ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 28 mai 2007 reclamantul D.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.J. obligarea acestuia să recunoască dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, în sensul că la calculul pensiei să fie avut în vedere și sporul de 15% prevăzut de art. 5 din O.G. nr. 27/2006. Reclamantul a arătat în motivarea acțiunii că, M.J. - D.R.U.R. cu C.S.M., prin adresa nr. 45730/2007 a răspuns negativ solicitărilor acestuia, invocând faptul că sporul de 15% pentru titlul de doctor în drept nu a fost luat în calcul, întrucât din înscrisurile făcute în carnetul de muncă nu rezultă că acesta a beneficiat de acest spor în perioada de activitate.

Prin sentința civilă nr. 2103 din data de 11 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Instanța a constatat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, și anume recunoașterea dreptului la reactualizarea corectă a pensiei de serviciu și, în raport de dispozițiile art. 155 lit. f) din Legea 19/2000, competența de soluționare a prezentului litigiu revine Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 2103 din data de 11 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul D. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut în esență că, stabilirea și acordarea pensiilor de serviciu ale magistraților este reglementată prin dispoziții speciale derogatorii de la regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr. 19/2000. Analizând criticile formulate în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat. Pentru delimitarea pe verticală pe linie ierarhică, între Instanțele de grad diferit sau între Instanțele de drept comun și Instanțele speciale în vederea stabilirii competenței de soluționare a pricinii, trebuie avute în vedere normele de competență stabilite atât sub aspect funcțional, cât și sub aspect procesual.

Astfel sub aspect procesual, reclamantul - recurent a stabilit cadrul procesual, a determinat limitele cererii sale, obiectul acțiunii și persoana chemată în judecată. Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, recurentul - reclamant a solicitat recunoașterea unui drept în conformitate cu dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, obligarea pârâtului să actualizeze corect pensia de serviciu, ceea ce încadrează în condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, prevăzute de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Instanța este ținută de cererea reclamantului, astfel cum a fost formulată, neputându-i depăși limitele, deoarece obligația sa este de a se pronunța numai asupra obiectului cererii deduse judecății (art. 129 alin. (6) C. proc.

civ.). Prin urmare, Instanța de Fond a apreciat greșit natura litigiului și obiectul cererii de chemare în judecată, aceasta nefiind una tipică de stabilire a pensiei ci o acțiune în contencios administrativ, prin care se solicită obligarea unei autorități administrative la recunoașterea și acordarea unui drept. Așadar, se constată pe de o parte, că pârât este M. J., iar nu C.N.P.D. A.S., nefiind deci aplicabile prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, iar pe de altă parte reclamantul nu a cerut vreun drept de la C.N.P.M.B. și nici nu a contestat vreo decizie de pensionare, nefiind aplicabile nici prevederile art. 155 din Legea 19/2000.

Astfel fiind, și având în vedere că stabilirea și acordarea pensiilor de serviciu a magistraților este reglementată prin dispoziții speciale derogatorii de la regimul general al pensiilor prevăzut de Legea 19/2000, se constată că în mod greșit Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Întrucât această Instanță s-a dezinvestit în mod nelegal, Curtea va admite recursul, va casa sentința și, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (2) și ale art. 313 teza I C. proc. civ. , va trimite cauza aceleași Instanțe în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva sentinței civile nr. 2103 din data de 11 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru continuarea judecății. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.