ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 325/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 325/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 august 2007,

reclamantul M.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României

prin Secretariatul General al Guvernului, M.I.R.A., Comisia pentru evaluarea

performanțelor profesionale individuale a înalților funcționari publici,

Instituția Prefectului județului Ialomița, anularea Raportului de evaluare a

performanțelor profesionale individuale ale Secretarului General al Instituției

Prefectului județului Ialomița întocmit de prefect, înregistrat sub nr. 4428

din 19 iunie 2006; anularea Raportului de evaluare a performanțelor

profesionale ale reclamantului, întocmit la data de 25 iulie 2007 de pârâta

Comisia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale înalților

funcționari publici, reintegrarea reclamantului în funcția de subprefect al

județului Ialomița, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,

majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi

beneficiat pentru perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de

serviciu și data reintegrării în funcție.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în calitate de secretar general al Prefecturii Ialomița

în perioada 12 mai 2001 - 31 decembrie 2005, a avut atribuțiile stabilite de art.

7 din H.G. nr. 1844/2004, precum și cele stabilite prin fișa postului. La data

de 1 ianuarie 2006, funcția publică de secretar general al prefecturii s-a

transformat în funcția publică de subprefect, potrivit Deciziei nr. 592 din 29

decembrie 2005 a Primului ministru.

Reclamantul consideră

nelegală cele două rapoarte de evaluare întocmite de Prefect și de Comisie,

deoarece nu respectă modelul prevăzut în anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003, notele

de evaluare fiind nejustificate. Reclamantul a mai precizat că a îndeplinit

procedura prealabilă în termen atât față de Guvernul României, cât și față de M.I.R.A.

La termenul din 6 februarie

2008 instanța a admis în principiu, cererea de intervenție formulată de M.I.R.A.

în interesul pârâtului Guvernul României.

La data de 7 mai 2008

reclamantul a depus o precizare a acțiunii, în sensul că acțiunea este

formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul

General al Guvernului, M.I..R.A., Instituția Prefectului județului Ialomița.

Totodată, reclamantul a renunțat la capetele 2 și 3 din acțiune: anularea

Raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale

Secretarului General al Instituției Prefectului județului Ialomița și la

anularea Raportului de evaluare a performanțelor profesionale, întocmite de

pârâta Comisia pentru evaluarea performanțelor profesionale individuale ale

înalților funcționari publici, solicitând scoaterea din cauză a comisiei.

Instanța a luat act de cererile reclamantului și a dispus scoaterea din cauză a

comisiei.

Prin Încheierea din 17 ma 2008

au fost respinse și excepțiile autorității de lucru judecat, a

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și a tardivității

acțiunii.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1519 din

14 mai 2008 a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul M.S. în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.I., Comisia pentru evaluarea

performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari publici și

Instituția Prefectului județului Ialomița. A anulat H.G. nr. 1225/2006. A

dispus reintegrarea reclamantului în funcția de subprefect al județului

Ialomița, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

A obligat pârâta Instituția

Prefectului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și

recalculate, precum și a celorlalte drepturi de care reclamantul ar fi

beneficiat de la data încetării raporturilor de serviciu și până la data

reintegrării în funcție.

În motivarea soluției s-a

reținut că prin sentința civilă nr. 631 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, definitivă și

irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, nr. 261 din 24 ianuarie 2008 a fost admisă

acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Comisia pentru evaluarea

performanțelor profesionale individuale ale înalților funcționari publici, s-a

anulat calificativul „nesatisfăcător” acordat reclamantului prin raportul de

evaluare întocmit de pârâtă la data de 25 iulie 2006. În consecință, s-a

stabilit că actul administrativ atacat este nelegal întrucât raportul de

evaluare în baza căruia a fost întocmit a fost constatat nelegal.

Ca urmare a faptului că s-a

constatat ca fiind nelegală H.G. nr. 1225 din 13 septembrie 2006, s-a dispus

anularea acesteia precum și reintegrarea reclamantului în funcția avută

anterior, cu plata tuturor drepturilor bănești ce i s-ar fi cuvenit în perioada

cuprinsă între data încetării raportului de serviciu și data reintegrării în

funcție.

A fost respinsă și cererea

de intervenție accesorie formulată de M.I.R.A. (în prezent M.A.I.).

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs pârâții Guvernul României, Instituția Prefectului județului

Ialomița și intervenientul M.I.R.A. - în prezent M.A.I.

Recurentul-pârât Guvernul

României, susține că sentința recurată este nelegală și netemeinică, în raport

de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Criticile vizează faptul că

în mod greșit a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii plângerii

prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, deoarece îndeplinirea acestei proceduri reprezintă o

condiție imperativă cu implicații asupra admisibilității acțiunii, ori, în

cauza dedusă judecății nu s-a făcut dovada de către intimatul-reclamant a

îndeplinirii acestei proceduri în termenul imperativ prevăzut de lege.

