S. formulată

de D.S.P.J.A., cerere încuviințată în principiu la termenul de judecată din 17

februarie 2010, s-a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii,

în raport cu prevederea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe fondul

cauzei opinându-se că în mod corect prima instanță a constatat că funcția

ocupată de reclamantă, respectiv aceea de director executiv, a fost

reorganizată prin adăugarea unor atribuții suplimentare în proporție de peste

50% în raport cu atribuțiile funcției ocupate anterior.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele

invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru

considerentele ce urmează:

Prin Ordinul nr. 363 emis de pârâtă la data de 16 februarie

2009, reclamanta Ț.G.M., director executiv la D.S.P.J.A. a fost eliberată din

funcția publică de conducere și încadrată în funcția publică de execuție de

consilier clasa 1, gradul superior, treapta 1 de salarizare în cadrul D.S.P.J.A.

Acest ordin a fost emis în temeiul H.G. nr. 1.718/2008,

avându-se în vedere prevederile Ordinului M.S. nr. 127/2009, ale art. 4 din O.U.G.

nr. 1/2009, precum și dispozițiile Legii nr. 188/1999.

În conformitate cu prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, text de lege aplicabil

în speța dedusă judecății:

“Art. 100. -

(1) În caz de reorganizare

a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în

noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele

cazuri:

a) se modifică atribuțiile

aferente unei funcții publice mai puțin de 50%;

b) sunt reduse atribuțiile unui

compartiment;

c) este schimbată denumirea

fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției

publice;

d) este schimbată structura

compartimentului.

(2) Aplicarea prevederilor alin.

(1) se face cu respectarea următoarelor criterii:

a) categoria, clasa și, după

caz, gradul profesional ale funcționarului public;

b) îndeplinirea criteriilor

specifice stabilite pentru funcția publică;

c) pregătirea profesională;

d) să fi desfășurat activități

similare.

(3) În cazul în care există mai

mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau

instituția publică.

(4) Reducerea unui post este

justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de

peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului

respectiv, referitoare la studii

(5) În

cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau

instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru

o perioadă de un an de la data reorganizării.”

În cauza de față se constată că prima instanță,

reținând incidența art. 100 din Legea nr. 188/1999, a concluzionat în sensul că

atribuțiile directorului executiv al D.S.P.J.A. includ toate cele 18 categorii

de atribuții conferite directorului executiv al fostei A.S.P., identificând

totodată, în afara acestor atribuții, alte 19 categorii de atribuții

suplimentare.

Cu toate că instanța fondului a procedat la

enumerarea exhaustivă a atribuțiilor directorului executiv al A.S.P. și a

atribuțiilor directorului executiv al D.S.P.J.A., aceasta nu a precizat care

sunt atribuțiile identificate ca fiind suplimentare și nici în ce constau aceste

atribuții, situație în care nu se poate reține realizarea unei analize comparative

efective a atribuțiilor aferente celor două funcții publice de conducere.

Stabilirea legalității și temeiniciei ordinului

atacat în raport cu prevederea art. 100 alin. (1) lit. a) și lit. c), precum și

cu dispozițiile alin. (4) și alin. (5) ale aceluiași text de lege este

esențială în soluționarea cauzei, în condițiile în care recurenta – reclamantă a

fost încadrată în funcția publică de conducere – director executiv adjunct al A.S.P.

prin concurs, la eliberarea din funcție aceasta fiind încadrată într-o funcție

publică de execuție, în condițiile în care potrivit art. 2 alin. (1) din

Ordinul nr. 127 din 10 februarie 2009 conducerea direcțiilor de sănătate

publică județene și a municipiului București se asigură de un comitet director,

compus din director executiv și directori executivi adjuncți.

În conformitate cu art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a

preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii

faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe

care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În raport cu prevederile textului de lege menționat,

pentru considerentele arătate, se impune casarea sentinței atacate cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța de fond să procedeze la

compararea efectivă a atribuțiilor

aferente

celor două funcții publice de conducere și la verificare respectării

legalității ordinului atacat prin prisma prevederilor art. 100 alin. (1) lit. a)

și c), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999,

sens în care urmează a se dispune probe în vederea

stabilirii pe deplin a împrejurărilor de fapt.

Pentru considerentele arătat, Înalta Curte de Casație

și Justiție, în temeiul art. 312 alin. (2), alin. (3) și art. 313 C. proc. civ.,

va admite recursul declarat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ț.G.M., împotriva sentinței

civile nr. 159 din 20 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2010.