ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2682/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2667/2007 pronunțată la data

de 31 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Justiției și acțiunea formulată de reclamanta Z.F.D.E. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției ca neîntemeiate, obiectul cererii de chemare în

judecată constituindu-l obligarea pârâtului la recunoașterea dreptului de

stabilire a pensiei de serviciu în conformitate cu art. 82 din Legea nr. 303/2004

și art. 4 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.

303/2004.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că cererea de chemare în judecată

introdusă de reclamantă se întemeiază pe Legea nr. 544/2004 cu privire la refuzul

unei autorități publice de a soluționa o cerere privind un drept recunoscut de

lege iar Ministerul Justiției este  autoritatea publică căreia i-a fost

adresată solicitarea sa, astfel că acesta are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța de

fond a reținut că din conținutul art. 82 alin. (5) și (6) din Legea nr. 303/2004

privind Statutul judecătorilor și procurorilor, art. 4 și art. 16 din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 303/2004 aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, rezultă că

Ministerul Justiției nu are competența legală de recunoaștere a dreptului de

stabilire a pensiei de serviciu pentru magistrații pensionați anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 303/2004, în general și implicit în cazul particular dedus

judecății.

Practic, reține prima

instanță, reclamanta trebuie să-și întocmească un nou dosar de pensionare având

ca obiect pensia de serviciu, Tribunalul Vrancea fiind instanța de judecată în

cadrul căreia și-a exercitat funcția de judecător la momentul pensionării sale,

astfel că acestei autorități publice îi revine obligația de a stabili baza de

calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un

judecător în activitate, în condiții identice de funcții, vechime și nivel al

instanței unde a funcționat reclamanta înainte de pensionare, precum și

sporurile avute la data eliberării din funcție.

Cum pârâtul Ministerul

Justiției căruia s-a adresat reclamanta, prin adresa nr. 35817/2007 a răspuns

acesteia că potrivit H.G. nr. 1275/2005, Tribunalul Vrancea are competența de a

soluționa cererea sa de recunoaștere a dreptului de a beneficia de pensie prevăzută

de Legea nr. 303/2004, instanța de fond a constatat că în speță nu este vorba despre

un refuz nejustificat de soluționare cerere, răspunsul primit fiind în

conformitate cu legea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie în raport de prevederile art. 304 alin. (1) pct. 7 și 9 C. proc.

civ. „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, respectiv „când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii”.

Susține recurenta că

hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât deși instanța de fond a reținut

că pârâtul Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă, în final a

constatat că acesta nu are competența legală pentru recunoașterea dreptului de

stabilire a pensiei de serviciu pentru magistrații pensionați anterior Legii nr.

303/2004, Tribunalul Vrancea având competență în acest domeniu.

În raport de obiectul

cererii de chemare în judecată, acela de recunoaștere a dreptului de a

beneficia de pensie de serviciu și obligarea pârâtului de a întocmi formele

legale pentru stabilirea pensiei de serviciu, instanța de fond trebuia să

constate că pârâtul are calitatea de a-i recunoaște acest drept, mai ales că a

fost angajată ca judecător prin Ordinul ministrului justiție, implicit să fie

obligat a transmite datele necesare C.N.P.A.S.

Intimatul-pârât Ministerul

Justiției a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și

pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică

și legală.

Recursul este fondat și va fi

admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

În fapt,

recurenta-reclamantă Z.F.D.E., fost judecător la Tribunalul Vrancea, eliberată

la cerere din funcție la data de 1 iulie 1992 prin Ordinul ministrului justiției

nr. 452/C/1992, a chemat în judecată Ministerul Justiției solicitând obligarea

acestuia la recunoașterea dreptului de stabilire a pensiei de serviciu în

conformitate cu prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților

și art. 4 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.

303/2004.

Recurenta-reclamantă s-a

pensionat din funcția de avocat, prin Decizia nr. 97607 din 9 octombrie 2000

emisă de Casa Județeană de Pensii a Județului Vrancea stabilindu-i-se o pensie

pentru limită de vârstă, de asigurări sociale în baza Legii nr. 3/1977.

