ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2539/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La

data de 30 iulie 2015, reclamantul S.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile

nr. 1951 din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, întemeiat de dispozițiile

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând, în sinteză, faptul că instanța

de apel a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor

Legii nr. 263/2010, care erau suficiente pentru recalcularea pensiei, fără a mai

fi incidente dispozițiile O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor

personalului diplomatic și consular, dispoziții ce au fost abrogate prin intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează

să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului de față privește drepturi

de asigurări sociale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 14940/3/2013

din data de 11 aprilie 2013, reclamantul S.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa

de Pensii a Municipiului București, în temeiul sentinței civile nr. 11114 din

08 decembrie 2011 și a adeverinței din 03 decembrie 2012, eliberată de Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, să calculeze diferențele restante

din pensia de serviciu, începând cu 13 iulie 2008, prin includerea sporului de 15%

în venitul lunar brut realizat pe baza căruia s-a stabilit pensia de serviciu.

Reclamantul a susținut că a formulat cerere

de recalculare a pensiei de serviciu cu includerea acestui spor în contradictoriu

cu C.P.M.B. anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, în cadrul Dosarului

nr. 7580/2/2008, dreptul său fiind pretins și născut în baza legii vechi, aspect

reținut prin sentința civilă nr. 11114 din 08 decembrie 2011, fiind invocat principiul

neretroactivității legii, cât și întreruperea prescripției extinctive.

Prin cererea depusă la data de 13 februarie

2014, reclamantul și-a precizat obiectul cererii, solicitând obligarea pârâtei la

plata diferențelor restante de pensie de serviciu, în cuantum aproximativ 5000 RON,

rezultând din aplicarea adeverinței din 03 decembrie 2012 eliberată de Ministerul

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin includerea sporului de 15% pentru

titlul științific de doctor, începând cu 13 iulie 2008 și până la data la care pensia

de serviciu a fost anulată și înlocuită conform prevederilor noii legi a pensiilor,

adică până la 01 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a noii legi.

Prin sentința civilă nr. 7936 din 01 septembrie

2014, Tribunului București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a admis acțiunea reclamantului

și a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită

reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01 ianuarie 2013, cu luarea în considerare

și a veniturilor atestate de adeverința din 03 decembrie 2012 eliberată de Ministerul

Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri; a obligat pârâta la plata către reclamant

a diferenței dintre pensia cuvenită, conform prezentei sentințe și pensia efectiv

încasată, începând cu 01 ianuarie 2013 la zi.

Prin decizia civilă nr. 1951 din 27 mai

2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale,

a

admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București,

a schimbată sentința apelată, în sensul că a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul S.L.

Înalta Curte reține că potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, liră

drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

În

temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., teza a II-a "de

asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile

în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ.,

publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, prevede că „în procesele pornite

începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie

2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile privind

conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)".

Față de cele de mai sus, fiind vorba despre

un litigiu de asigurări sociale, început după data intrării în vigoare a Legii

nr. 2/2013, decizia civilă nr. 1951 din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

în apel, în litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii

de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac,

înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate

fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de

atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul

de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În

raport cu dispozițiile legale anterior menționate, nr. 1951

din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile art. 248

alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul S.L. împotriva deciziei civile nr. 1951 din 27 mai 2015 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 noiembrie 2015.