ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.11.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4219/2008

HOTĂRÂRE
20.11.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4219/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că, în

raport cu obiectul acțiunii

referitor la stabilirea vechimii în muncă, cauza se circumscrie categoriei

litigiilor de muncă, iar în raport cu cererea reclamantei privind stabilirea

corectă a pensiei de serviciu, cauza se circumscrie categoriei litigiilor de

asigurări.

În acest sens, a reținut instanța că aplicarea

dispozițiilor art. 155 lit. e) și f) din Legea nr. 19/2000 nu este înlăturată

de calitatea pe care reclamanta a avut-o de magistrat-asistent, întrucât

dispozițiile acestei legi reprezintă cadrul general de reglementare în raport

cu legislația specifică magistraților pensionari.

În esență, recurenta-reclamantă susține că aparține

Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei, întrucât acțiunea

a fost formulată în temeiul art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 11 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 și vizează refuzul nejustificat al Înaltei

Curți de Casație și Justiție de a-i recunoaște dreptul ce i se cuvine cu

privire la sporul de vechime în muncă prevăzut de Legea nr. 5 0/1996.

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs, în raport cu prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ..,

precum și cu dispozițiile incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul

este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel fiind, întrucât recurenta-reclamantă nu a

solicitat recunoașterea vreunui drept în contradictoriu cu Casa Națională de

Pensii și alte Drepturi de

Asigurări

Sociale sau prevăzut de Legea nr. 19/2000, nu sunt incidente, cel puțin sub

aspectul competenței, prevederile art. 155 lit. e) și f) din Legea nr. 19/2000.

Întrucât această instanță s-a dezinvestit în mod

nelegal, Curtea va admite recursul, va casa sentința și, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (2) și ale art. 313 teza întâi C. proc. civ., va

trimite cauza aceleași instanțe în vederea continuării judecății.

Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași

instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2003
. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul-reclamant R.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurentul a susținut că în mod greșit curtea de apel s-a dezinvestit în favoarea Tribun
ÎCCJ 2009-01-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 453/2009
me în muncă, iar prevederile Deciziei nr. 36 din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au adus atingere drepturilor de pensie, deja stabilite, ale reclamantei. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul
ÎCCJ 2003-03-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 914/2003
șită a legii de către instanța de fond - art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. În principal, recurentul-reclamant susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, art. 1 și 5 din Legea nr. 29/1990
ÎCCJ 2003-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1689/2003
ate de o dispoziție specială și diferită în raport cu dispozițiile din Legea nr. 19/2001 și că Ministerul Public căruia i s-a adresat, este un organ central,conform art. 1 și 5 din Legea nr. 29/199 0. Analizând recursul formulat în raport c
ÎCCJ 2009-10-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4237/2009
alin. (3) C. proc. civ., deoarece Recursul în interesul legii, produce efecte juridice de la publicarea sa în Monitorul Oficial și nu de cea pronunțare. Apreciază recurentul că în mod greșit a fost recunoscut dreptul reclamantului ca în cal
Sursă