ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 927/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2267 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, pronunțată în fond, după casarea dispusă de Înalta Curte prin decizia nr. 4219 din 20 noiembrie 2008, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M.T. în contradictoriu cu Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, din actele depuse la dosar, nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile preexistenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, formulată la 17 septembrie 2007 având ca obiect recunoașterea sporului pentru vechimea în muncă începând cu 1 noiembrie 2000 și vechimii în magistratură pentru perioada cuprinsă între 15 noiembrie 1959 – 1 martie 1996. Instanța a reținut că reclamanta nu a probat faptul că la calcularea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 92/1992, în vigoare la data pensionării (1 martie 1996) nu i s-a luat în considerare vechimea în magistratură. Instanța a reținut că reclamanta a avut funcția de magistrat asistent și a beneficiat de sporul de stabilitate prevăzut de art. 4 din O.U.G.

nr. 27/2006. De asemenea, instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit că actualizarea pensiei de serviciu nu s-a făcut corect și a considerat că cererea de recunoaștere a vechimii în magistratură conform art. 86 din Legea nr. 303/2004 pentru toate funcțiile juridice deținute de reclamantă nu este întemeiată, întrucât Legea nr. 303/2004 nu retroactivează, instanța având în vedere data pensionării reclamantei, de 1 martie 1996. 2. Recursul declarat M.T. Împotriva hotărârii Curții de apel a declarat recurs reclamanta M.T., invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta și-a structurat criticile formulate în trei motive de recurs dar, în realitate, acestea se întrepătrund motiv pentru care Înalta Curte reține că hotărârea fondului este combătută sub două aspecte: 1) Soluția pronunțată este rezultatul adoptării punctului de vedere exprimat în întâmpinare de către pârâtă, în lipsa oricărui suport probator și cu încălcarea dispozițiilor legale și a jurisprudenței în materie. Recurenta susține în dezvoltarea acestui motiv că instanța nu a dovedit rol activ și nu a fost preocupată de lămurirea elementelor constitutive în baza cărora s-a făcut actualizarea pensiei de serviciu.

Mai mult, deși a adus la cunoștința instanței, că la data de 25 mai 2009, a înregistrat un memoriu la Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a solicitat ea însăși situația detaliată a comunicărilor făcute C.N.P., s-a apreciat că această probă nu este utilă cauzei și s-a pășit la soluționarea fondului doar pe baza afirmațiilor nesusținute de dovezi ale pârâtei. Procedând în acest mod, mai arată recurenta, Curtea de Apel i-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Referitor la includerea sporului de vechime în calculul actualizării pensiei, recurenta afirmă că au fost interpretate greșit dispozițiile O.G. nr. 83/2000 care a modificat Legea nr. 50/1996 fără a abroga art. 31, devenit art. 33 alin. (1) și a fost ignorată Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii.

2) S-au aplicat eronat dispozițiile legale care reglementează acordarea sporului de stabilitate în magistratură de 15 %. La acest motiv, recurenta dezvoltă ideea potrivit căreia acest spor trebuia să-i fie recunoscut, în condițiile art. 85 din Legea nr. 303/2004, începând cu data de 1 iulie 2004, pentru întreaga perioadă cuprinsă între absolvirea Facultății de Drept: 15 noiembrie 1959 și până la pensionare: 1 martie 1006, întrucât în tot acest interval a desfășurat profesii juridice. 3. Apărările formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin întâmpinarea înregistrată a data de 11 decembrie 2009, pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a susținut că soluția fondului este legală în condițiile în care sporul de vechime în muncă a fost luat în considerare și aplicat ca atare la actualizarea pensiei de serviciu, în raport de prevederile legale aflate succesiv în vigoare, începând cu art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 și terminând cu art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Referitor la sporul de stabilitate în magistratură, intimata a arătat că acesta a fost și este acordat numai pentru vechimea efectivă în funcția de magistrat și personal asimilat magistraților, nu și pentru alte profesii juridice. 4. Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție În cadrul probei cu înscrisuri încuviințată în recurs în temeiul art. 305 C. proc.

civ., recurenta a depus adresa nr. 350 din 1 iunie 2006 prin care i s-a răspuns de către intimata Înalta Curte de Casație și Justiție la memoriul înregistrat cu nr. 20756 din 25 mai 2009, precum și jurisprudență în materie. De asemenea, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare și concluzii scrise, detaliind cadrul normativ aplicabil în privința celor două sporuri solicitate a fi incluse în calculul indemnizației, în raport de care se face actualizarea pensiei de serviciu. Totodată, în cuprinsul concluziilor scrise, a indicat și faptul că sporul de vechime în muncă ar trebui să fie inclus doar de la data de 1 noiembrie 2004, adică 3 ani anterior înregistrării acțiunii, ca efect al prescripției extinctive.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor intimatei dar și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în privința criticilor cuprinse în cadrul primului motiv de recurs. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă M.T. beneficiază de pensie de serviciu în calitate de fost magistrat, pensie stabilită potrivit dispozițiilor Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data de 1 martie 1996 când i-au încetat raporturile de serviciu și i s-au stabilit drepturile de pensie.

