ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3252/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată la 3 martie 2011, reclamanta SC Z.M.A.O. SRL Brașov a solicitat

ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății să se constate că

îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 266/2008 și de ordinul pentru

autorizarea activității de farmacie, să se constate că pârâtul Ministerul

Sănătății – prin Direcția Generală de Strategii și Politica Medicamentului a

refuzat să emită autorizația de funcționare pentru punctul de lucru al

reclamantei cu destinația de farmacie din municipiul Brașov, să fie obligat

pârâtul să emită autorizația de funcționare a farmaciei comunitare, la acest

punct de lucru, în conformitate cu dispozițiile art. 8 și art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 266/2008, iar în caz contrar, hotărârea judecătorească să țină loc de

autoriozație de funcționare și să fie obligat pârâtul la plata de daune

cominatorii și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că deși a depus documentația prevăzută de Legea

nr. 266/2008 și de ordinul pentru eliberarea autorizației de funcționare a unei

farmacii comunitare la punctul său de lucru din municipiul Brașov, pârâtul nu a

soluționat în termen legal cererea sa înregistrată din 9 decembrie 2010,

vătămând dreptul său la desfășurarea activității pentru care a efectuat

investiții majore, constând în cumpărarea spațiului cu destinația de farmacie,

mobilarea și utilarea acestuia corespunzător destinației, fiscalizarea caselor

de marcat, etc.

de fond

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința din 9 iunie

2011, prin care a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamanta

îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 266/2008 și de ordinul pentru

autorizarea activității de farmacie, a constatat că pârâtul Ministerul

Sănătății - prin Direcția Generală de Strategii și Politica Medicamentului a

refuzat să elibereze reclamantei autorizația de funcționare pentru punctul de

lucru cu destinația de farmacie, situat în municipiul Brașov, a obligat pârâtul

să elibereze reclamantei pentru acest punct de lucru autorizația de funcționare

a farmaciei comunitare, în conformitate cu dispozițiile art. 8, art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 266/2008, iar în caz contrar, hotărârea judecătorească să

țină loc de autorizație de funcționare, a obligat pârâtul să plătească

reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4568,30 RON și a respins cererea

de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a considferat că este nejustificat refuzul

ministerului pârât de a aproba cererea înregistrată de reclamantă din 9

decembrie 2010 pentru autorizarea funcționării unei farmacii comunitare, în

condițiile în care aceasta a depus documentația completă prevăzută de Legea nr.

266/2008 și de ordinul nr. 962/2009.

Astfel, s-a avut în

vedere că, reclamanta a depus documentele prevăzute de lege pentru autorizarea

funcționării unei farmacii comunitare și anume, certificatul profesional

curent, fișa postului vizată de Colegiul farmaciștilor și adeverința eliberată

de Primăria municipiului Brașov, dovedind încadrarea în criteriul demografic

privind înființarea unei farmacii la minimum 3.500 de locuitori în orașele

reședință de județ.

Susținerea pârâtului că

Primăria municipiului Brașov a retras adeverința eliberată cu privire la respectarea

criteriului demografic a fost considerată de prima instanță ca fiind lipsită de

relevanța juridică acordată la soluționarea cererii de autorizare formulată de reclamantă,

pentru că nu poate justifica refuzul de emitere a autorizației solicitate și nu

poate constitui un impediment legal pentru înființarea unei farmacii comunitare,

în condițiile în care retragerea astfel exprimată nu are nici un fundament legal

și nu a fost însoțită de documente doveditoare ale unei noi situații de fapt în

raport cu aceea existentă la data acordării avizului prin adresa din 2010.

În această primă adeverință,

Primăria municipiului Brașov a menționat expres că reclamanta întrunește condițiile

prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 266/2008 pentru înființarea

unei farmacii comunitare în mediul urban, iar retragerea punctului de vedere din

adeverința respectivă prin înștiințarea din 27 ianuarie 2011 a fost apreciată de

instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, astfel că nu poate constitui

un motiv justificat pentru refuzul pârâtului de a elibera autorizația de funcționare

solicitată de către societatea reclamantă.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, soilcitând ca, în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii

ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantă.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a constatat în mod greșit că intimata-reclamantă a depus dosarul

complet pentru autorizarea funcționării unei farmacii comunitare, fără a avea în

vedere că nu a fost îndeplinit criteriul demografic prevăzut de art. 12 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 266/2008, republicată.

Referitor la acest criteriu,

s-a arătat că, prin adresa din 6 decembrie 2010 Primăria municipiului Brașov a menționat

că populația ocupantă a complexului de locuințe A. construit în municipiul Brașov,

este de 4.000 de persoane, însă acest punct de vedere a fost retras prin înștiințarea

din 27 ianuarie 2011.

Potrivit acestei noi adrese

și adresei din 4 februarie 2011 comunicată de Patronatul Farmaceutic, recurentul

a arătat că documentația de autorizare depusă de intimată nu îndeplinește criteriul

demografic, care se determină cu privire la întreaga localitate și nu în mod distinct,

pe cartiere.

În consecință, recurentul

a susținut că în mod greșit s-a constatat refuzul său nejustificat de soluționare

favorabilă a cererii intimatei înregistrate din 9 decembrie 2010 și s-a dispus obligarea

sa la eliberarea autorizației de funcționare a unei farmacii comunitare.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ.,

Înalta

Curte va admite, prezentul recurs și va modifica în parte hotărârea atacată, pentru

următoarele considerente:

1.Argumente de fapt și

de drept relevante

Hotărârea instanței de

fond prin care s-a constatat refuzul nejustificat al Ministerului Sănătății de a

aproba cererea intimatei înregistrate sub nr. 76019 din 9 decembrie 2010 și s-a

dispus obligarea acestuia la eliberarea autorizației de funcționare pentru farmacie

la punctul de lucru situat în municipiul Brașov, a fost pronunțată în conformitate

cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 266/2008, republicată, astfel

că este nefondată critica recurentului invocată în baza dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., privind aplicarea greșită a legii.

