ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3260/2015

Decizia nr. 3260/2015

Asupra recursului de față;

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 154 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, și în consecință, s-a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 66/2008 și Ordinul Ministrului Sănătății nr. 962/2009, pentru autorizarea activității de farmacie.

A fost constatat refuzul pârâtului de a emite autorizație de funcționare pentru punctul de lucru al reclamantei cu destinația farmacie comunitară, situat în municipiul Brașov, jud. Brașov, și s-a dispus obligarea pârâtului la eliberarea autorizației de funcționare a farmaciei comunitare, fiind respinse celelalte pretenții ale reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 154 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul declarat de pârât s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

În motivarea cererii de recurs, pârâtul Ministerul Sănătății a învederat, în esență, următoarele:

Instanța de fond a pronunțat sentința atacată cu nerespectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 266/2008 republicată, coroborate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 215/2001.

În conformitate cu prevederile legale menționate, adeverința eliberată de autoritatea administrației publice locale poate avea ca obiect numărul de locuitori ai unității administrativ-teritoriale, care, potrivit legii, în acest caz este municipiul Brașov.

Adeverința depusă de reclamantă la dosarul de autorizare a farmaciei comunitare nu respectă prevederile legale în vigoare, deoarece nu vizează întreaga populație a orașului Brașov, cifrele estimate vizând doar numărul de locuitori din cartierul Valea Cetății, unde s-a solicitat înființarea farmaciei comunitare.

De asemenea, prima instanță s-a pronunțat pe aspecte de necesitate și nu de legalitate și a considerat în mod eronat că drogheriile se înființează în aceleași condiții cu cele prevăzute de lege pentru autorizarea farmaciilor comunitare.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând susținerile formulate pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 13 mai 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat de pârât.

Motivul de nelegalitate invocat de recurentul-pârât privind aplicarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 266/2008, este întemeiat.

Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008, forma în vigoare în perioada de referință, instituie regula înființării farmaciei comunitare în mediul urban în funcție de criteriul demografic, textul legal având următorul cuprins: „Înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcție de numărul de locuitori, dovedit prin adeverință eliberată de autoritatea administrației publice locale, după cum urmează: a) în municipiul București, o farmacie la 3.000 de locuitori; b) în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori; c) în celelalte orașe, o farmacie la 4.000 de locuitori.”

Intimata-reclamantă a depus la data de 18 octombrie 2012, la recurentul-pârât Ministerul Sănătății, documentația de autorizare înregistrată sub nr. 52549/2012, solicitând eliberarea autorizației de funcționare a farmaciei comunitare la punctul de lucru situat în municipiul Brașov, jud. Brașov.

Urmare a solicitării de completare a dosarului de autorizare formulată de recurent, intimata a depus la Ministerul Sănătății adeverința nr. 3166/04.02.2013, eliberată de Consiliul Local al Municipiului Brașov, care atestă numărul de locuitori repartizați pe străzile care aparțin cartierului Valea Cetății, în care urma a se înființa farmacia comunitară.

Prin adresa nr. 52549 din 22 martie 2013, recurentul a comunicat intimatei faptul că din documentele solicitate în completarea dosarului lipsește adeverința care atestă numărul de locuitori ai municipiului Brașov, în raport cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 266/2008. Aceste aspecte au fost reluate de către recurent și prin adresa nr. 52549 din 16 mai 2013, în care a precizat că nu poate da curs solicitării intimatei de eliberare a autorizației de funcționare pentru farmacia comunitară.

Înalta Curte apreciază fondată critica formulată de recurentul-pârât, potrivit căreia prima instanță a procedat în mod greșit la definirea criteriului demografic prevăzut de lege pentru înființarea farmaciei comunitare în mediul urban, în speță, în municipiul Brașov, în raport de populația ocupantă a cartierului în care urmează a fi amplasată farmacia comunitară.

Conform dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 266/2008, înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcție de numărul de locuitori, dovedit prin adeverință eliberată de autoritatea administrației publice locale și anume, în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori.

Din interpretarea prevederilor legale redate anterior, rezultă că adeverința eliberată de autoritatea administrației publice locale trebuie să ateste, la data emiterii, numărul de locuitori din orașul reședință de județ în care se solicită înființarea farmaciei comunitare, criteriul demografic prevăzut de lege pentru autorizarea farmaciei în mediul urban, referindu-se, exclusiv, la populația întregului oraș.

Împrejurarea că aceasta este rațiunea urmărită de legiuitor prin edictarea normei enunțate, rezultă din analiza întregului conținut al art. 12 din Legea nr. 266/2008, care face o diferențiere a numărului de locuitori în funcție de care se înființează farmacia comunitară în mediul urban, în raport cu unitățile administrativ-teritoriale în care se solicită autorizarea farmaciei, respectiv, municipiul București, orașele reședință de județ și celelalte orașe.

Din cuprinsul textului legal în discuție se observă că numărul cel mai ridicat de locuitori avut în vedere la înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban (4.000 de locuitori), a fost stabilit pentru unitățile administrativ-teritoriale în care, din punct de vedere statistic, se înregistrează populația cea mai scăzută (celelalte orașe, în afara municipiului București și a orașelor reședință de județ).

În acest context, prin definirea criteriului demografic în raport de populația ocupantă a unui cartier, reglementarea sus-menționată apare ca fiind lipsită de finalitate, deoarece în situația ipotetică a unui cartier cu un număr mai redus de locuitori decât cel stabilit de lege pentru înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban, în mod evident, nu ar fi îndeplinit criteriul demografic impus de lege pentru autorizarea unității farmaceutice, aspect ce contravine scopului urmărit de legiuitor prin reglementarea activității desfășurate de farmacia comunitară și anume, asigurarea asistenței farmaceutice în ambulatoriu a populației (art. 1 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 962/2009).

De asemenea, în măsura în care pentru îndeplinirea criteriului demografic s-ar avea în vedere numărul de locuitori dintr-un cartier, deși în mod aparent, prin această modalitate de stabilire a numărului de locuitori se poate considera că se asigură o repartizare echilibrată a unităților farmaceutice în mediul urban, se constată că, în fapt, se creează premisele unei situații discriminatorii generată de numărul de străzi și de populația unui cartier, care diferă de la un caz la altul, în cadrul aceleiași unități administrativ-teritoriale.

Aspectele avute în vedere de judecătorul fondului pentru luarea în considerare a populației din cartierul în care urmează a se amplasa farmacia comunitară, referitoare la necesitatea înființării unor unități farmaceutice în anumite cartiere din municipiul Brașov, motivat de numărul mare de locuitori din aceste zone, nu pot fi reținute.

În cauza dedusă judecății, având ca obiect refuzul autorității publice pârâte de eliberare a autorizației de funcționare pentru farmacia comunitară, refuz apreciat de către reclamantă ca fiind nejustificat, controlul de legalitate exercitat pe calea contenciosului administrativ nu vizează necesitatea și oportunitatea emiterii actului administrativ, pentru care autoritatea emitentă are drept de apreciere, cu excepția cazului de exces de putere, care însă nu a existat în prezenta cauză.

Instanța de control judiciar apreciază nefondate și considerentele primei instanțe referitoare la poziția contradictorie manifestată de recurentul-pârât, care pe baza documentației depuse de intimată pentru înființarea farmaciei comunitare, a eliberat autorizație de funcționare pentru o drogherie, la punctul de lucru situat în același sediu.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 266/2008, condițiile prevăzute pentru autorizarea unei farmacii comunitare în mediul urban, nu sunt similare cu cele cerute pentru înființarea unei drogherii (art. 25 din lege), în cazul acesteia din urmă nefiind impus de lege criteriul demografic.

În condițiile arătate, se reține că adeverința eliberată de Consiliul Local al municipiului Brașov, depusă de intimată în documentația de autorizare a unității farmaceutice, care atestă numărul de locuitori din cartierul Valea Cetății, nu respectă cerința prevăzută la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 266/2008, în privința numărului de locuitori avut în vedere pentru înființarea farmaciei comunitare în mediul urban, motiv pentru care, este justificat refuzul recurentului de emitere a autorizației de funcționare pentru punctul de lucru cu destinația farmacie comunitară, situat în municipiul Brașov, jud. Brașov.

Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârât, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 154/F din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Brașov, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2015.