ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 831/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 831/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 831/2017

Deliberând asupra cauzei de față, constată

următoarele:

sub nr. x/105/2013, contestatoarea A. a solicitat instanței, m contradictoriu

cu intimatele B. Prahova și C. Câmpina, ca prin hotărârea ce o va

pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 123763 din 29

martie 2013 emisă de C. Prahova; obligarea intimatelor la recalcularea pensiei

pentru limita de vârstă și luarea în calcul a perioadei 21 octombrie

1994 - 8 octombrie 2004 la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public

de pensii, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de

judecata ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea contestației, s-a

arătat că în dala de 04 aprilie 2013 a fost comunicată Decizia nr.

123763 din 29 martie 20i3 emisă de C. Prahova, prin care s-a adus ia

cunoștință faptul că pensia de asigurări sociale de care

beneficiază contestatoarea este în cuantum de 316 lei. însă

recalcularea pensiei efectuată de către C. Prahova este

greșită, aceasta neavând în vedere și perioada 21 octombrie 1994

- 8 octombrie 2004 (9 ani, 11 luni și 14 zile).

În această perioadă a fost

condamnată și a efectuat o pedeapsă privativă de libertate,

constatata ca și eroare judiciară prin sentința penală nr.

215 din 15 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 764 din 13 martie 2014,

a admis

contestația, a anulat Decizia nr. 123763 din 29 martie 2013 emisă de

intimata B. Prahova, a obligat intimata B. Prahova să emită, în

favoarea contestatoarei, o nouă decizie de pensionare pentru limită

de vârstă, cu luarea în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 08 octombrie

2004 in care s-a aflat în executarea pedepsei închisorii și în care a

obținut remunerații pentru care i s-au reținut contribuții

de asigurări sociale și a luai. act că nu s-au solicitat

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 123763

din 29 martie 2013 emisă de C. Câmpina, a fost admisă cererea privind

acordarea pensiei pentru limită de vârstă formulată de

contestatoarea A., înregistrată la 21 martie 2013, stabilindu-i-se dreptul

la

o pensie de asigurări sociale

în cuantum de 316 Iei începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Astfel, la stabilirea drepturilor de

pensie menționate au fost avute în vedere un stagiu complet de cotizare

prevăzut de lege de 26 de ani și 10 luni și

;

respectiv, un stagiu total de cotizare realizat de 17 ani, 8 luni și 22 de

zile, din care 14 ani, 7 luni și 23 de zile în condiții normale de

muncă și 3 ani și 29 de zile perioade asimilate.

În perioada 21 octombrie 1994 - 8

octombrie 2004 contestatoarea a fost privată de libertate, executând

pedeapsa rezultanta cu închisoarea de 16 ani și 7 ani interzicerea

drepturilor prev. de ari. 64 lit. a), b), c) C. pen., aplicate prin

sentința penala nr. 77 din 14 iunie 1995 a Tribunalului Prahova,

definitivă prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1997 a Curții Supreme

de Justiție, secția penală, pentru comiterea infracțiunii

de omor prev. de art. 174 C. pen. și a infracțiunii de violare de

domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

În esență, s-a reținut

că, înlăturarea perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 în

care contestatoarea s-a aflat în executarea pedepsei închisorii și în care

a obținut remunerații, în măsura în care i s-au reținut

contribuții de asigurări sociale, de ia calculul drepturilor de pensie

de asigurări sociale, reprezintă o măsură excesivă,

neechitabilă, atât timp cât respectiva condamnare a fost. anulată,

acordarea de despăgubiri în procedura prevăzută de art. 304 C.

proc. pen, vechi, nefiind o măsură susceptibilă a acorda

persoanei condamnate pe nedrept o reparație suficientă din

perspectiva dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

Tribunalul a considerat că măsura ce

va fi adoptată prin prezenta hotărâre nu intră în

contradicție nici eu statuările irevocabile din cuprinsul Deciziei nr.

4983/2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, și nici eu

prevederile Legii nr. 263/2010 pentru că i se va recunoaște contestatoarei

ca vechime în muncă perioada în care s-a aflat în executarea pedepsei

închisorii, cuantumul pensiei de asigurări sociale urmând a fi stabilit

și prin raportare ia remunerațiile primite pentru care s-au

plătit contribuții la asigurările sociale, cu respectarea

principiului contributivității.

