ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2682/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2667/2007 pronunțată la data de 31 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și acțiunea formulată de reclamanta Z.F.D.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției ca neîntemeiate, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l obligarea pârâtului la recunoașterea dreptului de stabilire a pensiei de serviciu în conformitate cu art. 82 din Legea nr. 303/2004 și art. 4 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantă se întemeiază pe Legea nr. 544/2004 cu privire la refuzul unei autorități publice de a soluționa o cerere privind un drept recunoscut de lege iar Ministerul Justiției este autoritatea publică căreia i-a fost adresată solicitarea sa, astfel că acesta are calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că din conținutul art. 82 alin. (5) și (6) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, art. 4 și art. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004 aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, rezultă că Ministerul Justiției nu are competența legală de recunoaștere a dreptului de stabilire a pensiei de serviciu pentru magistrații pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, în general și implicit în cazul particular dedus judecății.

Practic, reține prima instanță, reclamanta trebuie să-și întocmească un nou dosar de pensionare având ca obiect pensia de serviciu, Tribunalul Vrancea fiind instanța de judecată în cadrul căreia și-a exercitat funcția de judecător la momentul pensionării sale, astfel că acestei autorități publice îi revine obligația de a stabili baza de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător în activitate, în condiții identice de funcții, vechime și nivel al instanței unde a funcționat reclamanta înainte de pensionare, precum și sporurile avute la data eliberării din funcție. Cum pârâtul Ministerul Justiției căruia s-a adresat reclamanta, prin adresa nr. 35817/2007 a răspuns acesteia că potrivit H.G.

nr. 1275/2005, Tribunalul Vrancea are competența de a soluționa cererea sa de recunoaștere a dreptului de a beneficia de pensie prevăzută de Legea nr. 303/2004, instanța de fond a constatat că în speță nu este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare cerere, răspunsul primit fiind în conformitate cu legea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport de prevederile art. 304 alin. (1) pct. 7 și 9 C. proc. civ. „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Susține recurenta că hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât deși instanța de fond a reținut că pârâtul Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă, în final a constatat că acesta nu are competența legală pentru recunoașterea dreptului de stabilire a pensiei de serviciu pentru magistrații pensionați anterior Legii nr. 303/2004, Tribunalul Vrancea având competență în acest domeniu. În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, acela de recunoaștere a dreptului de a beneficia de pensie de serviciu și obligarea pârâtului de a întocmi formele legale pentru stabilirea pensiei de serviciu, instanța de fond trebuia să constate că pârâtul are calitatea de a-i recunoaște acest drept, mai ales că a fost angajată ca judecător prin Ordinul ministrului justiție, implicit să fie obligat a transmite datele necesare C.N.P.A.S.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Recursul este fondat și va fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. În fapt, recurenta-reclamantă Z.F.D.E., fost judecător la Tribunalul Vrancea, eliberată la cerere din funcție la data de 1 iulie 1992 prin Ordinul ministrului justiției nr. 452/C/1992, a chemat în judecată Ministerul Justiției solicitând obligarea acestuia la recunoașterea dreptului de stabilire a pensiei de serviciu în conformitate cu prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților și art. 4 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004.

Recurenta-reclamantă s-a pensionat din funcția de avocat, prin Decizia nr. 97607 din 9 octombrie 2000 emisă de Casa Județeană de Pensii a Județului Vrancea stabilindu-i-se o pensie pentru limită de vârstă, de asigurări sociale în baza Legii nr. 3/1977. Așa, cum corect reține și instanța de fond, din interpretarea dispozițiilor legale incidente speței de față, Legea nr. 303/2004 și Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, nu rezultă că în competența Ministerului de Justiție ar fi dată recunoașterea dreptului de stabilire a pensiei de serviciu pentru magistrații pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004 (a se reține că recurenta-reclamantă nu s-a pensionat din funcția de magistrat, ci din cea de avocat).

Art. 13 din H.G. nr. 1275/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, referitoare la pensiile de serviciu, conține dispoziții în legătură cu ceea ce trebuie să cuprindă dosarul de pensie, la lit. b) arătându-se că trebuie depusă și „adeverința - tip, pentru pensie de serviciu, conform anexei 1 sau, după caz, anexei 2 la Normele Metodologice, întocmită de ultima unitate angajatoare, care va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcțiile de judecător și de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și venitul brut realizat la data pensionării”.

În alin. (2) al art. 13 din aceeași H.G. nr. 1275/2006 se precizează că pentru persoanele prevăzute la art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 [persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3) numai în funcția de judecător sau procuror și care beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație], se va prezenta „o adeverință din care să reiasă că a fost eliberată din funcție din motive neimputabile lor, iar adeverința - tip pentru pensia de serviciu va fi completată conform anexei 3 la normele metodologice și va fi întocmită de unitatea unde persoana în cauză a fost eliberată din funcție”, în continuare precizându-se conținutul acestei adrese.

Or, chiar dacă recurenta-reclamantă a fost angajată ca judecător prin Ordin al ministrului justiției, aceasta a funcționat efectiv la Tribunalul Vrancea instituție care ar fi cel mai în măsură se elibereze această adeverință - tip. De astfel și în cazul actualizării pensiilor de serviciu, instanțele judecătorești sunt cele care întocmesc adeverințele pentru stabilirea sau actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor, Ministerul Justiției având obligația de a centraliza și transmite adeverințele doar pentru reactualizarea pensiei de serviciu ale judecătorilor, C.N.P.A.D.A.S. Totodată este de menționat și faptul că situația actuală în ce privește atribuțiile Ministerului Justiției legate de problemele de personal și resurse umane nu mai este aceeași ca cea din anul 1992, când recurenta-reclamanta a fost eliberată din funcție, dosarele personale ale judecătorilor fiind transmise C.S.M., competent a rezolva toate problemele de personal.

Este corect, ceea ce reține prima instanță, legat de faptul că recurenta-reclamantă trebuie să-și întocmească un nou dosar de pensionare având ca obiect pensia de serviciu, dosar al cărui conținut trebuie să cuprindă actele necesare menționate de Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor. Este de observat că Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicate, se referă exclusiv la actele pe care trebuie să le conțină dosarul de pensie și unitatea care trebuie să le întocmească, nici unde în cuprinsul lor nefiind reglementată vreo procedură de recunoaștere a dreptului de stabilire a pensiei de serviciu.

Având în vedere considerentele expuse, instanța de control judiciar apreciază că se impune casarea sentinței atacate, cu trimitere la aceeași instanță, cu ocazia rejudecării urmând a fi pusă în discuție o eventuală introducere în cauză și a altor autorități ce ar putea fi implicate în procedura de eliberare a documentației necesare în vederea stabilirii dreptului la pensie de serviciu a recurentului-reclamant, și anume Tribunalul Județean Vrancea, C.S.M. și chiar Casa Județeană de Pensii Vrancea, aceasta din urmă pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce se va pronunța în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Z.F.D.E. împotriva sentinței civile nr. 2667 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite dosarul la aceeași instanță spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.