ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5710/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub

nr. 1079/2005, reclamantul H.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Justiției, solicitând ca prin sentința ce va pronunța, instanța să anuleze

adresele prin care i s-a refuzat eliberarea unei adeverințe pentru înscrierea

la pensie de serviciu conform Legii nr. 303/2004, privind Statutul

magistraților și obligarea pârâtului de a elibera o adeverință din care să

rezulte vechimea în magistratură a reclamantului, cât și indemnizația pe care o

primește un magistrat în activitate.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a precizat că pârâtul, în mod nelegal și neîntemeiat, i-a refuzat

eliberarea unei adeverințe necesară pentru înscrierea la pensie de serviciu,

deoarece timp de 48 de ani a îndeplinit funcțiile prevăzute de art. 85 din

Legea nr. 303/2004, acestea constituind vechime în magistratură.

Urmare a reclamației administrative

ce a formulat-o, pârâtul i-a răspuns că nu poate beneficia de pensia de

serviciu, în condițiile prevăzute de art. 81 alin. (3) și (5), coroborat cu

art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, întrucât pot beneficia de această

pensie, numai persoanele care îndeplinesc condiția de vechime prevăzută de art.

81 alin. (1) și (3), numai în funcția de judecător sau procuror.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul a depus întâmpinare la data

de 19 aprilie 2005, susținând că acțiunea este nefondată, în primul rând pentru

că nu este instituția competentă a-i elibera reclamantului, adeverința

solicitată, iar în ce privește vechimea în magistratură, în temeiul art. 81

alin. (4) din Legea nr. 303/2004, numai persoanele care îndeplinesc condițiile

de vechime de la alin. (1) și (3), exclusiv în funcția de judecător sau

procuror, pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării

au o altă ocupație, calitatea de magistrat fiind definită de art. 2 din Legea

nr. 303/2004.

Prin sentința civilă nr. 870 din 10

mai 2005, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamant și

constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea înregistrată

sub nr. I/80263/2004, privind eliberarea unei adeverințe pentru înscriere la

pensie de serviciu, a obligat pe acesta să-i elibereze reclamantului,

adeverința, din care să rezulte vechimea în magistratură și indemnizația

(venitul brut) al unui magistrat în activitate.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că la data formulării cererii, 27 decembrie 2004,

autoritatea pârâtă era competentă a elibera reclamantului, adeverința necesară

pentru stabilirea pensiei de serviciu, date fiind atribuțiile prevăzute de art.

118-122 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Normele de

aplicare aprobate prin H.G. nr. 263/2005 care, în art. 16, prevăd că adeverința

tip se eliberează de ultima unitate în care a activat magistratul, intrând în

vigoare ulterior și fiind publicate în M. Of. nr. 303/12.04.2005.

Pe fondul cauzei, instanța a

constatat că reclamantul a făcut dovada cu carnetul de muncă, a faptului că

timp de 21 de ani a îndeplinit funcția de judecător, procuror și judecător

financiar, conform art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, perioada în care

judecătorii financiari au exercitat această funcție în cadrul Curții de

Conturi, fiind considerată vechime în magistratură.

S-a precizat și faptul că potrivit

O.U.G. nr. 117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a

personalului instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești,

care în art. 5 alin. (1) a prevăzut numirea judecătorilor financiari în funcții

de judecători la instanțele judecătorești, legiuitorul a asimilat activitatea

judecătorilor financiari, cu activitatea judecătorilor din cadrul instanțelor

judecătorești.

S-a concluzionat că refuzul

rezolvării cererii reclamantului are caracter nejustificat, în sensul art. 1

alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul îndeplinind

condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu, fiind, astfel, obligat

pârâtul, să elibereze adeverința solicitată.

Împotriva sentinței, a declarat

recurs, pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind

incidente prevederile cuprinse în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se precizează că în mod

eronat instanța a reținut că reclamantul poate beneficia de pensie de serviciu,

în condițiile art. 81 alin. (3) și (5), coroborat cu art. 105 alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, întrucât conform alin. (4) al art. 81, numai persoanele

care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3), numai în

funcția de judecător sau procuror, pot beneficia de pensie de serviciu, chiar

dacă la data pensionării au o altă ocupație.

