ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 831/2017

Decizia nr. 831/2017 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2013, contestatoarea A. a solicitat instanței, m contradictoriu cu intimatele B. Prahova și C. Câmpina, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 123763 din 29 martie 2013 emisă de C. Prahova; obligarea intimatelor la recalcularea pensiei pentru limita de vârstă și luarea în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu. În motivarea contestației, s-a arătat că în dala de 04 aprilie 2013 a fost comunicată Decizia nr. 123763 din 29 martie 20i3 emisă de C. Prahova, prin care s-a adus ia cunoștință faptul că pensia de asigurări sociale de care beneficiază contestatoarea este în cuantum de 316 lei.

însă recalcularea pensiei efectuată de către C. Prahova este greșită, aceasta neavând în vedere și perioada 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 (9 ani, 11 luni și 14 zile). În această perioadă a fost condamnată și a efectuat o pedeapsă privativă de libertate, constatata ca și eroare judiciară prin sentința penală nr. 215 din 15 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 764 din 13 martie 2014, a admis contestația, a anulat Decizia nr. 123763 din 29 martie 2013 emisă de intimata B. Prahova, a obligat intimata B. Prahova să emită, în favoarea contestatoarei, o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă, cu luarea în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 08 octombrie 2004 in care s-a aflat în executarea pedepsei închisorii și în care a obținut remunerații pentru care i s-au reținut contribuții de asigurări sociale și a luai.

act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 123763 din 29 martie 2013 emisă de C. Câmpina, a fost admisă cererea privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă formulată de contestatoarea A., înregistrată la 21 martie 2013, stabilindu-i-se dreptul la o pensie de asigurări sociale în cuantum de 316 Iei începând cu data de 1 ianuarie 2011. Astfel, la stabilirea drepturilor de pensie menționate au fost avute în vedere un stagiu complet de cotizare prevăzut de lege de 26 de ani și 10 luni și ; respectiv, un stagiu total de cotizare realizat de 17 ani, 8 luni și 22 de zile, din care 14 ani, 7 luni și 23 de zile în condiții normale de muncă și 3 ani și 29 de zile perioade asimilate.

În perioada 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 contestatoarea a fost privată de libertate, executând pedeapsa rezultanta cu închisoarea de 16 ani și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de ari. 64 lit. a), b), c) C. pen., aplicate prin sentința penala nr. 77 din 14 iunie 1995 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1997 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. și a infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. În esență, s-a reținut că, înlăturarea perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 în care contestatoarea s-a aflat în executarea pedepsei închisorii și în care a obținut remunerații, în măsura în care i s-au reținut contribuții de asigurări sociale, de ia calculul drepturilor de pensie de asigurări sociale, reprezintă o măsură excesivă, neechitabilă, atât timp cât respectiva condamnare a fost.

anulată, acordarea de despăgubiri în procedura prevăzută de art. 304 C. proc. pen, vechi, nefiind o măsură susceptibilă a acorda persoanei condamnate pe nedrept o reparație suficientă din perspectiva dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Tribunalul a considerat că măsura ce va fi adoptată prin prezenta hotărâre nu intră în contradicție nici eu statuările irevocabile din cuprinsul Deciziei nr. 4983/2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, și nici eu prevederile Legii nr. 263/2010 pentru că i se va recunoaște contestatoarei ca vechime în muncă perioada în care s-a aflat în executarea pedepsei închisorii, cuantumul pensiei de asigurări sociale urmând a fi stabilit și prin raportare ia remunerațiile primite pentru care s-au plătit contribuții la asigurările sociale, cu respectarea principiului contributivității.

