ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 28 mai 2007 reclamantul

D.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.J. obligarea acestuia să

recunoască dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, în sensul că la

calculul pensiei să fie avut în vedere și sporul de 15% prevăzut de art. 5 din

O.G. nr. 27/2006.

Reclamantul a arătat în motivarea

acțiunii că, M.J. - D.R.U.R. cu C.S.M., prin adresa nr. 45730/2007 a răspuns

negativ solicitărilor acestuia, invocând faptul că sporul de 15% pentru titlul

de doctor în drept nu a fost luat în calcul, întrucât din înscrisurile făcute

în carnetul de muncă nu rezultă că acesta a beneficiat de acest spor în

perioada de activitate.

Prin sentința civilă nr. 2103 din data

de 11 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța a

constatat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, și anume

recunoașterea dreptului la reactualizarea corectă a pensiei de serviciu și, în

raport de dispozițiile art. 155 lit. f) din Legea 19/2000, competența de

soluționare a prezentului litigiu revine Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Împotriva

sentinței civile nr. 2103 din data de 11 septembrie

2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a

declarat recurs reclamantul D.

G.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul

a susținut în esență că, stabilirea și acordarea

pensiilor

de serviciu ale magistraților este reglementată prin

dispoziții speciale derogatorii de la regimul general al pensiilor

prevăzut

de Legea nr. 19/2000.

Analizând

criticile formulate în raport cu actele și lucrările

dosarului, precum și cu reglementările legale

incidente, Curtea

constată că recursul este fondat.

Pentru delimitarea pe verticală pe

linie ierarhică, între

Instanțele de grad

diferit sau între Instanțele de drept comun și

Instanțele speciale în vederea stabilirii competenței de soluționare a

pricinii,

trebuie avute în vedere normele de competență stabilite

atât sub aspect funcțional, cât și sub aspect procesual.

Astfel sub

aspect procesual, reclamantul - recurent a stabilit

cadrul procesual, a determinat limitele cererii

sale, obiectul acțiunii

și persoana chemată în judecată.

Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art.

1 alin. (1), art. 8 alin. (1)

și art. 11 alin.

(1) lit. a) din Legea 554/2004 privind contenciosul

administrativ, recurentul - reclamant a solicitat

recunoașterea unui drept în conformitate cu dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006,

obligarea pârâtului să actualizeze

corect pensia de serviciu, ceea ce

încadrează în condițiile de

admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, prevăzute de

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Instanța

este ținută de cererea reclamantului, astfel cum a fost

formulată, neputându-i depăși limitele, deoarece

obligația sa este

de a se

pronunța numai asupra obiectului cererii deduse judecății

(art.

129 alin. (6) C. proc. civ.).

Prin

urmare, Instanța de Fond a apreciat greșit natura litigiului

și obiectul cererii de chemare în judecată, aceasta nefiind una

tipică de stabilire a pensiei ci o acțiune în

contencios administrativ,

prin care

se solicită obligarea unei autorități administrative la

recunoașterea și

acordarea unui drept.

Așadar, se

constată pe de o parte, că pârât este M.

J., iar nu C.N.P.D.

A.S., nefiind deci aplicabile prevederile art. 156

din

Legea nr. 19/2000, iar pe de

altă parte reclamantul nu a cerut vreun

drept de la C.N.P.M.B. și nici

nu a contestat vreo decizie de pensionare, nefiind aplicabile nici prevederile art.

155 din Legea 19/2000.

Astfel fiind, și având în vedere că

stabilirea și acordarea pensiilor de serviciu a magistraților este reglementată

prin

dispoziții speciale derogatorii de la

regimul general al pensiilor

prevăzut

de Legea 19/2000, se constată că în mod greșit Curtea de

Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal,

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului

București.

Întrucât această Instanță s-a dezinvestit

în mod nelegal, Curtea va admite recursul, va casa sentința și, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (2) și ale art. 313 teza I C. proc. civ.

, va trimite cauza aceleași Instanțe în vederea

continuării

judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva sentinței civile nr. 2103 din

data de 11 septembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă

soluționare Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios

administrativ

și fiscal, pentru continuarea judecății.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.