ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4165/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8 din 14 ianuarie 2010,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect „refuz acordare

drepturi” și a obligat angajatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție să-i elibereze reclamantei adeverință-anexă, conform Normelor metodologice

de aplicare a Legii 303/2004, modificată, din care să rezulte că în conformitate

cu prevederile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2007, la calcularea vechimii

în magistratură se iau în considerație și perioadele în care aceasta a exercitat

profesia de consilier juridic sau avocat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta, în prezent pensionară, a solicitat

ca angajatorul să înainteze Casei Locale de Pensii a Sectorului 4 București, dosarul

complet în vederea calculării drepturilor de pensie, inclusiv adeverința-anexă conform

normelor metodologice căreia i se stabilise prin decizia nr. 207549 din data de

20 noiembrie 2008 drepturile de pensie conform art. 86 din Legea nr. 303/2004, așa

cum a indicat angajatorul la data înaintării dosarului în vederea pensionării acesteia.

Instanța de fond a mai

arătat că este surprinzător că nu s-au luat în calculul vechimii în magistratură

și perioadele în care aceasta a fost consilier juridic (01 august 1974-25 mai 1977),

cât și cele în care a exercitat profesia de avocat (01 aprilie 1984-01 martie 1995),

cu atât mai mult cu cât prin O.U.G. nr. 100/2007, publicată în M. Of. nr. 684/08.10.2007,

la art. 82 alin. (2), se prevede expres că judecătorii și procurorii se pot pensiona

la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia de

la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător

sau procuror, dar în continuare, tot în cuprinsul aceluiași articol se prevede că

la calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul

sau procurorul, a exercitat funcția de avocat sau consilier juridic.

De altfel, chiar Consiliul

Superior al Magistraturii, luându-i în discuție cererea de pensionare, a analizat

actele dosarului și a reținut că potrivit datelor existente în evidența Direcției

resurse umane și organizare, doamna procuror născută la 03 ianuarie 1948, are o

vechime în magistratură de 34 ani și 10 luni, detaliind perioadele în care reclamanta

a exercitat diferite funcții de specialitate juridică, conform textului de lege

mai sus citat.

Refuzul angajatorului

de a elibera o astfel de adeverință-anexă conform normelor metodologice ale O.U.G.

nr. 100/2007 care prin art. 82 alin. (2) definește vechimea în magistratură care

va fi luată în calcul la stabilirea pensiei, este total nejustificată.

Reaua-credință rezultă

mai degrabă din refuzul nejustificat de a elibera acest act la solicitarea reclamantei

pentru a putea să solicite, conform Legii nr. 19/2000, recalcularea pensiei la care

are dreptul.

Împotriva sentinței civile

nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtul

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 304 din același cod,

casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca nefondată.

A învederat recurentul,

prin motivele de recurs, că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să elibereze

intimatei-reclamante adeverința în speță, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești

prin adăugarea la legea specială a magistraților, schimbând înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestui act normativ, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea

greșită a legii. Solicitarea reclamantei de recunoaștere a perioadelor în care a

îndeplinit funcțiile de consilier juridic și avocat ca vechime ce se ia în calcul

la pensionarea la cerere prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004 apare ca rămasă

fără obiect, întrucât, după modificarea Legii nr. 303/2004 prin O.U.G. nr. 100/2007

art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost modificat în sensul că „Judecătorii

și procurorii se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani

și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin

25 de ani numai în funcția de judecător sau procuror”. Or, s-a precizat că aceste

revederi exprese ale legii speciale relevă intenția indubitabilă a legiuitorului

de a permite doar judecătorilor și procurorilor care au îndeplinit numai aceste

funcții timp de cel puțin 25 de ani să beneficieze de pensia de serviciu anticipată

ca magistrați. De aceea, s-a considerat că dacă legiuitorul - în cuprinsul art.

82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare - exclude în mod expres prin sintagma „numai” alte funcții decât cele

de judecător sau procuror este evident că perioadele în care judecătorii și procurorii

au îndeplinit funcțiile de consilier juridic și jurisconsult nu pot fi luate în

calcul ca vechime pentru pensionarea la cerere.

