ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4236/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 iunie 2008, reclamantul F.S. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale, Serviciul de pensii militare și drepturi sociale să-i recunoască dreptul la acordarea pensiei de serviciu pentru perioada de 22 de ani și 4 luni, în care a îndeplinit funcția de judecător militar și respectiv, de procuror militar. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că drepturile sale de pensie au fost nelegal calculate în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, deși cu începere de la data de 28 septembrie 2004 este îndreptățit să beneficieze de pensia de serviciu de magistrat, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2.923 din 4 noiembrie 2008, prin care a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul să acorde reclamantului pensie de serviciu de magistrat, începând cu data de 3 aprilie 2007 și a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea pensiei anterior acestei date. Instanța de fond a reținut că, la data pensionării, reclamantul avea o vechime în magistratură de 22 de ani și 4 luni, pentru care avea posibilitatea să opteze pentru pensia de serviciu de magistrat în condițiile prevăzute de art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Cererea de acordare a acestei pensii pentru perioada anterioară datei de 3 aprilie 2007 a fost respinsă cu motivarea că, dreptul reclamantului s-a născut numai după exprimarea la acea dată a opțiunii între pensia de serviciu și pensia din sistemul public, astfel cum rezultă din prevederile art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantul și pârâtul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit nu i-a fost recunoscut dreptul la pensia de serviciu de magistrat anterior datei de 3 aprilie 2007, în condițiile în care dispozițiile art. 87 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 nu prevăd un termen pentru exprimarea opțiunii între pensia de serviciu și pensia din sistemul public sau pensia militară de serviciu.

În recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de fond a aplicat greșit reglementarea cuprinsă în art. 82 din Legea nr. 303/2004, care nu este incidentă în cazul intimatului-reclamant. Recurentul-pârât a arătat că actul normativ susmenționat a intrat în vigoare după data pensionării intimatului – reclamant și se aplică judecătorilor și procurorilor pensionați anterior în sistemul public, dar nu și pensionarilor din sistemul militar de pensii. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304, art. 304/1 C. proc. civ. și de motivul de recurs invocat din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursurile și va casa hotărârea atacată, pentru următoarele considerente: Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F.S. are ca obiect obligarea Ministrului Apărării Naționale la recunoașterea și acordarea pensiei de serviciu de magistrat pentru perioada în care a îndeplinit funcția de judecător militar și respectiv, de procuror militar. Față de obiectul acțiunii, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 155 din Legea nr. 19/2000, care prevăd că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale. Pentru prezentul litigiu nu sunt prevăzute norme de competență materială derogatorii de la dreptul comun pentru jurisdicția asigurărilor sociale, reglementat prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

De altfel și Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat cuprinde în art. 54 norma de trimitere, potrivit căreia, pentru contestarea deciziilor de pensii militare sau alte drepturi de asigurări sociale din sistemul pensiilor militare, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. În consecință, hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe și din acest motiv, urmează să fie casată în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția conflicte de muncă și drepturi de asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de F.S. și de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 2923 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la Tribunalul București, secția conflicte de muncă și drepturi de asigurări sociale, spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.