ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1470/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 22 septembrie 2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Pensii Publice, a contestat răspunsul primit din partea intimatei, ce i-a fost transmis prin Scrisoarea nr. x din 2 septembrie 2016, acest document fiind considerat ca răspunsul acestei instituții la petiția sa înaintată Cancelariei Primului Ministru al României, înregistrată sub nr. x/15 iunie 2016, solicitând ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să admită prezenta contestație, în scopul emiterii unei hotărâri juste și legale, prin care să i se acorde posibilitatea de a-și recapătă drepturile legale ce i se cuvin, privind stabilirea cuantumului pensiei pentru vechime integrală și limită de vârstă.

Prin Sentința civilă nr. 1793 din data de 8 mai 2017, Tribunalul Prahova, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare și, pe cale de consecință a respins cererea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Pensii Publice, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 2234 din data de 26 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinței civile nr. 1793 din 8 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Pensii Publice împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatarul A., solicitând trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe fond, privind recalcularea drepturilor de pensie pentru limita de vârstă și vechime în muncă, stabilite conform deciziei de pensionare din 6 ianuarie 1998, întrucât instanța de apel nu a avut în vedere argumentele contestatorului.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, reprezentând o acțiune introdusă pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 22 septembrie 2016, prin care contestatorul A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri juste și legale, prin care să i se acorde posibilitatea de a-și recapătă drepturile legale ce i se cuvin, privind stabilirea cuantumului pensiei pentru vechime integrală și limită de vârstă.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 65/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv." În speță, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 2234 din 26 octombrie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinței civile nr. 1793 din 8 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova. Decizia este definitivă.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Textele procedurale enunțate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunțat față de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicție în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicție este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Așadar, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Față de considerentele expuse, Decizia nr. 2234 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Ploiești nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de contestatorul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2234 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL