ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4236/2009

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 25 iunie 2008, reclamantul F.S. a solicitat obligarea pârâtului

Ministerul Apărării Naționale, Serviciul de pensii militare și drepturi sociale

să-i recunoască dreptul la acordarea pensiei de serviciu pentru perioada de 22

de ani și 4 luni, în care a îndeplinit funcția de judecător militar și

respectiv, de procuror militar.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că drepturile sale de pensie au fost nelegal calculate în

baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, deși cu începere de

la data de 28 septembrie 2004 este îndreptățit să beneficieze de pensia de

serviciu de magistrat, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (5) din

Legea nr. 303/2004 republicată.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

civilă nr. 2.923 din 4 noiembrie 2008, prin care a admis în parte acțiunea, a

obligat pârâtul să acorde reclamantului pensie de serviciu de magistrat,

începând cu data de 3 aprilie 2007 și a respins ca neîntemeiată cererea privind

acordarea pensiei anterior acestei date.

Instanța de fond

a reținut că, la data pensionării, reclamantul avea o vechime în magistratură

de 22 de ani și 4 luni, pentru care avea posibilitatea să opteze pentru pensia

de serviciu de magistrat în condițiile prevăzute de art. 82 alin. (3) din Legea

nr. 303/2004, republicată.

Cererea de

acordare a acestei pensii pentru perioada anterioară datei de 3 aprilie 2007 a

fost respinsă cu motivarea că, dreptul reclamantului s-a născut numai după

exprimarea la acea dată a opțiunii între pensia de serviciu și pensia din

sistemul public, astfel cum rezultă din prevederile art. 82 alin. (7) din Legea

nr. 303/2004, republicată.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat recurs reclamantul și pârâtul, solicitând casarea

hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurentul-reclamant

a susținut că în mod greșit nu i-a fost recunoscut dreptul la pensia de

serviciu de magistrat anterior datei de 3 aprilie 2007, în condițiile în care

dispozițiile art. 87 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 nu prevăd un termen pentru

exprimarea opțiunii între pensia de serviciu și pensia din sistemul public sau

pensia militară de serviciu.

În recursul

declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 și art. 304/1 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de fond a

aplicat greșit reglementarea cuprinsă în art. 82 din Legea nr. 303/2004, care

nu este incidentă în cazul intimatului-reclamant.

Recurentul-pârât

a arătat că actul normativ susmenționat a intrat în vigoare după data

pensionării intimatului – reclamant și se aplică judecătorilor și procurorilor

pensionați anterior în sistemul public, dar nu și pensionarilor din sistemul

militar de pensii.

Analizând actele

și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304, art. 304/1 C. proc.

civ. și de motivul de recurs invocat din oficiu conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va casa hotărârea atacată,

pentru următoarele considerente:

Cererea de

chemare în judecată formulată de reclamantul F.S. are ca obiect obligarea

Ministrului Apărării Naționale la recunoașterea și acordarea pensiei de

serviciu de magistrat pentru perioada în care a îndeplinit funcția de judecător

militar și respectiv, de procuror militar.

Față de obiectul

acțiunii, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 155 din

Legea nr. 19/2000, care prevăd că tribunalele soluționează în primă instanță

litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi

de asigurări sociale.

Pentru prezentul

litigiu nu sunt prevăzute norme de competență materială derogatorii de la

dreptul comun pentru jurisdicția asigurărilor sociale, reglementat prin Legea

nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale.

De altfel și

Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat cuprinde în art. 54 norma

de trimitere, potrivit căreia, pentru contestarea deciziilor de pensii militare

sau alte drepturi de asigurări sociale din sistemul pensiilor militare, sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

În consecință,

hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea

competenței altei instanțe și din acest motiv, urmează să fie casată în baza

art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei

spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția conflicte de muncă

și drepturi de asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de F.S. și de Ministerul Apărării Naționale împotriva

sentinței nr. 2923 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza la Tribunalul București, secția conflicte de muncă și

drepturi de asigurări sociale, spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.