Se precizează de către acest

recurent-pârât că pe fondul cauzei, soluția pronunțată este nelegală, întrucât

H.G. nr. 1225/ 2006 a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 842 alin. (1)

lit. d) și alin. (3), art. 89 din Legea nr. 188/1999(r), precum și ale art. 108

din Constituția României. Acest cadru legal a permis evaluarea înalților

funcționari publici, printre care și intimatul-reclamant, iar ca urmare a

obținerii calificativului „nesatisfăcător”, consecința nu putea fi decât

eliberarea din funcție, fapt concretizat prin emiterea H.G. nr. 1225/2006.

Recurenta-pârâtă Instituția

Prefectului județului Ialomița a invocat prevederile art. 304 și art. 3041 C.

proc. civ., susținând în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

greșită în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea sa la

plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate,

precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data

încetării raportului de serviciu și data reintegrării în funcție.

Se menționează că nu trebuia

să fie obligată la plata acestor sume de bani pentru perioada în care

intimatul-reclamant a avut raporturile de serviciu suspendate de drept și a

beneficiat mai întâi de concediu medical și indemnizație pentru incapacitate de

muncă și, ulterior, de pensie pentru invaliditate, drepturi conferite de

legislația în vigoare în materia asigurărilor sociale de sănătate, potrivit

O.U.G. nr. 158/2005 și respectiv, Legea nr. 19/2000.

Precizează recurenta-pârâtă,

că H.G. nr. 1225/2006 nu a produs niciun efect juridic în ceea ce privește

raporturile de serviciu ale intimatului-reclamant M.S. întrucât în speță nu a

operat încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcția publică

pentru calificativul necorespunzător și, pe cale de consecință, nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 89 din Legea nr. 188/1999.

Au fost depuse la dosarul

cauzei copii ale carnetului de muncă al intimatului-reclamant, ale

certificatelor de concediu medical, ale deciziilor asupra capacității de muncă,

ale foilor colective de prezență.

În motivele de recurs

recurentul-intervenient M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) a invocat dispozițiile art.

3041 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond

a respins excepția inadmisibilității acțiunii întrucât depunerea plângerii

prealabile după momentul introducerii acțiunii echivalează cu neîndeplinirea

procedurii prealabile prevăzute în mod imperativ de lege.

Pe fondul cauzei se

învederează că la emiterea H.G. nr. 1225/2006 au fost respectate dispozițiile

legale în materie privind eliberarea din funcția de subprefect al județului

Ialomița.

Referitor la acordarea

despăgubirilor, se precizează că acestea nu se cuvin intimatului-reclamant

deoarece, începând cu 8 mai 2008 acesta a fost reintegrat în funcția de

subprefect, iar anterior acestei date a beneficiat de indemnizație pentru

concediu medical și de pensie ca urmare a incapacității temporare de muncă.

Intimatul-reclamant a depus

concluzii scrise, precizând că H.G. nr. 1225/2006 nu mai are temei juridic prin

anularea calificativului acordat, care a stat la baza emiterii acestui act

contestat. De asemenea, se solicită drepturile salariale în perioada 1 aprilie 2008

- 8 mai 2008.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursurile formulate de Guvernul României și M.A.I. a

constatat că acești recurenți au adus, în esență, aceleași critici sentinței

atacate, motiv pentru care vor fi analizate împreună.

În raport de motivele de

recurs invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, se apreciază că

acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin H.G. nr. 1225 din 13

septembrie 2006, publicată în M. Of., Partea I nr. 781/14.09.2006, s-a dispus

eliberarea intimatului-reclamant din funcția publică de subprefect al județului

Ialomița, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile de la intrarea în vigoare a

acestei hotărâri.

Această hotărâre a fost

emisă având în vedere prevederile art. 842 alin. (1) lit. d)) și alin. (3) și art.

89 din Legea nr. 188/1999, întrucât intimatul-reclamant a obținut calificativul

„nesatisfăcător” la acordarea performanțelor profesionale individuale.

Începând cu data de 6

octombrie 2006 până la 10 aprilie 2007 - intimatul-reclamant a fost în concediu

medical, iar ulterior, prin Decizia nr. 365/2007 a fost pensionat, gradul III

de invaliditate, beneficiind inițial de plata concediilor medicale și apoi de

pensie de invaliditate, conform Deciziei nr. 119775 din 5 iunie 2007.

La data de 12 martie  2008,

Casa de Pensii Slobozia a emis Decizia nr. 1607 prin care intimatul-reclamant a

fost declarat apt de muncă.

