ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5710/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1079/2005, reclamantul H.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând ca prin sentința ce va pronunța, instanța să anuleze adresele prin care i s-a refuzat eliberarea unei adeverințe pentru înscrierea la pensie de serviciu conform Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților și obligarea pârâtului de a elibera o adeverință din care să rezulte vechimea în magistratură a reclamantului, cât și indemnizația pe care o primește un magistrat în activitate.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul a precizat că pârâtul, în mod nelegal și neîntemeiat, i-a refuzat eliberarea unei adeverințe necesară pentru înscrierea la pensie de serviciu, deoarece timp de 48 de ani a îndeplinit funcțiile prevăzute de art. 85 din Legea nr. 303/2004, acestea constituind vechime în magistratură. Urmare a reclamației administrative ce a formulat-o, pârâtul i-a răspuns că nu poate beneficia de pensia de serviciu, în condițiile prevăzute de art. 81 alin. (3) și (5), coroborat cu art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, întrucât pot beneficia de această pensie, numai persoanele care îndeplinesc condiția de vechime prevăzută de art. 81 alin. (1) și (3), numai în funcția de judecător sau procuror.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pârâtul a depus întâmpinare la data de 19 aprilie 2005, susținând că acțiunea este nefondată, în primul rând pentru că nu este instituția competentă a-i elibera reclamantului, adeverința solicitată, iar în ce privește vechimea în magistratură, în temeiul art. 81 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, numai persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime de la alin. (1) și (3), exclusiv în funcția de judecător sau procuror, pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație, calitatea de magistrat fiind definită de art. 2 din Legea nr. 303/2004.

Prin sentința civilă nr. 870 din 10 mai 2005, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamant și constatând refuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea înregistrată sub nr. I/80263/2004, privind eliberarea unei adeverințe pentru înscriere la pensie de serviciu, a obligat pe acesta să-i elibereze reclamantului, adeverința, din care să rezulte vechimea în magistratură și indemnizația (venitul brut) al unui magistrat în activitate. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data formulării cererii, 27 decembrie 2004, autoritatea pârâtă era competentă a elibera reclamantului, adeverința necesară pentru stabilirea pensiei de serviciu, date fiind atribuțiile prevăzute de art. 118-122 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Normele de aplicare aprobate prin H.G.

nr. 263/2005 care, în art. 16, prevăd că adeverința tip se eliberează de ultima unitate în care a activat magistratul, intrând în vigoare ulterior și fiind publicate în M. Of. nr. 303/12.04.2005. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul a făcut dovada cu carnetul de muncă, a faptului că timp de 21 de ani a îndeplinit funcția de judecător, procuror și judecător financiar, conform art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, perioada în care judecătorii financiari au exercitat această funcție în cadrul Curții de Conturi, fiind considerată vechime în magistratură. S-a precizat și faptul că potrivit O.U.G.

nr. 117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești, care în art. 5 alin. (1) a prevăzut numirea judecătorilor financiari în funcții de judecători la instanțele judecătorești, legiuitorul a asimilat activitatea judecătorilor financiari, cu activitatea judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești. S-a concluzionat că refuzul rezolvării cererii reclamantului are caracter nejustificat, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul îndeplinind condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu, fiind, astfel, obligat pârâtul, să elibereze adeverința solicitată. Împotriva sentinței, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente prevederile cuprinse în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, se precizează că în mod eronat instanța a reținut că reclamantul poate beneficia de pensie de serviciu, în condițiile art. 81 alin. (3) și (5), coroborat cu art. 105 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, întrucât conform alin. (4) al art. 81, numai persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3), numai în funcția de judecător sau procuror, pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. Neavând calitatea de magistrat și nici minim 20 ani în funcția de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau personal de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie și Institutul Național al Magistraturii, nu poate beneficia de pensie de serviciu.

Numai în situația în care intimatul-reclamant ar fi avut la data pensionării, calitatea de magistrat, așa cum este definită prin art. 2 și 86 din Legea nr. 303/2004, ar fi putut beneficia de pensie de serviciu, cu luarea în considerare a vechimii în celelalte funcții deținute, care constituie vechime în magistratură. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată este definit de către reclamant, prin anularea în tot de către instanță, a adreselor cu nr. I/80263 și nr. II/10445 din 22 februarie 2005, emise de Ministerul Justiției, prin care s-a refuzat eliberarea unei adeverințe pentru înscrierea la pensie de serviciu în condițiile Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, și ca o consecință, obligarea pârâtului-recurent, în calitate de autoritate publică centrală, de a elibera adeverința cerută de Casa Locală de Pensii a sectorului 1 București, din care să rezulte vechimea în magistratură a reclamantului, precum și indemnizația (venitul brut) al unui magistrat în activitate. Legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond va fi analizată strict prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată, fără a antama și problema dreptului pe care reclamantul-intimat l-ar avea cu privire la acordarea pensiei de serviciu.

Cele două adrese, a căror anulare o solicită reclamantul-intimat, cuprind aspecte legate de dreptul acestuia la pensia de serviciu, punctul de vedere al recurentului-pârât fiind acela că raportat la dispozițiile art. 81 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, nu beneficiază de acest drept. Din conținutul acestor adrese rezultă că într-adevăr nu s-a dat curs cererii reclamantului de a i se comunica vechimea ce o are în magistratură și indemnizația unui magistrat în activitate. Acest lucru i-a fost solicitat la rândul său, de către Casa Locală de Pensii a sectorului 1, cerându-i-se să prezinte o adeverință din care să rezulte vechimea în magistratură și indemnizația avută a unui magistrat în activitate, necesară pentru stabilirea pensiei de serviciu conform art. 81 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.

Așadar, în mod corect a stabilit instanța de fond că recurentul-pârât în mod nejustificat a refuzat să dea curs cererii reclamantului-intimat, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ. În mod just a fost stabilită și competența Ministerului Justiției de a elibera adeverința necesară în vederea stabilirii pensiei de serviciu, având în vedere atribuțiile acestuia prevăzute de art. 113-122 din Legea nr. 304/2003, privind organizarea judiciară. H.G. nr. 263/2005, prin care s-au aprobat Normele de aplicare a legii, norme care în art. 16 prevăd că adeverința tip se eliberează de ultima unitate în care a activat magistratul, au intrat în vigoare ulterior, fiind publicate în M. Of.

nr. 303/12.04.2005. Adeverința solicitată este necesară în vederea stabilirii dreptului reclamantului-intimat la pensie de serviciu, de către Casa Locală de Pensii a sectorului 1 București, în funcție de decizia pronunțată, acesta având la îndemână căi de atac. Se constată, deci, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, nefiind motive de casare sau modificare, din cele prevăzute de art. 309 C. proc. civ., astfel că recursul se va respinge ca nefondat, în conformitate cu art. 312 din același cod. Recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, astfel că urmează a fi dat în debit cu suma de 18.500 lei vechi taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 870 din 10 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Dispune darea în debit a recurentului, cu suma de 18.500 lei vechi taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.