Nu a putut fi validată pretenția

contestatoarei de stabilire a drepturilor la pensie prin raportare la ultimul

salariu actualizat cu indicele de inflație obținut de la ultimul

său loc de muncă avut în libertate, în condițiile în care

respectivul angajator nu i-a plătit drepturi bănești cu acest

titlu și nici nu a virat contribuții de asigurări sociale pentru

că nici nu i s-a prestat vreo activitate care să determine plata unei

asemenea remunerații. în plus, tribunalul apreciază că nu

există nici măcar certitudinea rezonabilă că persoana

indicată și-ar fi păstrat același Ioc de muncă

dacă nu ar fi fost condamnata.

Împotriva acestei sentințe, intimata

B. Prahova a declarat apel, iar prin Decizia nr. 1067 din 14 octombrie

2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost

admis, și în consecință, a fost schimbată în tot sentință

apelată, iar pe fond a fost respinsă contestația.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apei a reținut următoarele:

Conform prevederilor Legii nr. 263/2010

constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în

muncă recunoscută pentru stabilirea

pensiilor până la data de 1 aprilie 2001; vechimea în serviciu

recunoscută pentru stabilirea pensiilor pentru persoane prev. la art. 6

alin. (1) lit. c) până la intrarea în vigoare a legii; perioada

cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a

legii în cazul persoanelor care au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000

și perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și data intrării

în vigoare a legii pentru persoanele prev. la art. 6 alin. (1) pct. V.

Potrivit art. 48 din Legea nr. 263/2010

în sistemul public de pensii stagiul de cotizare se constituie din însumarea

perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul

asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat.

după caz sau s-a datorat și plătit de către asigurații

prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. IV și alin. (2).

Din toate prevederile legale

rezultă că vechimea în muncă și stagiul de cotizare este

prevăzută expres de lege, fiind indisolubil legală de

contribuția Ia asigurările sociale de stat și față de

aceste dispoziții legale acțiunea reclamantei nu poate fi.

primită deoarece perioada solicitată a fi valorificată la

recalcularea pensiei nu reprezintă vechime în muncă, reclamanta

nefăcând dovada că a plătit contribuție la asigurările

sociale de stat.

Împrejurarea că pe perioada 21

octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 a executat o pedeapsă privativă de

libertate, ulterior aceasta fiind achitată nu poate duce ia concluzia ca

această perioadă poate fi avută în vedere la recalcularea pensiei.

în acest sens neexistând reglementare legală, așa cum reține

și instanța de fond.

Este adevărat că pe perioada

executării pedepsei condamnatul este remunerat pentru munca pe care o

prestează și din această sumă o parte revine condamnatului

și o altă parte revine administrației locului de deținere,

însă aceasta nu înseamnă că perioada în care s-a executat

pedeapsa poate fi avută în vedere la calculul vechimii în muncă în

condițiile în care. în speță, nu s-a făcut dovada pe de o

parte, a faptului că pe toată această perioadă

solicitată de intimată s-ar fi prestat muncă care să

poată fi avută în vedere Ia stabilirea vechimii în muncă (felul

muncii, durata, dacă aceasta s-a efectuat în condițiile legii pe

toată perioadă când a executat pedeapsa) și, pe de alta parte,

nu s-a făcut dovada că pentru aceasta s-ar fi plătit

contribuțiile ia asigurările sociale.

pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2015, contestatoarea A. a solicitat

instanței, în contradictoriu cu intimatele B. Prahova și C. Câmpina,

ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei

nr. 14459 din 17 august 2015 emisă de B. Prahova/C. Câmpina și a unei

eventuale decizii necomunicate a Comisiei Centrale de Contestații,

obligarea intimatelor la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă

cu luarea în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 la

stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de pensii (în temeiul legii

noi, potrivit art. 540 alin. (4) C. proc. pen. în vigoare din 01 februarie

2014).