Neavând calitatea de magistrat și

nici minim 20 ani în funcția de judecător, procuror, magistrat asistent la

Înalta Curte de Casație și Justiție sau personal de specialitate juridică din

Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii,

Institutul Național de Criminologie și Institutul Național al Magistraturii, nu

poate beneficia de pensie de serviciu.

Numai în situația în care

intimatul-reclamant ar fi avut la data pensionării, calitatea de magistrat, așa

cum este definită prin art. 2 și 86 din Legea nr. 303/2004, ar fi putut

beneficia de pensie de serviciu, cu luarea în considerare a vechimii în

celelalte funcții deținute, care constituie vechime în magistratură.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru cele ce se vor arăta

în continuare.

Obiectul cererii de chemare în

judecată este definit de către reclamant, prin anularea în tot de către

instanță, a adreselor cu nr. I/80263 și nr. II/10445 din 22 februarie 2005,

emise de Ministerul Justiției, prin care s-a refuzat eliberarea unei adeverințe

pentru înscrierea la pensie de serviciu în condițiile Legii nr. 303/2004, privind

Statutul magistraților, și ca o consecință, obligarea pârâtului-recurent, în

calitate de autoritate publică centrală, de a elibera adeverința cerută de Casa

Locală de Pensii a sectorului 1 București, din care să rezulte vechimea în

magistratură a reclamantului, precum și indemnizația (venitul brut) al unui

magistrat în activitate.

Legalitatea și temeinicia hotărârii

pronunțate de instanța de fond va fi analizată strict prin prisma obiectului

cererii de chemare în judecată, fără a antama și problema dreptului pe care

reclamantul-intimat l-ar avea cu privire la acordarea pensiei de serviciu.

Cele două adrese, a căror anulare o

solicită reclamantul-intimat, cuprind aspecte legate de dreptul acestuia la

pensia de serviciu, punctul de vedere al recurentului-pârât fiind acela că

raportat la dispozițiile art. 81 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind

Statutul magistraților, nu beneficiază de acest drept.

Din conținutul acestor adrese

rezultă că într-adevăr nu s-a dat curs cererii reclamantului de a i se comunica

vechimea ce o are în magistratură și indemnizația unui magistrat în activitate.

Acest lucru i-a fost solicitat la

rândul său, de către Casa Locală de Pensii a sectorului 1, cerându-i-se să

prezinte o adeverință din care să rezulte vechimea în magistratură și

indemnizația avută a unui magistrat în activitate, necesară pentru stabilirea

pensiei de serviciu conform art. 81 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.

Așadar, în mod corect a stabilit

instanța de fond că recurentul-pârât în mod nejustificat a refuzat să dea curs

cererii reclamantului-intimat, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (1) și

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

În mod just a fost stabilită și

competența Ministerului Justiției de a elibera adeverința necesară în vederea

stabilirii pensiei de serviciu, având în vedere atribuțiile acestuia prevăzute

de art. 113-122 din Legea nr. 304/2003, privind organizarea judiciară.

H.G. nr. 263/2005, prin care s-au

aprobat Normele de aplicare a legii, norme care în art. 16 prevăd că adeverința

tip se eliberează de ultima unitate în care a activat magistratul, au intrat în

vigoare ulterior, fiind publicate în M. Of. nr. 303/12.04.2005.

Adeverința solicitată este necesară

în vederea stabilirii dreptului reclamantului-intimat la pensie de serviciu, de

către Casa Locală de Pensii a sectorului 1 București, în funcție de decizia

pronunțată, acesta având la îndemână căi de atac.

Se constată, deci, că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, nefiind motive de casare sau

modificare, din cele prevăzute de art. 309 C. proc. civ., astfel că recursul se

va respinge ca nefondat, în conformitate cu art. 312 din același cod.

Recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, astfel că

urmează a fi dat în debit cu suma de 18.500 lei vechi taxă judiciară de timbru

și 1.500 lei timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 870 din 10 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Dispune darea în debit a

recurentului, cu suma de 18.500 lei vechi taxă judiciară de timbru și 1.500 lei

timbru judiciar.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2005.