ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4165/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect „refuz acordare drepturi” și a obligat angajatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să-i elibereze reclamantei adeverință-anexă, conform Normelor metodologice de aplicare a Legii 303/2004, modificată, din care să rezulte că în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2007, la calcularea vechimii în magistratură se iau în considerație și perioadele în care aceasta a exercitat profesia de consilier juridic sau avocat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta, în prezent pensionară, a solicitat ca angajatorul să înainteze Casei Locale de Pensii a Sectorului 4 București, dosarul complet în vederea calculării drepturilor de pensie, inclusiv adeverința-anexă conform normelor metodologice căreia i se stabilise prin decizia nr. 207549 din data de 20 noiembrie 2008 drepturile de pensie conform art. 86 din Legea nr. 303/2004, așa cum a indicat angajatorul la data înaintării dosarului în vederea pensionării acesteia. Instanța de fond a mai arătat că este surprinzător că nu s-au luat în calculul vechimii în magistratură și perioadele în care aceasta a fost consilier juridic (01 august 1974-25 mai 1977), cât și cele în care a exercitat profesia de avocat (01 aprilie 1984-01 martie 1995), cu atât mai mult cu cât prin O.U.G.

nr. 100/2007, publicată în M. Of. nr. 684/08.10.2007, la art. 82 alin. (2), se prevede expres că judecătorii și procurorii se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia de la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător sau procuror, dar în continuare, tot în cuprinsul aceluiași articol se prevede că la calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul sau procurorul, a exercitat funcția de avocat sau consilier juridic.

De altfel, chiar Consiliul Superior al Magistraturii, luându-i în discuție cererea de pensionare, a analizat actele dosarului și a reținut că potrivit datelor existente în evidența Direcției resurse umane și organizare, doamna procuror născută la 03 ianuarie 1948, are o vechime în magistratură de 34 ani și 10 luni, detaliind perioadele în care reclamanta a exercitat diferite funcții de specialitate juridică, conform textului de lege mai sus citat. Refuzul angajatorului de a elibera o astfel de adeverință-anexă conform normelor metodologice ale O.U.G. nr. 100/2007 care prin art. 82 alin. (2) definește vechimea în magistratură care va fi luată în calcul la stabilirea pensiei, este total nejustificată.

Reaua-credință rezultă mai degrabă din refuzul nejustificat de a elibera acest act la solicitarea reclamantei pentru a putea să solicite, conform Legii nr. 19/2000, recalcularea pensiei la care are dreptul. Împotriva sentinței civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 304 din același cod, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca nefondată.

A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să elibereze intimatei-reclamante adeverința în speță, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea specială a magistraților, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestui act normativ, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Solicitarea reclamantei de recunoaștere a perioadelor în care a îndeplinit funcțiile de consilier juridic și avocat ca vechime ce se ia în calcul la pensionarea la cerere prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004 apare ca rămasă fără obiect, întrucât, după modificarea Legii nr. 303/2004 prin O.U.G.

nr. 100/2007 art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost modificat în sensul că „Judecătorii și procurorii se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător sau procuror”. Or, s-a precizat că aceste revederi exprese ale legii speciale relevă intenția indubitabilă a legiuitorului de a permite doar judecătorilor și procurorilor care au îndeplinit numai aceste funcții timp de cel puțin 25 de ani să beneficieze de pensia de serviciu anticipată ca magistrați.

De aceea, s-a considerat că dacă legiuitorul - în cuprinsul art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare - exclude în mod expres prin sintagma „numai” alte funcții decât cele de judecător sau procuror este evident că perioadele în care judecătorii și procurorii au îndeplinit funcțiile de consilier juridic și jurisconsult nu pot fi luate în calcul ca vechime pentru pensionarea la cerere. Recurentul a considerat că în cazul în care instanța de recurs ar menține în mod irevocabil pretențiile formulate de reclamantă, aceasta ar însemna că s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugându-se la lege, pentru că numai legiuitorul, deci puterea legislativă, poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.

Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative, respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive, respectiv Guvernului. Un demers legal pe care l-ar fi putut realiza instanța de fond era acela de a invoca în legătură cu textele de lege la care se face referire în cauză excepția de neconstituționalitate, lăsând Curtea Constituțională a României să-și exercite atribuțiile și să soluționeze această problemă de drept. În concluzie, recurentul a apreciat că în condițiile în care textul de lege pe care intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea este modificat în sensul în care funcțiile de judecător și de procuror sunt singurele funcții ce pot fi luate în calcul la stabilirea vechimii necesare judecătorilor și procurorilor pentru a beneficia de pensie de serviciu, acțiunea acesteia apare ca nefondată.

Recursul este nefondat. Instanța de fond a procedat în mod corect, prin hotărârea recurată, la admiterea acțiunii formulate de reclamanta B.A. și la obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la eliberarea în favoarea reclamantei a adeverinței-anexă, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care să prevadă, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, includerea în calculul vechimii în magistratură și a perioadelor în care intimata a exercitat profesia de consilier juridic și avocat.

Rezultă, din actele depuse la dosarul cauzei, că reclamanta B.A., fost procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este beneficiara deciziei privind acordarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă din 20 noiembrie 2008 emisă de Casa Locală de Pensii a Sectorului 4 București, stabilirea drepturilor de pensie făcându-se corespunzător unei vechimi în magistratură de 20 de ani, 6 luni și 17 zile.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 1084 din 25 iunie 2009 (în care s-a consemnat că reclamanta are o vechime în magistratură de 34 de ani și 10 luni, din care: 9 ani și 9 luni în funcțiile de judecător și judecător financiar, 11 ani și 3 luni în funcția de procuror și 13 ani și 10 luni în funcția de jurisconsult și în profesia de avocat), a propus Președintelui României eliberarea din funcție, prin pensionare, a doamnei B.A., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 01 august 2009. Prin decretul Președintelui României nr. 1272 din 19 august 2009, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 587/24.08.2010, intimata a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării.

Potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (1)-(4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „(1) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona la cerere și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

(2) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi.

La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult. (3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură.

(4) Pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură prevăzută la alin. (1) și (2) la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), fără a o putea depăși”.

Rezultă, din dispozițiile legale mai sus menționate, că în calculul vechimii prevăzute de lege pentru stabilirea drepturilor la pensie de serviciu a reclamantei (care a îndeplinit, anterior pensionării, funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) se cuprind nu numai perioadele în care aceasta a exercitat funcțiile de judecător, judecător financiar și procuror, ci și perioadele în care intimata a fost consilier juridic (01 august 1974-25 mai 1977) și a profesat avocatura (01 aprilie 1984-01 martie 1995). În consecință, se reține că prima instanță a făcut, în cauză, respectând principiul separației puterilor în stat, o corectă interpretare și aplicare a legii, astfel că nu este incident motivul de recurs constând în depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc.

civ. Prin urmare, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2010.