ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2277/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1682 din 2 mai 2017 Tribunalul Prahova, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 1995 din 12 octombrie 2017 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1682 din 2 mai 2017, pronunțate de Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea de punct de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Reclamanta A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului formulat.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul inițiat de reclamanta are ca obiect obligarea pârâtei Casa județeană de Pensii Prahova la recalcularea pensiei, fiind un litigiu de asigurări sociale.

Prin decizia nr. 1995 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1682 din 2 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Decizia este definitivă.

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Situațiile de excepție prin care se derogă de la dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. sunt reglementate prin alin. (2) al aceluiași articol, care prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute 3a art. 94 pct. 1 lit. a)-j) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări, sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 RON inclusiv, conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerarea dispozițiilor anterior citate, rezultă că, raportat la natura litigiului, anume litigiu de asigurări sociale având ca obiect recalculare pensie, decizia nr. 1995 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este supusă recursului.

Principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Față de împrejurarea că decizia atacată este o hotărâre definitivă, având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc că hotărârile date în apel, fără drept de recurs, sunt hotărâri definitive, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1995 din data de 12 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1995 din data de 12 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.06.2018.