ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3975/2015

Decizia nr. 3975/2015

Asupra recursului de față;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 septembrie 2013, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și SC B. SRL, anularea autorizației de funcționare din 18 ianuarie 2012, prin care pârâtul Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea „Farmacia C.” în structura pârâtei SC B. SRL, în spațiul situat în București, sector 6, precum și suspendarea executării acesteia până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Prin sentința civilă nr. 1780 din 4 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și SC B. SRL, pentru lipsa calității procesuale active.

Împotriva sentinței civile nr. 1780 din 4 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în esență, pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a SC A. SA în promovarea prezentei acțiuni.

Reclamanta justifică interes într-o dublă ipostază: atât un interes de ordin social, public, respectiv, reinstaurarea ordinii de drept prin anularea actului administrativ emis cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege, cât și un interes privat, legitim, ce decurge din afectarea negativă a vadului comercial și a clientelei, prin deschiderea în imediata proximitate a farmaciei acesteia a unei alte farmacii, aparținând pârâtei, pentru care s-a emis autorizație de funcționare cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege pentru exceptarea de la criteriul demografic.

În situația în care în complexul comercial D. din București, sector 6, existau deja trei farmacii autorizate să funcționeze în respectiva locație, înființarea unei noi farmacii pe excepția instituită de art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei pentru aceeași adresă, reprezintă un abuz de drept și o eludare a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din legea menționată, care stabilește limitarea numărului de farmacii în funcție de populația localității.

Reclamanta a invocat afectarea produsă prin emiterea unei autorizații de funcționare în beneficiul intimatei-pârâte, întemeiată pe excepția prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 266/2008, existând posibilitatea diminuării câștigurilor prin pierderea clientelei.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă SC B. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 aprilie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 7 octombrie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat de reclamantă.

Obiectul acțiunii formulate de recurenta-reclamantă SC A. SA vizează anularea autorizației de funcționare din 18 ianuarie 2012, prin care Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea farmaciei comunitare aparținând intimatei-pârâte SC B. SRL, prin excepție de la criteriul demografic, în spațiul situat în București, sector 6.

Instanța de fond a reținut că reclamanta nu este titulara unui drept sau a unui interes legitim în accepțiunea Legii nr. 554/2004, și prin urmare, nu se poate pretinde că este vătămată de autorizația de funcționare emisă altei entități juridice.

Contrar opiniei exprimate de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că recurenta-reclamantă justifică calitate procesuală activă și subsumat acesteia, un interes în promovarea acțiunii deduse judecății.

Astfel, interesul public îl reprezintă restabilirea ordinii de drept, prin anularea autorizației de funcționare din 18 ianuarie 2012, emisă, în accepțiunea recurentei, cu nerespectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 266/2008 pentru exceptarea de la criteriul demografic, instituit drept regulă pentru înființarea farmaciei comunitare în mediul urban.

Totodată, în condițiile în care recurenta-reclamantă este titulara unei autorizații de funcționare emise pentru o farmacie care funcționează în același spațiu comercial, în imediata proximitate a unității farmaceutice pentru care s-a eliberat autorizația contestată, nu se poate nega existența cel puțin a unui interes legitim, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, de natură a justifica introducerea prezentei acțiuni în contencios administrativ.

Apărarea unui interes public prin instituirea criteriului demografic pentru înființarea farmaciilor în mediul urban, constând în evitarea blocării Fondului Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și asigurarea accesului la medicamente a populației din mediul rural, nu exclude protecția interesului legitim al recurentei, o interpretare în sens contrar a prevederilor O.U.G. nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, determinând lipsirea de eficiență a protecției conferite persoanelor de drept privat de dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Din interpretarea normelor legale enunțate rezultă că legiuitorul a urmărit protejarea atât a interesului public, cât și a celui privat, acceptând pentru anumite considerente de ordin public, restrângerea în anumite condiții a concurenței, respectiv, prin instituirea ca regulă a criteriului demografic la înființarea farmaciilor în mediul urban, cu posibilitatea înființării prin excepție în acel areal a unei alte farmacii numai în anumite condiții expres și limitativ prevăzute de lege.

Un argument în plus celor prezentate îl constituie faptul că prin Legea nr. 162/2014 a fost abrogat art. 42 din Legea nr. 266/2008, care stabilea un termen referitor la aplicarea art. 12 din lege, prin care a fost reglementat criteriul demografic, context în care, acest criteriu a dobândit un caracter permanent, menit să asigure un echilibru în ceea ce privește asistența farmaceutică atât în mediul urban, cât și în cel rural.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinței civile nr. 1780 din 4 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2015.