În motivare, contestatoarea a

arătat că prin hotărârea judecătorească

definitivă, sentința penală nr. 215 din 15 septembrie 2005,

pronunțată de Tribunalul Alba, a fost achitată ca urmare a

constatării erorii judiciare, după ce a

executat nelegal o pedeapsă privativa de libertate în perioada 21

octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 în baza sentinței penale nr. 77/1995 a

Tribunalului Prahova.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civilă nr. 2000 din 24 iunie 2016

a respins

excepția tardivității invocată de intimată prin

întâmpinare, ca neîntemeiată, a admis excepția autorității

de lucru judecat invocată de intimată prin întâmpinare și, pe

cale de consecință a respins acțiunea, în puterea lucrului

judecat.

Cu privire la excepția

tardivității invocată de intimată prin întâmpinare tribunalul

a respins-o, ca neîntemeiată, reținând că reclamanta a solicitat

recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a

perioadei 21 octombrie 1994 - 08 octombrie 2004, cerere înregistrată la

intimată sub nr. 14459 din 17 iulie 2015, cerere respinsă prin

Decizia nr. 14459 din 17 august 2015, care a fost contestată de

reclamantă și Ia care nu a primit nici un răspuns, astfel cum

aceasta susține prin cererea de chemare în judecată, susțineri

pe care intimata nu le-a contestat, astfel că raportat la obiectul cererii

de chemare în judecată contestația este formulata în termen legat,

fiind lipsit de relevanță temeiul juridic invocat, temei invocat

și în cererea de recalculare.

Cu privire la excepția

autorității de lucru judecat invocată de intimată prin

întâmpinare, tribunalul a reținut însă, că aceasta este

întemeiată și a admis-o. respingând cererea în puterea lucrului

judecat,

Astfel, prin cererea care a făcut

obiectul Dosarului nr. x/105/2013 reclamanta a solicitat recalcularea pensiei

pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a perioadei 21 octombrie

1994 - 08 octombrie 2004, cerere respinsă definitiv prin Decizia nr. 1067

din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, dată la care

erau deja în vigoare dispozițiile art. 540 alin. (4) C. proc. pen.

invocate de reclamantă în susținerea cererii sale.

În cauza de față, reclamanta

a solicitat încă odată recalcularea pensiei pentru limită de

vârstă cu luarea în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 08 octombrie

2004, în contradictoriu eu aceleași pârâte ca și în cauza

anterioară fiind întrunită tripla identitate de obiect,

părți și cauză.

Potrivit art. 431 C. proc. civ., nimeni

nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate,

în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare

dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu,

dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Această normă legală dă

expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o

acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură

dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în

condițiile identității de părți, obiect și

cauză.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel

contestatoarea A.,

prin care a solicitat admiterea

apelului, desființarea în tot a sentinței atacate și rejudecând

pe fond, admiterea contestației, revocarea Deciziei nr. 14459 din 17

august 2015 emisă de B. Prahova/C. Câmpina și a unei eventuale

decizii necomunicate a Comisiei Centrale de Contestații, obligarea

pârâtelor la recalcularea pensiei pentru limită de vârsta și luarea

în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 la stabilirea

stagiului de cotizare în sistemul public de

pensii (în temeiul legii noi, potrivit art. 540 alin. (4) C. proc. pen. în

vigoare din 01 februarie 2014).

Prin Decizia nr. 601 din 15 martie 2017,

pronunțată de Curtea de Apei Ploiești, secția I

civilă,

a fost admis apelul declarat de

contestatoarea A., împotriva sentinței civile nr. 2000,

pronunțată la 24 iunie 2016 de Tribunalul Prahova, anulată această

sentință și evocând fondul au fost respinse excepțiile

tardivității, autorității de lucru judecat și lipsei

calității procesuale pasive a B. Prahova, a fost admisă cererea

de chemare în judecată în parte și obligate pârâtele să

recalculeze pensia reclamantei cu luarea în caicul, ca vechime în muncă, a

perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004, în care a fost privată de

libertate, respingând capătul de cerere privind revocarea adresei din 17

august 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Principala critică adusă

sentinței atacate prin cererea de apel a vizat greșita

soluționare a cererii dedusă judecății prin admiterea

excepției autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat, ca excepție

procesuala de fond, cum a fost examinată de prima instanță,

presupune, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) din același

cod, că „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în

aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru

același obiect". Prin urmare o acțiune nu poate fi judecată

în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea

aceleiași judecăți, în condițiile identității de

părți, obiect și cauză.

