ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2730/2016

Decizia nr. 2730/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 27.09.2013 sub Dosar nr. x/2/2013, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Sănătății, SC B. SRL și SC C. SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea mențiunii de schimbare adresă farmacie din București, sector 6, în București, sector 4, efectuată pe autorizația de funcționare farmacie nr. 9941/CSA3458/29.03.2011, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea „Farmacia C. 31” în structura SC B. SRL; anularea autorizației de funcționare preschimbate nr. 9941/RL1667 din 01 martie 2012, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea „Farmacia C. 69” în structura SC C. SRL, în spațiul situat in București, sector 4, și suspendarea executării actelor administrative, de la data soluționării în fond a primului capăt de cerere, până la momentul rămânerii definitive a soluției.

Pârâtul Ministerul Sănătății a depus întâmpinare la data de 11.11.2013, solicitând admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată față de lipsa plângerii prealabile, admiterea excepției exercitării cu rea-credință a dreptului la acțiune, respingerea cererii reclamantului SC A. SA ca neîntemeiată.

A mai invocat pârâta excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes.

Pârâta SC B. SRL a depus întâmpinare la data de 20.12.2013, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B. SRL, cu consecința respingerii acțiunii îndreptate împotriva sa ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingerea acțiunii ca inadmisibilă în contextul inexistenței plângerii prealabile având în vedere împlinirea dreptului de prescripție extinctivă a dreptului de a formula plângere prealabilă înainte de transmiterea acesteia către autoritatea emitentă, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Încheierea de la termenul din data de 08.05.2014, pentru motivele amplu dezvoltate în considerentele acesteia, Curtea de Apel București a respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității, prescripției dreptului de a formula plângere prealabilă, tardivității cererii, lipsei calității procesuale active, lipsei de interes și exercitării cu rea-credință a acțiunii, astfel cum au fost invocate de părțile pârâte.

La termenul din data de 05.06.2014, partea reclamantă A. SA a declarat că renunță la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată și la cererea de suspendare a judecății; totodată, a arătat că nu mai solicită cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1954 din 19.06.2014, Curtea de Apel București a luat act de renunțarea părții reclamante la judecată privind cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate și a cererii de suspendare a judecății; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, SC B. SRL și SC C. SRL, ca nefondată.

3.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă arată că interpretarea dată de către instanța de fond dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 este greșită, fiind făcută prin adăugare la lege.

Raționamentul primei instanțe în sensul că, urmare a abrogării art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008, prin art. III din O.U.G. nr. 130/2010, farmaciile înființate prin excepție de la criteriul demografic devin asimilate celor înființate cu respectarea acestui criteriu, este nelegal.

Acest raționament ignoră situația juridică diferită a celor două tipuri de autorizări, prin criteriul demografic sau prin excepție de la acesta.

Este adevărat, afirmă recurenta, că prin O.U.G. nr. 130/2010, legiuitorul s-a pronunțat în sensul menținerii valabilității autorizațiilor înființate prin excepție, însă această normă trebuie interpretată în corelare cu faptul că prin același act normativ s-a abrogat temeiul de drept al înființării lor.

Din nicio dispoziție legală nu rezultă că legiuitorul a înțeles să extindă drepturile conferite anterior titularilor autorizațiilor de funcționare înființate conform art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei, ci doar să le confere garanția exercitării dreptului de proprietate cu privire la acele autorizații în aceleași condiții cu cele de până la data abrogării criteriului.

Prin O.U.G. nr. 130/2010, legiuitorul a completat art. 20 din Legea farmaciei cu mențiunea că „Până la data de 31.12.2010 inclusiv, farmaciile comunitare înființate în condițiile art. 12 alin. (2) se pot muta numai în aceleași condiții”, de unde rezultă că s-a intenționat a se păstra un regim distinct celor două tipuri de autorizări.