Conform reglementării

susmenționate, înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcție

de numărul de locuitori, dovedit prin adeverință eliberată de autoritatea administrației

publice locale și anume, în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori.

Îndeplinirea de intimată

a acestei cerințe legale a fost confirmată în mod neechivoc de către Primăria municipiului

Brașov prin adresa din 6 decembrie 2010, prin care s-a adeverit că, populația ocupantă

a complexului de locuințe construit în municipiul Brașov, este de peste 4.000 de

persoane.

Punctul de vedere exprimat

prin această adeverință a fost retras de Primăria municipiului Brașov prin înștiințarea

din 27 ianuarie 2011, cu motivarea că, nefiind în posesia tuturor actelor, datelor

și documentelor care să ateste în mod cert și fără putință de tăgadă cele prezentate

în actul respectiv, se impune definitivarea verificărilor, urmând a se comunica

Ministerului Sănătății un punct de vedere definitiv.

Caracterul abstract și

general al conținutului acestei înștiințări, fără indicarea în concret a neregularităților

pentru care se retrage avizul acordat inițial și a termenului de definitivare a

verificărilor și de comunicare a unui punct de vedere, erau de natură să lipsească

de efecte juridice actul respectiv, prin care s-a dispus în mod nelegal revocarea

expresă a adresei din 6 decembrie 2010, după ce aceasta a produs deja consecințele

prevăzute de lege în procedura de autorizare a unei farmacii comunitare.

În atare situație, instanța

de fond a constatat judicios că, retragerea fără temei de către Primăria municipiului

Brașov a acordului dat prin adresa din 6 decembrie 2010 nu reprezintă un impediment

legal care să justifice în mod obiectiv refuzul ministerului recurent de a elibera

intimatei autorizația de funcționare solicitată, în condițiile în care nu s-a contestat

îndeplinirea celorlalte cerințe impuse de lege pentru autorizarea unei farmacii

comunitare.

Atât la instanța de fond,

cât și în recurs, ministerul recurent nu a contestat decât dovezile administrate

cu privire la îndeplinirea criteriului demografic, iar instanța de fond a respins

în mod corect apărările formulate în acest sens, reținând că documentația de autorizare

înregistrată din 9 decembrie 2010 era conformă prevederilor Legii nr. 266/2008 și

ordinului din 2009, inclusiv în privința adeverinței eliberate de autoritatea administrație

publice locale, Primăria municipiului Brașov, pentru numărul de locuitori avut în

vedere la înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban.

Față de autoritatea competentă

să elibereze adeverința cu privire la numărul de locuitori stabilit pentru îndeplinirea

criteriului demografic, se constată că recurentul a procedat nelegal la definirea

acestuia, în raport de întreaga populație sau de populația unui cartier și aceasta

cu atât mai mult cu cât modalitatea de stabilire a numărului de locuitori nu a fost

determinantă pentru retragerea acordului acordat de Primăria municipiului Brașov,

prin înștiințarea din 27 ianuarie 2011.

Din acest motiv, vor fi

respinse ca nefondate susținerile recurentului privind constatarea greșită a refuzului

său nejustificat de soluționare a cererii de autorizare înregistrate din 9

decembrie 2010 și de obligare a sa la eliberarea autorizației de funcționare pentru

punctul de lucru cu destinația farmacie, situat în municipiul Brașov.

Recursul este întemeiat,

urmează a fi admis și se va modifica în parte hotărârea atacată, constatându-se

că în mod nelegal s-a dispus ca, în situația refuzului recurentului de eliberare

a autorizației de funcționare, sentința pronunțată în cauză să țină loc de autorizație

de funcționare. Această dispoziție nu se încadrează în soluțiile pe care le poate

da instanța de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 18

din Legea nr. 554/2004. De asemenea, o asemenea dispoziție este incompatibilă cu

specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și

persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte,

fiind totodată contrară dispozițiilor cu caracter special din Capitolul III al Legii

nr. 554/2004, care reglementează procedura de executare a hotărârii judecătorești

irevocabile prin care instanța de contencios administrativ a obligat autoritatea

publică să încheie un act administrativ.

Modificarea în parte a

hotărârii atacate în sensul celor precizate anterior, va avea drept consecință și

aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., prin reducerea cuantumului

cheltuielilor de judecată acordate în raport cu valoarea și complexitatea dosarului

și culpa procesuală a ministerului pârât, constatată numai în cazul capetelor de

cerere admise de prima instanță și menținute în recurs.

recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele

care au fost expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta va admite prezentul recurs și pentru motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica în parte hotărârea

inmstanței de fond, în sensul că se va înlătura din dispozitiv mențiunea potrivit

căreia hotărârea să țină loc de autorizație de funcționare și se va reduce cuantumul

cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul la suma de 2.000 RON, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 123/F din 9 iunie 2011 a

Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte hotărârea

recurată în sensul că înlătură mențiunea din dispozitiv potrivit căreia hotărârea

să țină loc de autorizație de funcționare și reduce cuantumul cheltuielilor de judecată

la care a fost obligat pârâtul la suma de 2.000 RON.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 iunie

2012.