ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4509/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.C. a chemat în judecată S.R.I., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la recunoașterea dreptului de a i se stabili ca bază de calcul a pensiei, media soldelor lunare brute din ultimele 6 luni de activitate, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. A mai solicitat totodată, obligarea pârâtului la recalcularea pensiei în baza dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, precum și de a se constata necomunicarea ordinului de trecere în rezervă. La termenul din 6 februarie 2008 reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că obiectul acțiunii îl constituie recunoașterea dreptului de a se stabili ca bază de calcul a pensiei, media soldelor lunare brute pe ultimele 6 luni de activitate.

Motivându-și cererea reclamantul a arătat că, întrucât nivelul pensiei sale este inferior celui al colegilor săi, a solicitat conducerii pârâtului să-i verifice dosarul de pensionare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1386 din 7 mai 2008 a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii și conflicte de muncă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății implică un conflict de drepturi cu privire la modul de stabilire și de plată a pensiilor, iar conform art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul S.C. Recurentul a susținut în esență că excepția de necompetență invocată de pârât este neîntemeiată, deoarece nu are în vedere obiectul acțiunii. Articolul nr. 155 din Legea nr. 19/2000 privind regimul general al pensiilor de asigurări sociale se referă la contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de către casele de pensii, ori recurentul susține că nu a contestat vreo decizie de pensie, obiectul acțiunii constituindu-l recunoașterea unui drept de competența Curții de Apel București. Recursul este nefondat.

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul a chemat în judecată S.R.I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să stabilească ca bază de calcul a pensiei, media salariilor lunare brute din ultimele 6 luni de activitate, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare. După cum se poate observa, obiectul pricinii dedusă judecății este de natura asigurărilor sociale, astfel că în mod corect instanța de fond și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de litigii și conflicte de muncă a Tribunalului București.

Astfel potrivit art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare „deciziile comisiilor de contestații pensii pot fi atacate în instanță potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, lege care la art. 155 prevede că „Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor. Cum recurentul - reclamant prin acțiunea introductivă de instanță contestă modalitatea de stabilire a pensiei militare, în mod corect instanța de fond a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, secția litigii și conflicte de muncă. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.C. împotriva sentinței civile nr. 1386 din 7 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.