Prima instanță a apreciat In. mod

greșit că există triplă identitate de părți,

obiect și cauză între cererea de chemare în judecată obiect al

acestei cauze și cererea de chemare în judecată obiect al Dosarului nr.

x/105/2013, soluționată prin Decizia civilă nr. 1067 din 14

octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Prin cererea de chemare în judecată ce a

format obiectul Dosarului nr. x/105/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu

intimatele B. Prahova și C. Câmpina a solicitat să se dispună

anularea Deciziei nr. 1232763 din 29 martie 2013 emisă de C. Prahova

și obligarea intimatelor la recalcularea pensiei pentru limită de

vârstă cu luarea în calcul, la stabilirea stagiului de cotizare în

sistemul public de pensii, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004.

În motivarea cererii de chemare în

judecată s-a făcut referire la împrejurarea că reclamanta a

executai în perioada menționată o pedeapsă privativă de

libertate, constatată ca eroare de judecată, prin sentința

penală nr. 215 din 15 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul

Alba și se solicită să fie luată în considerare perioada

încarcerării ca și perioadă asimilată stagiului de cotizare

la sistemul public de pensii raportat Ia ultimul loc de muncă și

ultimul salariu, actualizat cu indicele de inflație, apreciindu-se că

intervenirea constatării erorii judiciare produce un efect retroactiv de

ștergere a condamnării și a efectelor acesteia, de orice

natură.

Pe de altă parte reclamanta a solicitat

să fie avută în vedere perioada 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004,

perioadă în care, a prestat activitate lucrativă, fiind

remunerată și din această remunerație au fost reținute

contribuțiile la asigurări sociale potrivit legii.

Cererea a fost în mod irevocabil

soluționată prin Decizia nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a Curții

de Apel Ploiești, în sensul respingerii contestației formulate de

către intimata - contestatoare A. pentru considerentul că nu poate fi

luată în calcul la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de

pensii, perioada în care aceasta a executat o pedeapsă privativă de

libertate. S-a menționat în considerentele deciziei că o astfel de

solicitare nu poate fi primită în condițiile în care este cert

că perioada executării pedepsei nu se consideră vechime în

muncă.

Solicitarea reclamantei a fost respinsă,

în esență, pe considerentul că perioada în care s-a executat

pedeapsa nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii, pe de o parte,

pentru că nu s-a făcut. dovada faptului că în această

perioadă s-ar fi prestat muncă, care să poată fi avută

în vedere Ia stabilirea vechimii în muncă (felul muncii, durata, dacă

aceasta s-a efectuat în condițiile legii pe toată perioada când a

executat pedeapsa) și, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada

că pentru aceasta s-ar fi plătit contribuțiile la

asigurările sociale.

Prin cererea ce face obiectul cauzei de

față, reclamanta A., în contradictoriu cu intimatele B. Prahova

și C. Câmpina a formulat contestație împotriva Deciziei/Adresei nr. 14459

din 17 august 2015 emisă de C. Prahova solicitând revocarea acesteia

și a unei eventuale decizii necomunicate a Comisiei Centrale de

Contestații, solicitând obligarea pârâtelor la recalcularea pensiei pentru

limită de vârstă cu luarea în calcul, la stabilirea stagiului de

cotizare în sistemul public de pensii, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8

octombrie 2004, potrivit art. 540 alin. (4) C. proc. pen., în vigoare de la 1

februarie 2014.

Deși prezenta cerere urmărește

apărarea aceluiași drept, respectiv valorificarea la stagiul de

cotizare a sistemului public de pensii pentru reclamantă, a perioadei 21

octombrie 1994 - 8 octombrie 2004, cât a executat în mod nelegal o

pedeapsă privativă de libertate, prin cererea de față se

reclamă refuzul exprimat de casele de pensii de valorificare a acestui

drept, prin adresa din 17 august 2015 emisă de C. Câmpina și nesoluționarea

contestației formulată împotriva acesteia, îmbrăcând forma unei

plângeri împotriva refuzului B. Prahova de recalculare a pensiei.

