ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 601/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată sub nr. y/2/2013 la data de 27 septembrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, SC B. SRL și SC B. SRL:

- anularea mențiunii de schimbare adresă farmacie din București, sector 6, Calea X1 în București, sector 6, B-dul X2, efectuată pe Autorizația de funcționare farmacie nr. 10094/CSA 6740 din 9 iunie 2011, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "FARMACIA B. 63" în structura SC B. SRL

- anularea Autorizației de funcționare preschimbate nr. 10094/RA1663 din 21 decembrie 2012, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "FARMACIA B. 18" în structura SC B. SRL, în spațiul situat în București, sector 6, B-dul X2.

- suspendarea executării actelor administrative, de la data soluționării în fond a primelor două capete de cerere, până la momentul rămânerii irevocabile a soluției.

Prin Sentința civilă nr. 1222 pronunțată în data de 14 aprilie 2014, Curtea de Apel București a dispus:

- sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Legea farmaciei nr. 266/2008 prin raportare la prevederile art. 44, 45, 53 și art. 135 alin. (2) din Constituția României;

- a respins ca neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile,

- a admis în parte cererea și a dispus anularea mențiunii de schimbare adresă farmacie din București, sector 6, Calea X1, în București, sector 6, B-dul X2 efectuată pe Autorizația de funcționare farmacie nr. 10094/CSA 6740 din 9 iunie 2011, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "FARMACIA B. 63" în structura SC B. SRL

- anularea Autorizației de funcționare preschimbate nr. 10094/RA 1663 din 21 decembrie 2012, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea "FARMACIA B. 18" în structura SC B. SRL, în spațiul situat în București, sector 6, X2.

- a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării actelor administrative.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății, SC B. SRL și SC B. SRL

De asemenea, pârâtele SC B. SRL și SC B. SRL au recurat și încheierea de ședință din data de 03.03.2014 prin care s-a dispus respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și lipsei de interes.

2.1 Recursul pârâtului Ministerul Sănătății

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (2010), recurentul arată că sentința este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 și art. III din O.U.G. nr. 130/2010, deoarece instanța de fond a reținut în mod eronat că o farmacie înființată prin derogare de la criteriul demografic, în momentul în care era reglementat acest aspect, nu poate fi mutată ulterior, când legea nu mai reglementează acest aspect, decât cu respectarea acelorași condiții și a aceluiași criteriu ca la înființare.

Astfel, se arată că O.U.G. nr. 130/2010 a abrogat art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 care reglementa înființarea farmaciilor prin derogare de la criteriul demografic dar stabilea că autorizațiile de funcționare eliberate în temeiul dispozițiilor abrogate rămân valabile, fără a face distincția dacă rămân valabile doar cu respectarea condiției de la înființare. În consecință, unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă.

De asemenea, consideră că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 8 alin. (2) din Ordinul MS nr. 962/2009, care trebuie interpretate în sensul că o farmacie comunitară nu poate schimba condițiile de funcționare fără aprobarea Ministerului Sănătății și nu în sensul că astfel de condiții inițiale nu mai pot fi schimbate niciodată.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordinul MS nr. 962/2009, care altfel ar fi golite de conținut.

În ce privește dispoziția de sesizare a Curții Constituționale, arată că este inutilă deoarece deciziile acestei instanțe se aplică doar pentru viitor, astfel încât, chiar dacă excepția de neconstituționalitate ar fi admisă, ea nu ar putea retroactiva.

2.2 Recursul pârâților SC B. SRL și SC B. SRL

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. (2010), recurenții susțin că sentința este nelegală pentru următoarele considerente:

- greșita respingerea a excepției prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă; astfel, susțin că reclamanta a cunoscut conținutul actului administrativ contestat încă de la data emiterii acestuia (ar fi putut lua cunoștință de existența lui și de pe site-ul Ministerului Sănătății), ceea ce înseamnă că termenul de prescripției de 6 luni a fost depășit;

- greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active în condițiile în care reclamanta nu a arătat în ce constă vătămarea pe care a suferit-o prin actele administrative contestate;

- greșita respingere a excepției de interes, în parte pentru același considerent mai sus arătat; în plus, arată că interesul reclamantei de a limita concurența în zonă este ilegitim și, deci, nu poate fi legal protejat;

- pe fondul pricinii, susține că autorizarea funcționării farmaciei nu poate fi anulată deoarece nici chiar reclamanta nu contestă legalitatea acesteia; contestată este operațiunea de mutare a farmaciei dintr-un spațiu în altul; sub acest din urmă aspect, consideră că sentința este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 și art. III din O.U.G. nr. 130/2010, deoarece o farmacie înființată prin derogare de la criteriul demografic poate fi ulterior mutată fără să mai fie luat în considerare acest criteriu, dacă la data mutării nu mai este prevăzut de lege.

