ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4237/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ sub nr. 4269/2/2008, reclamantul C.Z. a chemat în judecată Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a fi obligat să recunoască dreptul la actualizarea corectă a pensiei de serviciu în baza art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în sensul de a fi introdus în calcul și sporul de vechime în muncă, în cuantum prevăzut de lege, cu începere de la 1 noiembrie 2000 la zi și obligarea Ministerului Public să comunice la C.N.P.A.S., cuantumul corect al pensiei de serviciu. În motivarea cererii reclamantul a arătat că este magistrat pensionar, iar sporul respectiv a fost recunoscut legislativ prin dispozițiile legale menționate până la emiterea O.G.

nr. 83/2000. Or, normele de tehnică legislativă a arătat reclamantul, cuprinse în Legea nr. 24/2000 interzic această abrogare, printr-un act normativ inferior. De altfel, prin Decizia nr. 36/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii s-a recunoscut pentru magistrați dreptul la sporul de vechime prevăzut de Legea nr. 50/1996.

Ministerul Public a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01 ianuarie 2000 – 15 iulie 2005. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3565 din 17 decembrie 2008 a admis în parte excepția prescripției în ceea ce privește obligarea pârâtului la actualizarea pensiei de serviciu, în sensul de a se include în calcul și sporul de vechime în muncă pentru perioada 1 noiembrie 2000 – 14 iulie 2005, precum și la comunicarea către C.N.P.A.S. a cuantumului pensiei de serviciu pentru această perioadă și a respins în consecință aceste capete de cerere.

A admis în parte, acțiunea formulată de C.Z., recunoscând dreptul reclamantului, ca în calculul pensiei de serviciu să fie inclus și sporul de vechime, cu începere de la 15 iulie 2005 la zi și a obligat pârâtul să procedeze la actualizarea în consecință a pensiei de serviciu și să comunice către C.N.P.A.S. cuantumul corect al pensiei de serviciu pentru perioada indicată în vederea plății diferențelor cuvenite. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, acțiunea promovată de reclamant vizând realizarea drepturilor sale patrimoniale pentru perioada 1 noiembrie 2000 – 14 iulie 2005 este prescrisă în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (1) cu referire la art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Cu privire la recunoașterea dreptului reclamantului ca în calculul pensiei de serviciu să fie inclus și sporul de vechime cu începere de la 15 iulie 2005 la zi și la actualizarea pensiei de serviciu prima instanță a apreciat că dispozițiile prevăzute de art. 85 din Legea nr. 303/2004 atât în forma inițială cât și în forma modificată prevăd actualizarea pensiilor de serviciu și prin includerea în baza de calcul a sporurilor inclusiv a sporului de vechime. Astfel, la data pensionării reclamantului, pensiile magistraților se actualizau în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 în raport de nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004 actualizarea pensiilor de serviciu se face potrivit dispozițiilor art. 85 din acest act normativ, anual, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni, ceea ce înseamnă că pensia de serviciu a magistraților se actualizează în funcție de sporurile de care beneficiază magistrații în activitate, inclusiv sporul de vechime la care aceștia aveau dreptul în baza prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 coroborate cu dispozițiile art. 1 pct. 32 din O.G. nr. 83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 și art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 160/2000. În acest sens s-a pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite prin decizia nr. XXVI din 7 mai 2007. u lterior prin Legea nr.45/2007 de aprobare a O.U.G.

nr. 27/2006 s-a prevăzut acordarea sporului de vechime pentru judecătorii și procurorii în activitate, astfel că actualizarea pensiei de serviciu trebuie efectuată și prin includerea sporului de vechime prevăzut de acest act normativ. Împotriva acestei hotărâri pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul-pârât susține că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța de fond a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ., deoarece Recursul în interesul legii, produce efecte juridice de la publicarea sa în Monitorul Oficial și nu de cea pronunțare.

Apreciază recurentul că în mod greșit a fost recunoscut dreptul reclamantului ca în calculul pensie de serviciu să fie inclus și sporul de vechime cu începere de la 15 iulie 2005, prin actualizarea pensiei de serviciu și a fost obligat să comunice către C.N.P.A.S. cuantumul acesteia. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 304, art. 304 1 C. proc. civ. și de motivul de recurs invocat din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursurile și va casa hotărârea atacată, pentru următoarele considerente: Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.Z., procuror pensionar, are ca obiect obligarea Ministrului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la actualizarea și acordarea pensiei de serviciu de magistrat pentru perioada în care a îndeplinit funcția, actualizată în baza art. 33 din Legea nr. 50/1996 prin includerea sporului de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege. Față de obiectul acțiunii, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 155 din Legea nr. 19/2000, care prevăd că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.

Pentru prezentul litigiu nu sunt prevăzute norme de competență materială derogatorii de la dreptul comun pentru jurisdicția asigurărilor sociale, reglementat prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. De altfel și Legea nr. 303/2004 privind Statul magistraților face trimitere la pensionarea magistraților în condițiile Legii nr. 19/2000. În consecință, hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe și din acest motiv, urmează să fie casată în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția conflicte de muncă și drepturi de asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 3565 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la Tribunalul București, secția conflicte de muncă și drepturi de asigurări sociale spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.