Prin prezenta cerere de chemare în

judecată, reclamanta se plânge practic de refuzul caselor de pensii de a

lua în calcul la stabilirea stagiului de cotizare ai acesteia ia sistemul

public de pensii, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004,

perioadă în care a fost în mod nelegal încarcerată, refuz exprimat

prin adresa din 17 august 2015 emisă de C. Câmpina și prin

nesoluționarea contestației la această adresă, cerere care

poate fi încadrată în dispozițiile art. 153 Iit. f) referitoare la („refuzul

nejustificat de

rezolvare a unei

cereri privind drepturile de asigurări sociale"

),

din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Noua cerere a reclamantei are o cauză

diferită decât cererea inițială, fiind întemeiată in drept

pe dispozițiile art. 540 alin. (4) din N.C.P.P., în vigoare de la data de

1 februarie 2014, dispoziții care nu erau m vigoare la momentul emiterii Deciziei

de pensie nr. 123763 din 29 martie 2013 contestată anterior, și nici

ia data la care au fost învestite instanțele judecătorești cu

contestația împotriva acestei decizii (respectiv cu apelul împotriva

sentinței pronunțată la fond).

Aceste dispoziții nou introduse prin C.

proc. pen., adoptat prin Legea nr. 135/2010, care nu au corespondent în V.C.P.P.

(art. 505), recunosc persoanelor care au fost private în mod nelegal de

liberate ca vechime în muncă, perioada de detenție, daca au fost

anterior încadrate în muncă.

Prin urmare, în primul litigiu s-a contestat o

decizie de pensie a casei locale de pensii emisă în condițiile în

care nu exista o dispoziție legală care să recunoască

dreptul solicitat de reclamantă, pe când prin noua cerere adresată Tribunalului

Prahova, reclamanta a criticat refuzul caselor de pensii de a-i recunoaște

dreptul stabilit prin lege și de a-i recalcula pensia în aceste

condiții.

Prin urmare, între cele două

cereri de chemare în judecată există identitate de părți

dar nu există identitate de obiect și nici de cauză.

Apreciind față de cele arătate

că prima instanță a soluționat în mod greșit cauza pe

calea excepției autorității de lucru judecat, a fost admis

apelul și în raport de solicitarea părții și de

dispozițiile art. 480 C. proc. civ., s-a anulai sentința

pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a reținut cauza spre

rejudecare și evocând fondul, s-a respins excepția

autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.

Intimata B. Prahova a mai invocat

excepția tardivității cererii de chemare în judecată

și excepția lipsei calității sale procesuale pasive,

apreciind că în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în

judecată, respectiv, art. 540 alin. (4) C. proc. pen., avea calitate

procesuală pasivă în cauză D.

D. nu are calitate procesuală să

calculeze vechimea în muncă, ci numai să asigure reparația în

caz de eroare judiciară, iar raportat la cererea care vizează refuzul

casei de pensii de a valorifica un stagiu de cotizare recunoscut prin lege,

curtea a apreciat că nu se poate reține tardivitatea acesteia, astfel

că s-a respins și excepția tardivității invocată

de pârâtă.

Referitor la fondul cauzei, s-a

reținut că, prin sentința penală nr. 215 din 15 septembrie

2005, pronunțată de Tribunalul Alba, rămasă definitivă

prin neapelare, s-a anulat sentința penală nr, 77/1995,

pronunțata de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. x/1995, definitivă

prin Decizia penală nr. 1/1997 a Curții Supreme de Justiție

și după rejudecarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen, rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatei A.

pentru infracțiunile de omor, prev. și ped. de art. 174 C. pen., și

violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași sentință

s-a anulat mandatul de executare emis pe numele acesteia și s-a constatat

că inculpata a fost pusă în libertate prin încheierea din 8 octombrie

Prin urmare, reclamanta a executat o

pedeapsă nelegală pentru fapte cu privire la care s-a dispus în cele

din urmă achitarea acesteia. în perioada cuprinsa între 21 octombrie 1994

(data arestării preventive) și 8 octombrie 2004 (data punerii în

liberate).

Această perioadă, în care

reclamanta a fost în mod nelegal privată de liberate, în condițiile

în care i s-a recunoscut și dreptul la repararea pagubei. urmează

să i se calculeze ca vechime în muncă, întrucât anterior

încarcerări era încadrată în muncă, fiind îndeplinite

condițiile impuse de art. 540 alin. (4) din C. proc. pen.