Cererea de chemare în judecată s-a fundamentat pe dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora: „Pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, …, se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate”. În concret, în cererea pe care a înregistrat-o la intimata-pârâtă la data de 14 septembrie 2007, ca și în cererea de chemare în judecată, a solicitat recunoașterea dreptului de a beneficia de includerea în baza de calcul a sporului de vechime de 25 % începând cu data de 1 noiembrie 2000 la zi, precum și a dreptului de a beneficia de sporul de stabilitate în magistratură aferent întregii perioade cuprinse între 15 noiembrie 1959, data pensionării.

Cum s-a indicat la pct. I.4, în recurs, recurenta a precizat, referitor la sporul de vechime, că solicită includerea acestuia în calculul indemnizației începând cu data de 1 noiembrie 2004, acceptând astfel efectele prescripției extinctive reglementate de art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, calculate în raport de data înregistrării acțiunii. Răspunzând punctual la cele două motive de recurs prezentate la pct. I.2, Înalta Curte reține următoarele: 1) Într-adevăr, Curtea de apel a soluționat cererea de chemare în judecată cu care era învestită pe baza unui probatoriu sumar, preluând pur și simplu apărările intimatei-pârâte din întâmpinare deși, cel puțin în partea privitoare la sporul de vechime de 25 %, acestea nu erau susținute de dovezi.

În acest context, este întemeiată critica referitoare la respingerea nejustificată a cererii de acordare a unui termen în vederea comunicării de către intimată a răspunsului la memoriul înregistrat cu nr. 20756 din 25 mai 2009, cu atât mai mult cu cât acest înscris viza detalierea aspectelor deduse soluționării, respectiv comunicarea tuturor actualizărilor începând cu data de 1 ianuarie 2003 la zi, defalcat pe componente ale salariului judecătorului în funcție, iar la dosarul cauzei nu existau alte dovezi în raport de care să se stabilească realitatea susținerilor părților. Acest înscris, adresa nr. 350 din 1 iunie 2009, depus în recurs, demonstrează că pentru perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2004 – 8 octombrie 2007, în calculul pensiei cuvenite recurentei-reclamante nu s-a inclus sporul de 25 % reprezentând vechimea în muncă.

Or, în privința acestui spor, în vederea unificării jurisprudenței create prin intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care nu a mai prevăzut acest spor pentru magistrați, fără a abroga însă dispozițiile art. 31 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996 care îl reglementa, s-a pronunțat Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin această decizie, obligatorie pentru instanțe în privința problemelor de drept dezlegate, potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit că: „Dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din O.G.

nr. 83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 160/2000 se interpretează în sensul că: Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege”. Ca urmare, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs este fondat. 2) În cuprinsul celui de-al doilea motiv de recurs au fost au fost grupate susținerile recurentei referitoare la pretenția sa de a i se recunoaște sporul de stabilitate în magistratură pentru întreaga perioadă cuprinsă între absolvirea facultății de drept și pensionare și, corelativ, de a i se actualiza pensia de serviciu și în raport de acesta.

Înalta Curte consideră că rezolvarea dată de prima instanță acestui capăt de cerere este legală, recurenta având dreptul de a beneficia de sporul de stabilitate în magistratură numai pentru perioada 1 septembrie 1990 – 1 martie 1996, în considerarea funcției de magistrat asistent pe care a îndeplinit-o la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru perioada anterioară, când recurenta a îndeplinit alte profesii juridice, respectiv consultant arbitral, jurisconsult și consilier juridic, sporul în discuție nu i se cuvine. Toate actele normative care l-au reglementat succesiv, sub diferite denumiri și procente, respectiv art. 5 din Legea nr. 50/1996, art. 4 din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 4 din O.U.G.

nr. 27/2006, au avut în vedere numai vechimea efectivă în funcția de magistrat, în sensul strict al acestei noțiuni, în considerarea statutului, a restricțiilor și a efortului specific, iar nu și alte profesii juridice. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) – alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va modifica sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanta M.T., obligând pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să comunice C.N.P.D.A.S. cuantumul pensiei cuvenite reclamantei în perioada 1 noiembrie 2004 – 8 octombrie 2007 în care să includă și sporul de 25 % reprezentând vechimea în muncă; se va respinge capătul de cerere privind sporul de stabilitate în magistratură, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.T. împotriva sentinței nr. 2267 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei. Obligă pârâta să comunice C.N.P.D.A.S. cuantumul pensiei cuvenite reclamantei în perioada 1 noiembrie 2004 – 8 octombrie 2007 în care să includă și sporul de 25 % reprezentând vechimea în muncă. Respinge capătul de cerere privind sporul de stabilitate în magistratură. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.