Nu a putut fi validată pretenția contestatoarei de stabilire a drepturilor la pensie prin raportare la ultimul salariu actualizat cu indicele de inflație obținut de la ultimul său loc de muncă avut în libertate, în condițiile în care respectivul angajator nu i-a plătit drepturi bănești cu acest titlu și nici nu a virat contribuții de asigurări sociale pentru că nici nu i s-a prestat vreo activitate care să determine plata unei asemenea remunerații. în plus, tribunalul apreciază că nu există nici măcar certitudinea rezonabilă că persoana indicată și-ar fi păstrat același Ioc de muncă dacă nu ar fi fost condamnata. Împotriva acestei sentințe, intimata B. Prahova a declarat apel, iar prin Decizia nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost admis, și în consecință, a fost schimbată în tot sentință apelată, iar pe fond a fost respinsă contestația.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apei a reținut următoarele: Conform prevederilor Legii nr. 263/2010 constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001; vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor pentru persoane prev. la art. 6 alin. (1) lit. c) până la intrarea în vigoare a legii; perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a legii în cazul persoanelor care au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 și perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și data intrării în vigoare a legii pentru persoanele prev. la art. 6 alin. (1) pct. V. Potrivit art. 48 din Legea nr. 263/2010 în sistemul public de pensii stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asigurat.

după caz sau s-a datorat și plătit de către asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. IV și alin. (2). Din toate prevederile legale rezultă că vechimea în muncă și stagiul de cotizare este prevăzută expres de lege, fiind indisolubil legală de contribuția Ia asigurările sociale de stat și față de aceste dispoziții legale acțiunea reclamantei nu poate fi. primită deoarece perioada solicitată a fi valorificată la recalcularea pensiei nu reprezintă vechime în muncă, reclamanta nefăcând dovada că a plătit contribuție la asigurările sociale de stat. Împrejurarea că pe perioada 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 a executat o pedeapsă privativă de libertate, ulterior aceasta fiind achitată nu poate duce ia concluzia ca această perioadă poate fi avută în vedere la recalcularea pensiei.

în acest sens neexistând reglementare legală, așa cum reține și instanța de fond. Este adevărat că pe perioada executării pedepsei condamnatul este remunerat pentru munca pe care o prestează și din această sumă o parte revine condamnatului și o altă parte revine administrației locului de deținere, însă aceasta nu înseamnă că perioada în care s-a executat pedeapsa poate fi avută în vedere la calculul vechimii în muncă în condițiile în care. în speță, nu s-a făcut dovada pe de o parte, a faptului că pe toată această perioadă solicitată de intimată s-ar fi prestat muncă care să poată fi avută în vedere Ia stabilirea vechimii în muncă (felul muncii, durata, dacă aceasta s-a efectuat în condițiile legii pe toată perioadă când a executat pedeapsa) și, pe de alta parte, nu s-a făcut dovada că pentru aceasta s-ar fi plătit contribuțiile ia asigurările sociale.

2. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2015, contestatoarea A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatele B. Prahova și C. Câmpina, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 14459 din 17 august 2015 emisă de B. Prahova/C. Câmpina și a unei eventuale decizii necomunicate a Comisiei Centrale de Contestații, obligarea intimatelor la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de pensii (în temeiul legii noi, potrivit art. 540 alin. (4) C. proc. pen.

în vigoare din 01 februarie 2014). În motivare, contestatoarea a arătat că prin hotărârea judecătorească definitivă, sentința penală nr. 215 din 15 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba, a fost achitată ca urmare a constatării erorii judiciare, după ce a executat nelegal o pedeapsă privativa de libertate în perioada 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 în baza sentinței penale nr. 77/1995 a Tribunalului Prahova. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2000 din 24 iunie 2016 a respins excepția tardivității invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată prin întâmpinare și, pe cale de consecință a respins acțiunea, în puterea lucrului judecat.

Cu privire la excepția tardivității invocată de intimată prin întâmpinare tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, reținând că reclamanta a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 08 octombrie 2004, cerere înregistrată la intimată sub nr. 14459 din 17 iulie 2015, cerere respinsă prin Decizia nr. 14459 din 17 august 2015, care a fost contestată de reclamantă și Ia care nu a primit nici un răspuns, astfel cum aceasta susține prin cererea de chemare în judecată, susțineri pe care intimata nu le-a contestat, astfel că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată contestația este formulata în termen legat, fiind lipsit de relevanță temeiul juridic invocat, temei invocat și în cererea de recalculare.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de intimată prin întâmpinare, tribunalul a reținut însă, că aceasta este întemeiată și a admis-o. respingând cererea în puterea lucrului judecat, Astfel, prin cererea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/105/2013 reclamanta a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 08 octombrie 2004, cerere respinsă definitiv prin Decizia nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, dată la care erau deja în vigoare dispozițiile art. 540 alin. (4) C. proc. pen. invocate de reclamantă în susținerea cererii sale. În cauza de față, reclamanta a solicitat încă odată recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 08 octombrie 2004, în contradictoriu eu aceleași pârâte ca și în cauza anterioară fiind întrunită tripla identitate de obiect, părți și cauză.

