ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1423/2016

Decizia nr. 1423/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 18 aprilie 2016, revizuentul A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1191 din 7 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale . Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 mai 2016. La data de 12 mai 2016, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C2, constatând că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus, prin Rezoluția din 16 mai 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 27 mai 2016, 30 mai 2016 și respectiv 31 mai 2016, recurentul și intimatele au depus puncte de vedere la raport. La data de 13 iunie 2016, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, s-a fixat termen de judecată pentru data de 21 iunie 2016, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În cauză, instanța a fost sesizată cu soluționarea unui litigiu privitor la drepturi de asigurări sociale. Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 30 decembrie 2014, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Casa județeană de pensii Călărași și Casa Națională de pensii publice - Comisia centrală de contestații, anularea Hotărârii nr. 9294 din 24 noiembrie 2014 emisă de Comisia centrală de contestații din cadrul Casei Naționale de pensii publice și a Deciziei nr. 129115 din 18 septembrie 2014 emisă de Casa județeană de pensii Călărași, precum și emiterea unei decizii de recalculare a pensiei, cu valorificarea sporurilor menționate în adeverințele arătate în cerere, cu obligarea pârâtelor la plata diferențelor de pensie pe ultimii trei ani, indexate cu indicele de inflație.

Prin Sentința nr. 233 din 3 martie 2015, Tribunalul Călărași, secția civilă a admis contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Casa județeană de pensii Călărași și Casa Națională de pensii publice - Comisia centrală de contestații. A dispus anularea Hotărârii nr. 9294 din 24 noiembrie 2014 emisă de Comisia centrală de contestații din cadrul Casei Naționale de pensii publice și a Deciziei nr. 129115 din 18 septembrie 2014 emisă de Casa județeană de pensii Călărași cu privire la recalcularea pensiei reclamantului.

A fost obligată pârâta Casa județeană de pensii Călărași la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu valorificarea tuturor veniturilor obținute de acesta și menționate în Adeverințele nr. F1/80/392 din 18 octombrie 2012 eliberate de CNTFM „B.” SA cu privire la ore prestate în timpul nopții și ore prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, precum și în Adeverința nr. 802 din 13 octombrie 2003 eliberată de Sucursala Marfă Constanța cu privire la spor de vechime. A fost obligată pârâta la plata, către reclamant, a diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01 noiembrie 2012, sumă ce va fi indexată cu indicele de inflație la data plății efective.

Prin Decizia nr. 3309 din data de 28 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de pârâta Casa județeană de pensii și alte drepturi Călărași împotriva Sentinței nr. 233 din 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă. S-a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că s-a respins cererea de valorificare a veniturilor suplimentare reprezentând spor de noapte, menționate în Adeverința nr. F1/80/392 din 18 octombrie 2012 eliberată de SNTFM B. - SA, ca neîntemeiată. S-a menținut, în rest, sentința apelată.

Prin Decizia nr. 1191 din 7 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3309 din 28 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva Deciziei nr. 1191 din 7 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs revizuentul A. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.

Hotărârea atacată cu revizuire - Decizia civilă nr. 3309 din 28 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - este o hotărâre definitivă, pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect contestație împotriva unei decizii de pensionare, hotărâre ce nu este supusă recursului, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 62/2015, care prevăd faptul că: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 1191 din 7 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ce face obiectul căii de atac din prezenta cauză, nu este supusă recursului întrucât nici decizia atacată cu revizuire nu este susceptibilă de recurs. Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În concluzie, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 1191 din 7 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1191 din 7 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2016. Procesat de GGC - LM