Pentru aceste motive a fost admisă

în parte cererea reclamantei și au fost obligate pârâtele la recalcularea

pensiei reclamantei cu luarea în calcul ca vechime în muncă, a perioadei

21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004, în care a fost privată de libertate.

A fost respins, ca nefondat,

capătul de cerere privind anularea adresei din 17 august 2015, care nu

este o dispoziție supusă controlului jurisdicțional, ei o

simplă adresă prin care B. și-a exprimat refuzul de a da curs

solicitării reclamantei de recalculare a pensiei.

La data de 18 aprilie 2017 B. Prahova a

formulai cerere de revizuire,

în temeiul

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a Deciziei nr. 601

din 15 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/105/2015, prin care a solicitai

anularea acesteia.

În susținerea cererii de

revizuire, revizuenta a arătat că prin decizia a cărei revizuire

se solicită a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei

nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția

I civilă.

Astfel, consideră că cea de a

doua soluție este greșită fiind pronunțată cu

încălcarea puterii lucrului judecat întrucât chiar dacă reclamanta a

schimbat temeiul de drept al celei de a doua acțiuni, instanța

trebuia să încadreze corect din punct de vedere legal acțiunea,

pentru că recalcularea pensiilor nu se poate realiza decât conform Legii

nr. 263/2010, temei de drept incident în ambele acțiuni.

În cauză a fost depusă întâmpinare de

către intimata A. prin care s-a solicitat respingerea cererii de

revizuire, ca inadmisibilă.

La termenul de judecată din 18 mai 2017,

instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de

inadmisibilitate a cererii de revizuire.

Cererea de revizuire a Deciziei nr. 601 din 15

martie 2017, pronunțată de Curtea de Apei Ploiești,

secția I civilă, ca fund contrară Deciziei nr. 1067 din

14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă, este inadmisibilă și va fi respinsă în

consecință, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care

evocă fondul poate fi cerută daca există

hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri.

Raportat la aceste dispoziții legale se

reține că pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la

hotărâri potrivnice trebuiesc îndeplinite cumulativ mai multe

condiții și anume: să fie vorba de hotărâri potrivnice,

chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei față de

reglementarea înscrisă în art. 509 alin. (2) C. proc. civ.,

hotărârile să fie pronunțate în aceiași pricină, deci

să fi existat tripla identitate de elemente: aceleași

părți, aceiași obiect și aceeași cauză;

hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea

proces să nu se ii invocat excepția autorității lucrului

judecai, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat

excepția; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri,

care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru

judecat.

Scopul pentru care a fost instituit acest motiv

de revizuire a fost acela de a lipsi de efecte juridice hotărârea care

încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.

Una dintre condițiile de admisibilitate

este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția

autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată,

instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă

instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins

excepția autorității de lucru judecat, această

apărarea nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar

opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei

acțiuni.

Aceasta este și situația în

speța, unde în Dosarul nr. x/105/2015 finalizat prin Decizia nr. 601 din

data de 15 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

I civilă, instanța a respins excepția autorității de

lucru judecat, față de obiectul Dosarului nr. x/105/2013

soluționai definitiv, prin Decizia nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Așadar, în litigiul finalizat prin

hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanța a

cercetat autoritatea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate in

litigiul ce fost finalizat prin Decizia nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, ce viza dreptul

reclamantei cu privire la recalcularea pensiei pentru limită de

vârstă cu luarea m calcul, la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul

public de pensii, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 și a

respins această excepție, ca neîntemeiată.

Prin urmare, în cel de-al doilea litigiu a fost

analizată autoritatea de lucru judecat a deciziei invocată ca fiind

contrară, astfel încât partea în cauză mi o mai poate reitera pe

calea revizuirii, pentru că se opune principiul autorității

lucrului judecat, care garantează respectarea principiului

securității raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în

doctrina, cât și în practica judiciară a instanțelor

naționale, cât și în jurisprudența europeană, motiv peni™

care revizuirea apare ca inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, cererea de

revizuire formulată de pârâta B. Prahova va fi respinsă, ca

inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de B. Prahova împotriva Deciziei nr. 601 din data de 15 martie

2017, pronunțată de Curtea de Apei Ploiești, secția I

civilă, în Dosarul nr. x/105/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2017.