Recurentul a considerat

că în cazul în care instanța de recurs ar menține în mod irevocabil pretențiile

formulate de reclamantă, aceasta ar însemna că s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești,

adăugându-se la lege, pentru că numai legiuitorul, deci puterea legislativă, poate

stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi. Instanțele judecătorești nu sunt

abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente

care au girul puterii legislative, respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri,

pe cel al puterii executive, respectiv Guvernului. Un demers legal pe care l-ar

fi putut realiza instanța de fond era acela de a invoca în legătură cu textele de

lege la care se face referire în cauză excepția de neconstituționalitate, lăsând

Curtea Constituțională a României să-și exercite atribuțiile și să soluționeze această

problemă de drept.

În concluzie, recurentul

a apreciat că în condițiile în care textul de lege pe care intimata-reclamantă și-a

întemeiat acțiunea este modificat în sensul în care funcțiile de judecător și de

procuror sunt singurele funcții ce pot fi luate în calcul la stabilirea vechimii

necesare judecătorilor și procurorilor pentru a beneficia de pensie de serviciu,

acțiunea acesteia apare ca nefondată.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond a procedat

în mod corect, prin hotărârea recurată, la admiterea acțiunii formulate de reclamanta

B.A. și la obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

la eliberarea în favoarea reclamantei a adeverinței-anexă, potrivit Normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, care să prevadă, în conformitate

cu prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, includerea în calculul

vechimii în magistratură și a perioadelor în care intimata a exercitat profesia

de consilier juridic și avocat.

Rezultă, din actele depuse

la dosarul cauzei, că reclamanta B.A., fost procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, este beneficiara deciziei privind acordarea pensiei

de serviciu pentru limită de vârstă din 20 noiembrie 2008 emisă de Casa Locală de

Pensii a Sectorului 4 București, stabilirea drepturilor de pensie făcându-se corespunzător

unei vechimi în magistratură de 20 de ani, 6 luni și 17 zile. Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 1084 din 25 iunie 2009 (în care s-a

consemnat că reclamanta are o vechime în magistratură de 34 de ani și 10 luni, din

care: 9 ani și 9 luni în funcțiile de judecător și judecător financiar, 11 ani și

3 luni în funcția de procuror și 13 ani și 10 luni în funcția de jurisconsult și

în profesia de avocat), a propus Președintelui României eliberarea din funcție,

prin pensionare, a doamnei B.A., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, începând cu data de 01 august 2009. Prin decretul Președintelui

României nr. 1272 din 19 august 2009, publicat în M. Of. al României, Partea I,

nr. 587/24.08.2010, intimata a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării.

Potrivit dispozițiilor

art. 82 alin. (1)-(4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, „(1) Judecătorii, procurorii,

magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de

specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători

și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care

au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de

ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate

juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător

ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții

de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de

60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată

de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după

caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

(2) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație

și Justiție, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor,

precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de

la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi

se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază

de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai

în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate

juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror

financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi.

La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul,

procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat

judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul, procurorul financiar și consilierul

de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de

avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier

juridic sau jurisconsult. (3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază,

la împlinirea vârstei de 60 de ani, și judecătorii și procurorii cu o vechime în

magistratură între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat

cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipsește

din vechimea integrală în magistratură. (4) Pentru fiecare an care depășește vechimea

în magistratură prevăzută la alin. (1) și (2) la cuantumul pensiei se adaugă câte

1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), fără a o putea depăși”.

Rezultă, din dispozițiile

legale mai sus menționate, că în calculul vechimii prevăzute de lege pentru stabilirea

drepturilor la pensie de serviciu a reclamantei (care a îndeplinit, anterior pensionării,

funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție) se cuprind nu numai perioadele în care aceasta a exercitat funcțiile de

judecător, judecător financiar și procuror, ci și perioadele în care intimata a

fost consilier juridic (01 august 1974-25 mai 1977) și a profesat avocatura (01

aprilie 1984-01 martie 1995). În consecință, se reține că prima instanță a făcut,

în cauză, respectând principiul separației puterilor în stat, o corectă interpretare

și aplicare a legii, astfel că nu este incident motivul de recurs constând în depășirea

atribuțiilor puterii judecătorești, prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, urmează a

se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva sentinței civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

7

octombrie 2010.