ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4708/2008

I.C.C.J., secția de contencios

administrativ și fiscal, decizia nr. 4708 din 12 decembrie 2008

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.M.

a chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru a fi obligat la actualizarea corectă a pensiei de

serviciu în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr.

50/1996, în sensul de a fi introdus în calcul și sporul de vechime în muncă, în

cuantumul prevăzut de lege, cu începere de la 1 noiembrie 2000 la zi.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2007 din 30 iunie 2008 a admis prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 1 noiembrie 2000-9 martie 2005, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul să comunice C.N.P.D.A.S.

cuantumul pensiei cuvenite reclamantei în care să includă și sporul de vechime

în muncă, începând cu 10 martie 2005, la zi.

În motivarea sentinței se arată că, în

privința excepției prescripției dreptului la acțiune, dreptul reclamantei la

pensie de serviciu s-a născut la 1 noiembrie 2000, dată la care a luat ființă și dreptul de a solicita includerea sporului de vechime în muncă în baza de

calcul a pensiei de serviciu, iar față de data introducerii acțiunii, 10 martie 2008 și dispozițiile art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958, s-a constatat

că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că, așa cum

a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXXVI din 7 mai

2007, pronunțată în temeiul legii, magistrații au avut dreptul la sporul de

vechime în muncă și după intrarea în vigoare a dispozițiilor speciale

ulterioare privind salarizarea.

Împotriva sentinței s-a declarat recurs

de către reclamanta M.M. și de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În recursul declarat de reclamantă este

criticată soluția instanței de fond pentru că ar fi nelegală și netemeinică,

fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. pentru că dreptul la pensie de serviciu al reclamantei s-a

născut prin sentința civilă nr. 594 din 13 martie 2006 a Curții de Apel București, definitivă și irevocabilă și nu la data de 1 noiembrie 2000 așa cum a reținut instanța de fond.

Dreptul privind sporul de vechime s-a

născut ca urmare a Deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și deci nu ar fi aplicabile prevederile art. 3 și art. 7 din Decretul

nr. 167/1958, cum a reținut instanța de fond.

În recursul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție este criticată soluția instanței de fond

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ. solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinței în

sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Se consideră că hotărârea judecătorească

este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii pentru că reclamanta s-a

pensionat în anul 1998 iar pensia sa de serviciu a fost stabilită în funcție de

dispozițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, respectiv în cuantum de 80% din

venitul net realizat din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, sporul

de stabilitate în magistratură avute la data pensionării.

Înlăturarea acestui spor nu a avut niciun

efect în privința reclamantei pentru că aceasta era pensionată la data intrării

în vigoare a O.G. nr. 83/2000.

S-a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

După examinarea motivelor de recurs

invocate, a dispozițiilor legal incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul declarat de reclamanta M.M. și va admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recursul declarat de reclamantă va fi

respins pentru că dreptul la acțiune este supus prescripției iar reclamanta

este pensionată încă din anul 1998 și nu se poate spune că dreptul la pensie de

serviciu s-a născut prin sentința civilă nr. 594 din 13 martie 2006 a Curții de Apel București pentru că prin acea sentință s-a obținut o reactualizare a pensiei de

serviciu și nu s-a născut dreptul la pensie de serviciu, fiind incidente

dispozițiile art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va fi admis pentru următoarele

considerente:

Reclamanta s-a pensionat, fiind

beneficiara unei pensii de serviciu stabilită conform art. 103 din Legea nr.

92/1992 privind organizarea judecătorească, încă din 1998 și la stabilirea

pensiei s-a avut în vedere inclusiv sporul de vechime în muncă.

Ulterior pensionării, în conformitate cu

prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată, și ale art.

85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, a fost reactualizată pensia de serviciu a

reclamantei, iar potrivit acestor acte normative reactualizarea s-a făcut în

raport de nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate [art. 103

alin. (5) din Legea nr. 92/1992] sau în raport de media veniturilor brute

realizate în ultimele 12 luni de un judecător sau procuror în activitate (art.

85 din Legea nr. 303/2004).

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat Casei de Pensii a Municipiului

București media veniturilor brute pentru actualizarea pensiei de serviciu a

reclamantei în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 85 alin. (2)

din Legea nr. 303/2004, modificată pentru că prin O.U.G. nr. 100/2007, art. 85

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost modificat în sensul că reactualizarea

pensiilor de serviciu se face în raport de indemnizația brută lunară a unui

judecător sau procuror în activitate, cu luarea în considerare a sporurilor

intrate în baza de calcul a pensiei de serviciu și a sporului de vechime.

Apreciind că soluția instanței de fond

prin care a fost obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție să comunice Casei Naționale de Pensii cuantumul pensiei cuvenite

reclamantei în care să includă și sporul de vechime în muncă începând cu 10 martie 2005 a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, a modificat sentința în sensul că acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.