ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5555/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5555/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 510/2004,
Curtea de Apel București a declinat în favoarea Tribunalului București, secția
pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, competența privind soluționarea
acțiunii introdusă de reclamanta C.A., împotriva pârâtei C.N.P.A.S. București.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut că, față de obiectul acțiunii, acela al emiterii
unei noi decizii de pensie, de către pârâtă, cu respectarea art. 105 alin. (5)
din Legea nr. 92/1992, conform art. 158 C. proc. civ., competent a soluționa litigiul în primă instanță, este tribunalul, în secția sa specializată pentru
litigii de muncă.
Împotriva acestei sentințe, a
declarat recurs, reclamanta, invocând greșita nereținere de către instanța de
fond, a temeiului de drept al acțiunii respective, Legea nr. 92/1992 și Legea nr.
29/1990, temeiuri care atrag competența materială a acesteia, și nu a tribunalului.
Examinând sentința, prin prisma
criticii formulate, se constată că această critică este fondată.
Astfel, recurenta nu a contestat
decizia de pensionare, ci faptul de a i se refuza dreptul la pensia de serviciu
cuvenită magistraților, conform art. 103 din Legea nr. 92/1992. Refuzul
recunoașterii unui drept acordat în baza legii speciale, constituie un caz de
încălcare administrativă a acelui drept, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990,
ceea ce o îndreptățește pe reclamantă a promova acțiunea de față. Ori, potrivit
art. 3
1
C. proc. civ., acest gen de acțiuni, se soluționează în
primă instanță, de către curțile de apel.
La aceeași concluzie, a unei acțiuni
în contencios administrativ, se ajunge și ca urmare a faptului că cererea
reclamantei nu este fondată pe prevederile Legii nr. 19/2000, ci, așa după cum
s-a arătat, pe refuzul recunoașterii unui drept (pensia de serviciu), cu toate
consecințele ce decurg din acest refuz.
Fiind îndeplinite motivele de recurs
prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., urmează ca, potrivit art. 312,
coroborat cu art. 296 C. proc. civ., recursul reclamantei să fie admis și drept
consecință, cauza va fi trimisă, aceleiași instanțe, pentru continuarea
judecății. Urmează cu ocazia judecării litigiului, ca reclamanta-recurentă să
precizeze dacă pârâta C.N.P.A.S. are singură, calitate procesuală pasivă ori
este antrenată răspunderea și altei (altor) persoane juridice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.A.
împotriva sentinței civile nr. 510 din 16 martie 2004, pronunțată de Curtea de
Apel București, casează sentința atacată și trimite cauza, pentru continuarea
judecății, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 iunie 2004.