Un alt argument pentru care nu se poate aprecia că după data de 31.12.2010 farmaciile înființate prin excepție sunt asimilate celor înființate cu respectarea criteriului demografic, îl reprezintă în opinia recurentei, nerespectarea dispozițiile legale ce privesc raportul dintre numărul de locuitori și numărul farmaciilor din București, orașele reședință de județ și celelalte orașe.

Recurenta invocă, în sprijinul susținerilor sale, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv deciziile nr. 691/09.02.2012 și nr. 3173/10.09.2014.

3.2. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din data de 7 iunie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs. Analiza motivelor de casare

Înalta Curte consideră că soluția primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 19 și 20 din Legea nr. 226/2008 și art. 8 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 902/2009 al Ministrului Sănătății.

Astfel, este cert că farmacia ce avea sediul în sector 6, a fost înființată prin excepție de la criteriul demografic în temeiul art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008.

Prevederile art. 12 alin. (2) sus-menționate au fost abrogate, începând din 31.12.2010, prin O.U.G. nr. 130/2010.

Problema de drept care privește prezenta cauză este aceea dacă o farmacie care a fost înființată prin excepție de la criteriul demografic poate să își mute sediul după abrogarea disp. art. 12 alin. (2), într-un alt sediu fără a se lua în considerare criteriul demografic.

Anterior intervenirii abrogării disp. art. 12 alin. (2), farmacia înființată prin excepție își putea muta sediul în aceleași condiții, adică numai într-un centru comercial de mare suprafață, gară sau autogară.

O.U.G. nr. 130/2010 a permis, prin intermediul disp. art. 42, ca mutarea sediului farmaciilor înființate prin excepție să se facă în aceleași condiții numai până la 31.12.2010.

După această dată, au rămas în vigoare prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008, conform cărora înființarea și mutarea sediului unei farmacii sunt posibile doar cu respectarea condiției criteriului demografic.

Prevederile legale invocate de prima instanță, respectiv art. III din O.U.G. nr. 130/2010 sau art. 20 din Legea farmaciei, nu contrazic cele deja susținute.

Potrivit art. III din O.U.G. nr. 130/2010, autorizațiile de funcționare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 rămân valabile, aceasta având semnificația posibilității desfășurării activității, chiar dacă înființarea s-a făcut prin excepție.

În prezenta cauză este vorba însă de mutarea sediului unei astfel de farmacii, care în prezent este obligată să respecte condițiile art. 12 alin. (1), cu respectarea criteriului demografic.

De asemenea, disp. art. 8 alin. (2) din Norme ce reglementează cazurile de încetare a activității farmaciei comunitare prevede la lit. c) retragerea autorizației de funcționare și nu este necesar a se menționa expres ipoteza schimbării nelegale a sediului, astfel cum susține prima instanță.

Față de acestea, se constată că farmaciile înființate prin excepție nu au devenit asimilate farmaciilor înființate potrivit criteriului demografic, iar interpretarea contrară ar conduce la încălcarea prevederilor care obligă ca în municipiul București să se înființeze o farmacie la 3000 locuitori, în orașele de reședință de județ o farmacie la 3.500 locuitori, iar în celelalte orașe o farmacie la 4000 locuitori.

Ținând seama și de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie, deciziile nr. 691/2012; nr. 3173/2014; nr. 4418/2014 (exemplificative în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul formulat, se va casa sentința atacată, iar pe fond se va admite acțiunea, dispunându-se anularea mențiunii de schimbare adresă farmacie efectuată pe autorizația nr. 9941/CSA/3458/29.03.2011 și anularea autorizației preschimbate nr. 9941/RL/1667/01.03.2012.

Urmează a se menține dispozițiile referitoare la renunțarea la sesizarea Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței nr. 1954 din 19 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea și dispune anulare mențiunii de schimbare adresă farmacie efectuată pe Autorizația de farmacie nr. 9941/CSA/3458 din 29.03.2011 și anularea Autorizației de funcționare preschimbate nr. 9941/RL/1667 din 01.03.2012.

Menține dispozițiile referitoare la renunțarea la sesizarea Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.