La data de 7 mai 2008 a fost

emisă H.G. nr. 463 publicată în M. Of., Partea I nr. 354/8.05.2008 prin care

s-a dispus încetarea exercitării atribuțiilor funcției publice de subprefect al

județului Ialomița de către D.I., ca urmare a refacerii capacității de muncă a

titularului postului, respectiv a intimatului-reclamant M.S.

La data de 8 mai 2008,

acesta a revenit pe funcția publică de subprefect, funcție pe care o ocupă și în

prezent, așa cum au susținut și părțile ce se află în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 631

din 28 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia

nr. 261 din 24 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, s-a dispus anularea calificativului

„nesatisfăcător” obținut de intimatul-reclamant ca urmare a Raportului de

evaluare întocmit la data de 25 iulie 2006, ce a stat la baza emiterii H.G. nr.

1225/2006.

Avându-se în vedere cele

reținute anterior, cât și faptul că emitentul H.G. nr. 1225/2006 contestată, a

emis și H.G. nr. 463/2008, prin care consfințește de fapt menținerea în funcția

de subprefect al județului Ialomița pe intimatul-reclamant, apare ca lipsit de

interes motivul de recurs referitor la greșita soluționare a excepției privind

inadmisibilitatea acțiunii cât și cel care privește greșita soluționare a

cauzei pe fond, referitor la anularea H.G. nr. 1225/2006.

Prin urmare, în mod corect

prima instanță a dispus anularea H.G. nr. 1225 din 13 septembrie 2006 deoarece Raportul

de evaluare din 25 iulie 2006 și calificativul „nesatisfăcător”, care au stat

la baza emiterii acesteia au fost anulate prin sentința civilă nr. 631 din 28

februarie 2007 menționată anterior, astfel că au devenit inaplicabile

dispozițiile art. 842 lit. d) ce fuseseră reținute ca temei juridic al

hotărârii de eliberare din funcție a intimatului-reclamant.

Ca efect al anulării H.G. nr.

1225/2006 este evident că se impune reintegrarea intimatului-reclamant în

funcția deținută anterior.

În ceea ce privește recursul

formulat de Instituția Prefectului județului Ialomița, se apreciază că acesta

este fondat, având în vedere faptul că intimatul-reclamant a beneficiat după

data de 14 septembrie 2006 până la 5 octombrie 2006 de drepturile salariale ce

i se cuveneau în perioada de preaviz, iar apoi de indemnizație pentru concedii

medicale și pensie de invaliditate.

Este necontestat acest fapt

și de intimatul-reclamant, astfel că pentru perioada incapacității temporare de

muncă nu se poate cumula această indemnizație cu despăgubirile acordate de

instanța de fond sub forma salariilor.

De altfel,

intimatul-reclamant în concluziile scrise a precizat că solicită drepturile

salariale pentru perioada 1 aprilie 2008 - 8 mai 2008.

Avându-se în vedere

cronologia evenimentelor de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1225/2006 și

până la intrarea în vigoare a H.G. nr. 463/2008, se constată faptul că a operat

încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcția de subprefect a

intimatului-reclamant doar pentru perioada de după încetarea calității de

pensionar, ca urmare a redobândirii capacității de muncă, conform Deciziei nr. 1607

din 12 martie  2008 a Casei de Pensii Slobozia și până la data de 8 mai 2008,

când a intrat în vigoare H.G. nr. 463/2008.

Prin urmare, potrivit art. 98

alin. (1) din Legea nr. 188/1999(r) se cuvin intimatului-reclamant

despăgubirile egale cu salariul indexat, majorat și recalculat precum și cu

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada 1 aprilie - 8 mai

2008, ca urmare a încetării raportului de serviciu în mod nelegal, ca efect al

H.G. nr. 1225/2006.

Avându-se în vedere

considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 312, art. 316 C. proc. civ.,

coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare aduse prin Legea nr. 262/2007, se vor respinge recursurile declarate

de Guvernul României și M.A.I. și se va admite recursul Instituției Prefectului

județului Ialomița, modificându-se sentința recurată în sensul că se va dispune

obligarea acestei recurente la plata despăgubirilor solicitate de

intimatul-reclamant pentru perioada 1 aprilie - 8 mai 2008.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Guvernul României și de M.A.I. împotriva sentinței civile nr. 1519

din 14 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Admite recursul declarat de

Instituția Prefectului județului Ialomița împotriva aceleiași sentințe.

Modifică sentința atacată în sensul că obligă Instituția Prefectului județului Ialomița

la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate

și a celorlalte drepturi pentru perioada 1 aprilie - 8 mai 2008 către

reclamant.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2009.