Potrivit art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Această normă legală dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză. Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea A., prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate și rejudecând pe fond, admiterea contestației, revocarea Deciziei nr. 14459 din 17 august 2015 emisă de B. Prahova/C.

Câmpina și a unei eventuale decizii necomunicate a Comisiei Centrale de Contestații, obligarea pârâtelor la recalcularea pensiei pentru limită de vârsta și luarea în calcul a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de pensii (în temeiul legii noi, potrivit art. 540 alin. (4) C. proc. pen.

în vigoare din 01 februarie 2014). Prin Decizia nr. 601 din 15 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apei Ploiești, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de contestatoarea A., împotriva sentinței civile nr. 2000, pronunțată la 24 iunie 2016 de Tribunalul Prahova, anulată această sentință și evocând fondul au fost respinse excepțiile tardivității, autorității de lucru judecat și lipsei calității procesuale pasive a B. Prahova, a fost admisă cererea de chemare în judecată în parte și obligate pârâtele să recalculeze pensia reclamantei cu luarea în caicul, ca vechime în muncă, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004, în care a fost privată de libertate, respingând capătul de cerere privind revocarea adresei din 17 august 2015. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Principala critică adusă sentinței atacate prin cererea de apel a vizat greșita soluționare a cererii dedusă judecății prin admiterea excepției autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat, ca excepție procesuala de fond, cum a fost examinată de prima instanță, presupune, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) din același cod, că „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect". Prin urmare o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză. Prima instanță a apreciat In. mod greșit că există triplă identitate de părți, obiect și cauză între cererea de chemare în judecată obiect al acestei cauze și cererea de chemare în judecată obiect al Dosarului nr. x/105/2013, soluționată prin Decizia civilă nr. 1067 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/105/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu intimatele B. Prahova și C. Câmpina a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 1232763 din 29 martie 2013 emisă de C. Prahova și obligarea intimatelor la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul, la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a făcut referire la împrejurarea că reclamanta a executai în perioada menționată o pedeapsă privativă de libertate, constatată ca eroare de judecată, prin sentința penală nr. 215 din 15 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Alba și se solicită să fie luată în considerare perioada încarcerării ca și perioadă asimilată stagiului de cotizare la sistemul public de pensii raportat Ia ultimul loc de muncă și ultimul salariu, actualizat cu indicele de inflație, apreciindu-se că intervenirea constatării erorii judiciare produce un efect retroactiv de ștergere a condamnării și a efectelor acesteia, de orice natură.

Pe de altă parte reclamanta a solicitat să fie avută în vedere perioada 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004, perioadă în care, a prestat activitate lucrativă, fiind remunerată și din această remunerație au fost reținute contribuțiile la asigurări sociale potrivit legii. Cererea a fost în mod irevocabil soluționată prin Decizia nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, în sensul respingerii contestației formulate de către intimata - contestatoare A. pentru considerentul că nu poate fi luată în calcul la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, perioada în care aceasta a executat o pedeapsă privativă de libertate. S-a menționat în considerentele deciziei că o astfel de solicitare nu poate fi primită în condițiile în care este cert că perioada executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă.

Solicitarea reclamantei a fost respinsă, în esență, pe considerentul că perioada în care s-a executat pedeapsa nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii, pe de o parte, pentru că nu s-a făcut. dovada faptului că în această perioadă s-ar fi prestat muncă, care să poată fi avută în vedere Ia stabilirea vechimii în muncă (felul muncii, durata, dacă aceasta s-a efectuat în condițiile legii pe toată perioada când a executat pedeapsa) și, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că pentru aceasta s-ar fi plătit contribuțiile la asigurările sociale.

Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, reclamanta A., în contradictoriu cu intimatele B. Prahova și C. Câmpina a formulat contestație împotriva Deciziei/Adresei nr. 14459 din 17 august 2015 emisă de C. Prahova solicitând revocarea acesteia și a unei eventuale decizii necomunicate a Comisiei Centrale de Contestații, solicitând obligarea pârâtelor la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul, la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004, potrivit art. 540 alin. (4) C. proc.

pen., în vigoare de la 1 februarie 2014. Deși prezenta cerere urmărește apărarea aceluiași drept, respectiv valorificarea la stagiul de cotizare a sistemului public de pensii pentru reclamantă, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004, cât a executat în mod nelegal o pedeapsă privativă de libertate, prin cererea de față se reclamă refuzul exprimat de casele de pensii de valorificare a acestui drept, prin adresa din 17 august 2015 emisă de C. Câmpina și nesoluționarea contestației formulată împotriva acesteia, îmbrăcând forma unei plângeri împotriva refuzului B. Prahova de recalculare a pensiei.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta se plânge practic de refuzul caselor de pensii de a lua în calcul la stabilirea stagiului de cotizare ai acesteia ia sistemul public de pensii, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004, perioadă în care a fost în mod nelegal încarcerată, refuz exprimat prin adresa din 17 august 2015 emisă de C. Câmpina și prin nesoluționarea contestației la această adresă, cerere care poate fi încadrată în dispozițiile art. 153 Iit. f) referitoare la („refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale" ), din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Noua cerere a reclamantei are o cauză diferită decât cererea inițială, fiind întemeiată in drept pe dispozițiile art. 540 alin. (4) din N.C.P.P., în vigoare de la data de 1 februarie 2014, dispoziții care nu erau m vigoare la momentul emiterii Deciziei de pensie nr. 123763 din 29 martie 2013 contestată anterior, și nici ia data la care au fost învestite instanțele judecătorești cu contestația împotriva acestei decizii (respectiv cu apelul împotriva sentinței pronunțată la fond). Aceste dispoziții nou introduse prin C. proc. pen., adoptat prin Legea nr. 135/2010, care nu au corespondent în V.C.P.P. (art. 505), recunosc persoanelor care au fost private în mod nelegal de liberate ca vechime în muncă, perioada de detenție, daca au fost anterior încadrate în muncă.

Prin urmare, în primul litigiu s-a contestat o decizie de pensie a casei locale de pensii emisă în condițiile în care nu exista o dispoziție legală care să recunoască dreptul solicitat de reclamantă, pe când prin noua cerere adresată Tribunalului Prahova, reclamanta a criticat refuzul caselor de pensii de a-i recunoaște dreptul stabilit prin lege și de a-i recalcula pensia în aceste condiții. Prin urmare, între cele două cereri de chemare în judecată există identitate de părți dar nu există identitate de obiect și nici de cauză. Apreciind față de cele arătate că prima instanță a soluționat în mod greșit cauza pe calea excepției autorității de lucru judecat, a fost admis apelul și în raport de solicitarea părții și de dispozițiile art. 480 C. proc.

civ., s-a anulai sentința pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a reținut cauza spre rejudecare și evocând fondul, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă. Intimata B. Prahova a mai invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv, art. 540 alin. (4) C. proc. pen., avea calitate procesuală pasivă în cauză D. D. nu are calitate procesuală să calculeze vechimea în muncă, ci numai să asigure reparația în caz de eroare judiciară, iar raportat la cererea care vizează refuzul casei de pensii de a valorifica un stagiu de cotizare recunoscut prin lege, curtea a apreciat că nu se poate reține tardivitatea acesteia, astfel că s-a respins și excepția tardivității invocată de pârâtă.

Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că, prin sentința penală nr. 215 din 15 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba, rămasă definitivă prin neapelare, s-a anulat sentința penală nr, 77/1995, pronunțata de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. x/1995, definitivă prin Decizia penală nr. 1/1997 a Curții Supreme de Justiție și după rejudecarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatei A. pentru infracțiunile de omor, prev. și ped. de art. 174 C. pen., și violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen. Prin aceeași sentință s-a anulat mandatul de executare emis pe numele acesteia și s-a constatat că inculpata a fost pusă în libertate prin încheierea din 8 octombrie 2004. pronunțată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. x/2004.