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele recurenților și apărările intimatei formulate prin întâmpinare, ținând cont de actele și lucrările dosarului precum și de dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că sentința recurată este legală, pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că sentința recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază iar acestea au evidentă legătură cu cauza și sunt necontradictorii, motiv pentru care va înlătura acest motiv de casare ca neîntemeiat.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la excepția prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, luând în considerare Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007 și stabilind că termenul de prescripție de 6 luni și începe să curgă de la data la care reclamanta, în calitate de terț vătămat, a luat cunoștință de actele administrative contestate.

Data efectivă a luării la cunoștință reprezintă o chestiune de fapt ce nu poate face obiectul recursului care, potrivit art. 488 C. proc. civ., poate fi exercitat doar pentru "motive de nelegalitate".

Luând în considerare data de 26 iunie 2013, ca dată a luării la cunoștință, instanța de control constată că plângerea administrativă prealabilă a fost formulată în termen legal.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut că reclamanta este titulara unei autorizații de funcționare pentru o farmacie aflată în vecinătatea farmaciei vizate de autorizația ce face obiectul litigiului.

Așa fiind, Autorizația de funcționare nr. 10094/RA 1663 din 21 decembrie 2012, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare în spațiul situat în București, sector 6, X2, în vecinătatea farmaciei deținute de reclamanta intimată, în măsura în care este nelegală, este de natură să vatăme interesele de natură economică ale reclamantei intimate.

Criteriul demografic protejează tocmai astfel de interese, care sunt legitime în măsura în care sunt recunoscute de lege (conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, în vigoare la data emiterii Autorizației de funcționare nr. 6740 din 9 iunie 2011, care stă la baza autorizațiilor ulterioare, contestate în cauză).

În consecință, respingând excepțiile, prima instanță a hotărât în conformitate cu legea.

Referitor la fondul pricinii, Înalta Curte reține următoarele:

În baza unei documentației din 18 noiembrie 2010, recurentul Ministerul Sănătății a eliberat în favoarea recurentei SC B. SRL Autorizația de funcționare farmacie nr. 10094/CSA 6740 din 9 iunie 2011, pentru punctul de lucru situat în București, X1.

La data depunerii documentației, înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se făcea în funcție de numărul de locuitori, dovedit prin adeverință eliberată de autoritatea administrației publice locale, în condițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008, respectiv, în municipiul București, o farmacie la 3.000 de locuitori, în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori iar în celelalte orașe, o farmacie la 4.000 de locuitori.

Totuși, alineatul 2 al textului de lege permitea o derogare de la criteriul demografic în următoarele condiții:

"Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate înființa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări și centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Dovada încadrării spațiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială se află."

Autorizația nr. 10094/CSA 6740 din 9 iunie 2011 a fost emisă în baza acestei derogări.

Ulterior, la data de 16 iulie 2012, Ministerul Sănătății, la cererea recurentei SC B. SRL (devenită între timp titulara autorizației prin achiziționarea fondului de comerț de la SC B. SRL), a autorizat mutarea farmaciei din Calea X1 iar la data de 21 decembrie 2012 a eliberat o nouă autorizație de funcționare, Autorizația nr. 10094/RA 1663, anulată prin sentința recurată, valabilă pentru noua adresă.

Este necontestat că locația din bd. X2 nu mai îndeplinește condițiile pentru derogarea de la criteriul demografic.

Totuși, între timp, art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 130/2010 a abrogat art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 iar art. III a dispus expres că "Autorizațiile de funcționare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, republicată, cu modificările ulterioare, rămân valabile".

Văzând aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat și aplicat corect legea, argumentele recurenților invocate în condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (2010) fiind neîntemeiate.

Astfel, autorizațiile de funcționare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 rămân într-adevăr valabile potrivit art. III din O.U.G. nr. 130/2010, așa cum susțin recurenții, dar numai în condițiile în care au fost eliberate.

Farmacia titulară a unei astfel de autorizații se află într-o situație de excepție de la regula criteriului demografic și poate funcționa doar în condițiile restrictive ale excepției.

Altfel, s-ar ajunge la situația de neacceptat ca aceste farmacii să funcționeze potrivit unui regim juridic care nu respectă nici forma veche a legii (care permitea derogarea de la criteriul demografic doar în anumite condiții, care în prezent, la noua adresă, nu mai sunt îndeplinite), nici forma nouă (care nu mai permite derogarea); altfel spus, pretențiile recurenților presupun o lege terță, formată din combinarea condițiilor din legea veche cu cele din legea nouă, ceea ce este inadmisibil.

Aceste considerente sunt de natură să conducă la înlăturarea tuturor apărărilor formulate de recurenți.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ. (2010), va respinge ambele recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva Sentinței civile nr. 1222 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâtele SC B. SRL și SC B. SRL împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM