ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 927/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 2267 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, pronunțată în fond, după casarea dispusă de Înalta Curte prin

decizia nr. 4219 din 20 noiembrie 2008, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M.T. în contradictoriu cu Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că, din actele depuse la dosar, nu rezultă că sunt îndeplinite

condițiile preexistenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei,

formulată la 17 septembrie 2007 având ca obiect recunoașterea sporului pentru

vechimea în muncă începând cu 1 noiembrie 2000 și vechimii în magistratură pentru

perioada cuprinsă între 15 noiembrie 1959 – 1 martie 1996.

Instanța a reținut că reclamanta nu

a probat faptul că la calcularea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 92/1992,

în vigoare la data pensionării (1 martie 1996) nu i s-a luat în considerare vechimea

în magistratură.

Instanța a reținut că reclamanta a

avut funcția de magistrat asistent și a beneficiat de sporul de stabilitate prevăzut

de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006.

De asemenea, instanța a constatat că

reclamanta nu a dovedit că actualizarea pensiei de serviciu nu s-a făcut corect

și a considerat că cererea de recunoaștere a vechimii în magistratură conform art.

86 din Legea nr. 303/2004 pentru toate funcțiile juridice deținute de reclamantă

nu este întemeiată, întrucât Legea nr. 303/2004 nu retroactivează, instanța

având în vedere data pensionării reclamantei, de 1 martie 1996.

Împotriva hotărârii Curții de apel a

declarat recurs reclamanta M.T., invocând motivele de modificare prevăzute de art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse

în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta și-a structurat criticile formulate

în trei motive de recurs dar, în realitate, acestea se întrepătrund motiv pentru

care Înalta Curte reține că hotărârea fondului este combătută sub două aspecte:

1) Soluția pronunțată este rezultatul

adoptării punctului de vedere exprimat în întâmpinare de către pârâtă, în lipsa

oricărui suport probator și cu încălcarea dispozițiilor legale și a jurisprudenței

în materie.

Recurenta susține în dezvoltarea

acestui motiv că instanța nu a dovedit rol activ și nu a fost preocupată de lămurirea

elementelor constitutive în baza cărora s-a făcut actualizarea pensiei de serviciu.

Mai mult, deși a adus la cunoștința instanței, că la data de 25 mai 2009, a

înregistrat un memoriu la Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a

solicitat ea însăși situația detaliată a comunicărilor făcute C.N.P., s-a apreciat

că această probă nu este utilă cauzei și s-a pășit la soluționarea fondului

doar pe baza afirmațiilor nesusținute de dovezi ale pârâtei.

Procedând în acest mod, mai arată

recurenta, Curtea de Apel i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Referitor la includerea sporului de vechime

în calculul actualizării pensiei, recurenta afirmă că au fost interpretate

greșit dispozițiile O.G. nr. 83/2000 care a modificat Legea nr. 50/1996 fără a abroga

art. 31, devenit art. 33 alin. (1) și a fost ignorată Decizia nr. XXXVI din 7 mai

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul

legii.

2) S-au aplicat eronat dispozițiile

legale care reglementează acordarea sporului de stabilitate în magistratură de

15 %.

La acest motiv, recurenta dezvoltă

ideea potrivit căreia acest spor trebuia să-i fie recunoscut, în condițiile

art. 85 din Legea nr. 303/2004, începând cu data de 1 iulie 2004, pentru  întreaga

perioadă cuprinsă între absolvirea Facultății de Drept: 15 noiembrie 1959 și

până la pensionare: 1 martie 1006, întrucât în tot acest interval a desfășurat profesii

juridice.

Curte de Casație și Justiție

Prin întâmpinarea înregistrată a

data de 11 decembrie 2009, pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a susținut că soluția fondului

este legală în condițiile în care sporul de vechime în muncă a fost luat în

considerare și aplicat ca atare la actualizarea pensiei de serviciu, în raport de

prevederile legale aflate succesiv în vigoare, începând cu art. 103 alin. (5)

din Legea nr. 92/1992 și terminând cu art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Referitor la sporul de stabilitate în

magistratură, intimata a arătat că acesta a fost și este acordat numai pentru vechimea

efectivă în funcția de magistrat și personal asimilat magistraților, nu și

pentru alte profesii juridice.

de Casație și Justiție

În cadrul probei cu înscrisuri

încuviințată în recurs în temeiul art. 305 C. proc. civ., recurenta a depus adresa

nr. 350 din 1 iunie 2006 prin care i s-a răspuns de către intimata Înalta Curte

de Casație și Justiție la memoriul înregistrat cu nr. 20756 din 25 mai 2009,

precum și jurisprudență în materie.

De asemenea, recurenta a formulat

răspuns la întâmpinare și concluzii scrise, detaliind cadrul normativ aplicabil

în privința celor două sporuri solicitate a fi incluse în calculul

indemnizației, în raport de care se face actualizarea pensiei de serviciu.

Totodată, în cuprinsul concluziilor

scrise, a indicat și faptul că sporul de vechime în muncă ar trebui să fie

inclus doar de la data de 1 noiembrie 2004, adică 3 ani anterior înregistrării

acțiunii, ca efect al prescripției extinctive.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor recurentei, a apărărilor intimatei dar și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este fondat în privința criticilor cuprinse în cadrul primului motiv de recurs.

Recurenta-reclamantă M.T. beneficiază

de pensie de serviciu în calitate de fost magistrat, pensie stabilită potrivit dispozițiilor

Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data de 1

martie 1996 când i-au încetat raporturile de serviciu și i s-au  stabilit drepturile

de pensie.

Cererea de chemare în judecată s-a fundamentat

pe dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora:

„Pensiile de serviciu ale

judecătorilor și procurorilor, …, se actualizează anual în raport cu media veniturilor

brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în

activitate”.

În concret, în cererea pe care a

înregistrat-o la intimata-pârâtă la data de 14 septembrie 2007, ca și în

cererea de chemare în judecată, a solicitat recunoașterea dreptului de a

beneficia de includerea în baza de calcul a sporului de vechime de 25 %

începând cu data de 1 noiembrie 2000 la zi, precum și a dreptului de a

beneficia de sporul de stabilitate în magistratură aferent întregii perioade cuprinse

între 15 noiembrie 1959, data pensionării.

Cum s-a indicat la pct. I.4, în

recurs, recurenta a precizat, referitor la sporul de vechime, că solicită

includerea acestuia în calculul indemnizației începând cu data de 1 noiembrie

2004, acceptând astfel efectele prescripției extinctive reglementate de art. 3

și 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, calculate în

raport de data înregistrării acțiunii.

Răspunzând punctual la cele două

motive de recurs prezentate la pct. I.2, Înalta Curte reține următoarele:

1) Într-adevăr, Curtea de apel a

soluționat cererea de chemare în judecată cu care era învestită pe baza unui probatoriu

sumar, preluând pur și simplu apărările intimatei-pârâte din întâmpinare deși,

cel puțin în partea privitoare la sporul de vechime de 25 %, acestea nu erau

susținute de dovezi. În acest context, este întemeiată critica referitoare la

respingerea nejustificată a cererii de acordare a unui termen în vederea comunicării

de către intimată a răspunsului la memoriul înregistrat cu nr. 20756 din 25 mai

2009, cu atât mai mult cu cât acest înscris viza detalierea aspectelor deduse soluționării,

respectiv comunicarea tuturor actualizărilor începând cu data de 1 ianuarie 2003

la zi, defalcat pe componente ale salariului judecătorului în funcție, iar la dosarul

cauzei nu existau alte dovezi în raport de care să se stabilească realitatea susținerilor

părților.

Acest înscris, adresa nr. 350 din 1

iunie 2009, depus în recurs, demonstrează că pentru perioada cuprinsă între 1

noiembrie 2004 – 8 octombrie 2007, în calculul pensiei cuvenite

recurentei-reclamante nu s-a inclus sporul de 25 % reprezentând vechimea în

muncă.

Or, în privința acestui spor, în

vederea unificării jurisprudenței create prin intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000,

pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte

drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care nu a mai

prevăzut acest spor pentru magistrați, fără a abroga însă dispozițiile art. 31

(devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996 care îl reglementa, s-a pronunțat Decizia

nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin această decizie,

obligatorie pentru instanțe în privința problemelor de drept dezlegate,

potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit că:

„Dispozițiile art. 33 alin. (1) din

Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din O.G. nr.  83/2000,

art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 160/2000 se

interpretează în sensul că:

Judecătorii, procurorii și ceilalți

magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător

financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi

a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut

de lege”.

Ca urmare, Înalta Curte constată că primul

motiv de recurs este fondat.

2) În cuprinsul celui de-al doilea motiv

de recurs au fost au fost grupate susținerile recurentei referitoare la

pretenția sa de a i se recunoaște sporul de  stabilitate în magistratură pentru

întreaga perioadă cuprinsă între absolvirea facultății de drept și pensionare

și, corelativ, de a i se actualiza pensia de serviciu și în raport de acesta.

Înalta Curte consideră că rezolvarea

dată de prima instanță acestui capăt de cerere este legală, recurenta având dreptul

de a beneficia de sporul de stabilitate în magistratură numai pentru perioada 1

septembrie 1990 – 1 martie 1996, în considerarea funcției de magistrat asistent

pe care a îndeplinit-o la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru perioada anterioară, când

recurenta a îndeplinit alte profesii juridice, respectiv consultant arbitral,

jurisconsult și consilier juridic, sporul în discuție nu i se cuvine.

Toate actele normative care l-au reglementat

succesiv, sub diferite denumiri și procente, respectiv art. 5 din Legea nr. 50/1996,

art. 4 din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, au avut în

vedere numai vechimea efectivă în funcția de magistrat, în sensul strict al acestei

noțiuni, în considerarea statutului, a restricțiilor și a efortului specific,

iar nu și alte profesii juridice.

Pentru considerentele expuse la pct.

II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) – alin. (3) raportat la art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul

și se va modifica sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de

reclamanta M.T., obligând pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să

comunice C.N.P.D.A.S. cuantumul pensiei cuvenite reclamantei în perioada 1

noiembrie 2004 – 8 octombrie 2007 în care să includă și sporul de 25 %

reprezentând vechimea în muncă; se va respinge capătul de cerere privind sporul

de stabilitate în magistratură, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.T. împotriva

sentinței nr. 2267 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că admite în parte acțiunea reclamantei.

Obligă pârâta să comunice C.N.P.D.A.S.

cuantumul pensiei cuvenite reclamantei în perioada 1 noiembrie 2004 – 8

octombrie 2007 în care să  includă  și sporul de 25 % reprezentând vechimea în

muncă.

Respinge capătul de cerere privind

sporul de stabilitate în magistratură.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2010.