ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 928/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 928/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului
negativ de competență de față, reține următoarele
:
Constată că la data
de 30 decembrie 2008, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.A.
s-a adresat instanței, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu
cu Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și profesii
Liberale și Casa Locală de Pensii Sector 1, reprezentată de Casa de Pensii a
Municipiului București, să se dispună corectarea adeverințelor, înscrisuri
emise de primul pârât.
A solicitat,
totodată, obligarea Casei de Pensii a Municipiului București să-i emită noi
decizii de acordare a pensiei de serviciu pe întreaga perioadă, începând cu
luna iulie 2004 și până în prezent, în baza adeverințelor tip corectate.
Motivându-și în fapt
cererea, reclamantul a arătat că solicită ministerului pârât corectarea
adeverinței din 28 octombrie 2008 în ceea ce privește cuantumului venitului
salarial lunar brut, folosit ca bază de calcul a pensiei de serviciu, prin includerea
în acest cuantum a sporurilor obligatorii, respectiv sporul de 25% pentru
vechime, sporul de 15% pentru confidențialitate și sporul de 10% pentru limbi
străine, cu mențiunea că adeverința a cărei anulare o solicită nu include
aceste sporuri, motiv pentru care, în mod discriminatoriu, i s-a diminuat
cuantumul pensiei la care are dreptul.
S-a mai arătat că
includerea acestor sporuri este reglementată prin O.U.G. nr. 192/2002, cu
modificările și completările ulterioare și a fost solicitată expres pârâtului,
prin scrisoarea din 26 septembrie 2008.
Prin sentința civilă nr.
1115 din 17 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 8614/2/2008, Curtea de Apel
București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis
excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București - secția a VIII-a civilă conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reținut că problematica dedusă judecății nu intră în sfera
contenciosului administrativ, întrucât reclamantul, prin cererea formulată,
pretinde de fapt obținerea diferențelor între pensia de serviciu și pensia de
asigurări pentru limită de vârstă și vechime completă, pe perioada iunie 2004
și până în prezent, iar chestiunea recunoașterii calității de persoană
îndreptățită la acordarea pensiei de serviciu a fost deja tranșată de instanța
de contencios administrativ prin sentința nr. 39 din 11 iunie 2006 a Curții de
Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr.
1003 din 4 februarie 20010 pronunțată în dosarul nr. 24119/3/2009, Tribunalul
București - secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, constatând
existența unui conflict negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți
de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public
cu statut special, iar, potrivit dispozițiilor art. 109 din Lega nr. 188/1999,
cauzele ce au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarului public sunt
de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor
pentru care este stabilită expres, prin lege, competența altor instanțe.
S-a mai reținut și
faptul că, acțiunea care, în forma inițială a cererii, a avut un caracter
principal, nu cade sub incidența jurisdicției asigurărilor sociale,
reglementată de Legea nr. 19/2000, întrucât nu are drept obiect un drept de
asigurări sociale, ci un drept ce derivă din raportul de serviciu dintre părți.
S-a concluzionat că
reclamantul a avut calitatea de funcționar consular, astfel încât, în temeiul
dispozițiilor art. 80 și 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarului public, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de
contencios administrativ.
Pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală cauza a
fost înregistrată sub nr. 24119/3/2009 primind cererea de soluționare pe data
de 4 februarie 2011.
Analizând acele și
lucrările dosarului, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalul București - secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă
și asigurări sociale, avându-se în vedere considerentele ce vor urma:
Astfel, pentru
stabilirea instanței competente, în privința cererii formulate de reclamant,
ceea ce este esențial în cauză este faptul că, în prezent, reclamantul M.A. are
calitatea de pensionar și, în funcție de cele solicitate prin acțiune, litigiul
intră în sfera jurisdicției asigurărilor sociale și nu în sfera jurisdicției de
contencios administrativ.
Ceea ce primează este
calitatea de pensionar a reclamantului și obiectul solicitării sale, neavând
relevanță că acesta, în timpul raporturilor de serviciu a avut calitatea de
funcționar consular, iar aceste raporturi sunt guvernate potrivit legii
contenciosului administrativ.
Ceea ce a urmărit
acesta prin promovarea cererii a fost corectarea deciziei de pensionare, prin
obținerea diferențelor între pensia de serviciu și pensia de asigurări pentru
limită de vârstă și vechime completă, pe perioada iunie 2004 și până în
prezent, prin includerea în cuantumul pensiei a unor sporuri obligatorii,
respectiv de 25% spor vechime, 15% spor de confidențialitate și 10% spor de
limbi străine.
Solicitarea acestuia,
în sensul ca ministerul pârât să-i corecteze cele două adeverințe tip cu nr. 3809
și nr. 8873 din 29 octombrie 2008, este legată tot modificarea deciziei de pensionare,
astfel încât, întreaga acțiune intră în sfera de soluționare a jurisdicției de
asigurări sociale, fiind fără relevanță faptul că reclamantului i-a fost
recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la acordarea pensiei de serviciu
de către instanța de contencios administrativ.
Se constată astfel,
că prezentul litigiu intră în sfera de soluționare a jurisdicției de asigurări
sociale, fiind aplicabile dispozițiile art. 155 lit. d) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu
modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora –
tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de
pensionare.
În consecință, față
de cele arătate, în baza dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta
Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei
privind pe reclamantul M.A. și pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și
Mediului de Afaceri în favoarea Tribunalului București - secția a VIII-a
civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei
privind
pe reclamantul M.A. și pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de
Afaceri - în favoarea Tribunalului București - secția a VIII-a civilă,
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 februarie 2011.