ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.02.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2013

HOTĂRÂRE
08.02.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 02 noiembrie 2010 sub nr. 52916/3/2010,

reclamantul C.M.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului

București, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună

obligarea acesteia la recalcularea drepturilor sale de pensie cu valorificarea veniturilor

suplimentare reprezentând ore suplimentare, spor de noapte și prime, pe care

le-a primit în timpul activității.

Prin sentința civilă nr. 10687/ F din 28

noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, s-a dispus respingerea cererii

,

ca neîntemeiată.

Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs,

în termen legal, reclamantul

Prin decizia civilă nr. 3596/2012, Curtea de

Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefundat.

În motivarea acestei decizii, instanța de

apel a reținut, în esență, că

prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare

a materialului probator administrat în cauză la problema de drept dedusă

judecății de către recurentul-reclamant, constatând, totodată, că i-au fost

valorificate sporul pentru ore de noapte atestat de adeverința din 12 iulie 2010

emisă de SC V. SA și din 10 august 2010 emisă de R.A.T.B., precum și sporul de

vechime atestat de adeverința din 08 septembrie 2010 emisă de SC Ș.Ș.A. SA.

Temeinice au fost și considerentele ce au

condus la nevalorificarea adeverinței din 23 martie 2010 emisă de Colegiul

Tehnic de Industrie Alimentară, privind sporul pentru ore suplimentare, prime

și cumul de funcții, în raport de dispozițiile art. 28-30, 33 si 39 din Legea nr.

19/2000, în vigoare la acel moment, care acordă prevalență adeverințelor de

stagiu eliberate de casele teritoriale de pensii, iar nu adeverințelor emise de

angajatori.

Cu referire la adeverințele ce atestă

veniturile brute încasate de recurent în perioada anilor 1975-1985 în mod

corect a sesizat prima instanță că buletinul de calcul depus la filele 19-36

din dosar conține venituri mai mari luate în calcul la stabilirea drepturilor

sale la pensie decât cele menționate în adeverințe. Prin urmare, în condițiile

în care ar fi valorificate adeverințele menționate de recurent, cuantumul lunar

al drepturilor sale la pensie nu ar face altceva decât să sufere o diminuare,

aspect nepermis însă în propria sa contestație judiciară.

În plus, aceste adeverințele nu menționează

nici în ce constau aceste venituri brute, respectiv care sunt elementele

salariale ce se subsumează acestor venituri lunare brute.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul C.M.A. a

exercitat din nou calea de atac a recursului.

Din oficiu, a fost pusă în discuție excepția

inadmisibilității recursului de față.

Analizând cu prioritate această excepție,

datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,

hotărârile susceptibile de a fi atacate cu recurs sunt hotărârile date fără

drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională.

Enumerarea menționată în art. 299 alin. (1) C.

proc. civ. este una limitativă, motiv pentru care calea extraordinară de atac a

recursului nu poate fi exercitată împotriva altor hotărâri, deci nici împotriva

unei hotărâri pronunțate în recurs.

Formulând prezentul recurs împotriva unei

hotărâri irevocabile pronunțate după soluționarea recursului, recurentul a

înțeles să declare aceeași cale de atac de două ori, eludând prevederile legale

menționate privind posibilitatea de a declara recurs, cât și principiul

unicității căilor de atac, astfel că recursul de față este inadmisibil și

urmează a fi respins ca atare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul C.M.A. împotriva deciziei nr. 3596 din 22 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8

februarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-10-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2364/2015
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 41657/3/2013 la data de 31 decembrie 2013, reclamanta N.A. a formulat, î
ÎCCJ 2012-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 764/2012
Ședința publică de la 16 februarie 2012 Asupra recursului de față: Prin decizia civilă nr. 3008 din data de 13 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. 13565/3/2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflic
ÎCCJ 2015-04-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2596/2015
acesteia la stabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu prin includerea sporului de conducere și de control financiar preventiv, începând cu data ieșirii la pensie, iar prin sentința civilă nr. 5910 din data de 06 iunie 2011, pronunțat
ÎCCJ 2016-06-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1423/2016
Adeverințele nr. F1/80/392 din 18 octombrie 2012 eliberate de CNTFM „B.” SA cu privire la ore prestate în timpul nopții și ore prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, precum și în Adeverința nr. 802 din 13 octombrie 200
ÎCCJ 2017-09-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1223/2017
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel cum a fost completată, reclamantul A. a chemat
Sursă