Așa, cum corect reține și

instanța de fond, din interpretarea dispozițiilor legale incidente speței de față,

Legea nr. 303/2004 și Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.

303/2004, nu rezultă că în competența Ministerului de Justiție ar fi dată

recunoașterea dreptului de stabilire a pensiei de serviciu pentru magistrații

pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004 (a se reține că

recurenta-reclamantă nu s-a pensionat din funcția de magistrat, ci din cea de avocat).

Art. 13 din H.G. nr. 1275/2006

pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004

privind Statutul judecătorilor și procurorilor, referitoare la pensiile de

serviciu, conține dispoziții în legătură cu ceea ce trebuie să cuprindă dosarul

de pensie, la lit. b) arătându-se că trebuie depusă și „adeverința - tip,

pentru pensie de serviciu, conform anexei 1 sau, după caz, anexei 2 la Normele

Metodologice, întocmită de ultima unitate angajatoare, care va cuprinde vechimea

în magistratură, vechimea numai în funcțiile de judecător și de procuror, media

veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data

pensionării și venitul brut realizat la data pensionării”.

În alin. (2) al art. 13 din

aceeași H.G. nr. 1275/2006 se precizează că pentru persoanele prevăzute la art.

82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 [persoanele care îndeplinesc condițiile de

vechime prevăzute la alin. (1) și (3) numai în funcția de judecător sau

procuror și care beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării

au o altă ocupație], se va prezenta „o adeverință din care să reiasă că a fost

eliberată din funcție din motive neimputabile lor, iar adeverința - tip pentru

pensia de serviciu va fi completată conform anexei 3 la normele metodologice și

va fi întocmită de unitatea unde persoana în cauză a fost eliberată din

funcție”, în continuare precizându-se conținutul acestei adrese.

Or, chiar dacă

recurenta-reclamantă a fost angajată ca judecător prin Ordin al ministrului

justiției, aceasta a funcționat efectiv la Tribunalul Vrancea instituție care ar

fi cel mai în măsură se elibereze această adeverință - tip.

De astfel și în cazul

actualizării pensiilor de serviciu, instanțele judecătorești sunt cele care întocmesc

adeverințele pentru stabilirea sau actualizarea pensiilor de serviciu ale

judecătorilor, Ministerul Justiției având obligația de a centraliza și

transmite adeverințele doar pentru reactualizarea pensiei de serviciu ale

judecătorilor, C.N.P.A.D.A.S.

Totodată este de menționat

și faptul că situația actuală în ce privește atribuțiile Ministerului Justiției

legate de problemele de personal și resurse umane nu mai este aceeași ca cea

din anul 1992, când recurenta-reclamanta a fost eliberată din funcție, dosarele

personale ale judecătorilor fiind transmise C.S.M., competent a rezolva toate

problemele de personal.

Este corect, ceea ce reține  prima

instanță, legat de faptul că recurenta-reclamantă trebuie să-și întocmească un

nou dosar de pensionare având ca obiect pensia de serviciu, dosar al cărui

conținut trebuie să cuprindă actele necesare menționate de Normele Metodologice

de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și

procurorilor.

Este de observat că Normele

metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind Statutul

judecătorilor și procurorilor, republicate, se referă exclusiv la actele pe care

trebuie să le conțină dosarul de pensie și unitatea care trebuie să le întocmească,

nici unde în cuprinsul lor nefiind reglementată vreo procedură de recunoaștere

a dreptului de stabilire a  pensiei de serviciu.

Având în vedere

considerentele expuse, instanța de control judiciar apreciază că se impune casarea

sentinței atacate, cu trimitere la aceeași instanță, cu ocazia rejudecării

urmând a fi pusă în discuție o eventuală introducere în cauză și a altor

autorități ce ar putea fi implicate în procedura de eliberare a documentației

necesare în vederea stabilirii dreptului la pensie de serviciu a

recurentului-reclamant, și anume Tribunalul Județean Vrancea, C.S.M. și chiar

Casa Județeană de Pensii Vrancea, aceasta din urmă pentru a-i fi opozabilă

hotărârea ce se va pronunța în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Z.F.D.E. împotriva sentinței civile nr. 2667 din 31 octombrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite dosarul la aceeași instanță spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.