Prin urmare, reclamanta a executat o pedeapsă nelegală pentru fapte cu privire la care s-a dispus în cele din urmă achitarea acesteia. în perioada cuprinsa între 21 octombrie 1994 (data arestării preventive) și 8 octombrie 2004 (data punerii în liberate). Această perioadă, în care reclamanta a fost în mod nelegal privată de liberate, în condițiile în care i s-a recunoscut și dreptul la repararea pagubei. urmează să i se calculeze ca vechime în muncă, întrucât anterior încarcerări era încadrată în muncă, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 540 alin. (4) din C. proc. pen. Pentru aceste motive a fost admisă în parte cererea reclamantei și au fost obligate pârâtele la recalcularea pensiei reclamantei cu luarea în calcul ca vechime în muncă, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004, în care a fost privată de libertate.

A fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind anularea adresei din 17 august 2015, care nu este o dispoziție supusă controlului jurisdicțional, ei o simplă adresă prin care B. și-a exprimat refuzul de a da curs solicitării reclamantei de recalculare a pensiei. La data de 18 aprilie 2017 B. Prahova a formulai cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a Deciziei nr. 601 din 15 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/105/2015, prin care a solicitai anularea acesteia. În susținerea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Astfel, consideră că cea de a doua soluție este greșită fiind pronunțată cu încălcarea puterii lucrului judecat întrucât chiar dacă reclamanta a schimbat temeiul de drept al celei de a doua acțiuni, instanța trebuia să încadreze corect din punct de vedere legal acțiunea, pentru că recalcularea pensiilor nu se poate realiza decât conform Legii nr. 263/2010, temei de drept incident în ambele acțiuni. În cauză a fost depusă întâmpinare de către intimata A. prin care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. La termenul de judecată din 18 mai 2017, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire.

Cererea de revizuire a Deciziei nr. 601 din 15 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apei Ploiești, secția I civilă, ca fund contrară Deciziei nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, este inadmisibilă și va fi respinsă în consecință, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută daca există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Raportat la aceste dispoziții legale se reține că pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice trebuiesc îndeplinite cumulativ mai multe condiții și anume: să fie vorba de hotărâri potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei față de reglementarea înscrisă în art. 509 alin. (2) C. proc.

civ., hotărârile să fie pronunțate în aceiași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: aceleași părți, aceiași obiect și aceeași cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se ii invocat excepția autorității lucrului judecai, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. Scopul pentru care a fost instituit acest motiv de revizuire a fost acela de a lipsi de efecte juridice hotărârea care încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri. Una dintre condițiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărarea nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni. Aceasta este și situația în speța, unde în Dosarul nr. x/105/2015 finalizat prin Decizia nr. 601 din data de 15 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, față de obiectul Dosarului nr. x/105/2013 soluționai definitiv, prin Decizia nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Așadar, în litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanța a cercetat autoritatea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate in litigiul ce fost finalizat prin Decizia nr. 1067 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, ce viza dreptul reclamantei cu privire la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea m calcul, la stabilirea stagiului de cotizare în sistemul public de pensii, a perioadei 21 octombrie 1994 - 8 octombrie 2004 și a respins această excepție, ca neîntemeiată.

Prin urmare, în cel de-al doilea litigiu a fost analizată autoritatea de lucru judecat a deciziei invocată ca fiind contrară, astfel încât partea în cauză mi o mai poate reitera pe calea revizuirii, pentru că se opune principiul autorității lucrului judecat, care garantează respectarea principiului securității raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina, cât și în practica judiciară a instanțelor naționale, cât și în jurisprudența europeană, motiv peni™ care revizuirea apare ca inadmisibilă. Pentru considerentele arătate, cererea de revizuire formulată de pârâta B. Prahova va fi respinsă, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B. Prahova împotriva Deciziei nr. 601 din data de 15 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apei Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/105/2015. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2017.