ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2644/2015

Decizia nr. 2644/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 91/F din 27 mai 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes al reclamanților în promovarea cererii de chemare în judecată precum și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată formulate inițial.

Totodată, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții Asociația Patronatul Farmaceutic din Județul Brașov, Colegiul Farmaciștilor din Județul Brașov și SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, SC B. SRL și SC C. SRL având ca obiect anularea autorizațiilor de funcționare nr. 9679/CSA 1135 din 08.02.2011 și nr. 9679/CSA 4067 din 13.04.2011 emise de pârâtul Ministerul Sănătății și respectiv în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiul Brașov având ca obiect anularea adresei nr. 6334 din 21 septembrie 2010 emise de aceasta, obligând reclamanții, în solidar, la plata către pârâta Primăria Municipiul Brașov a sumei de 1.250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.

Prin sentința nr. 91/F din 27 mai 2014, mai sus menționată, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins și cererea reclamanților având ca obiect cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

Excepția lipsei de interes și respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantelor sunt nefondate, reținându-se în ce privește reclamantele „organe colective” 1 și 2 că actele constitutive ale acestora mai ales prin articolele referitoare la scopul, obiectivele și activitatea acestora justifică pe deplin interesul în promovarea acțiunii și conferă totodată legitimare procesuală activă.

Colegiul Farmaciștilor din România este, potrivit actului său constitutiv, o organizație profesională națională a farmaciștilor cu drept de liberă practică și are ca principal obiect de activitate controlul și supravegherea exercitării profesiei de farmacist, aplicarea legilor și regulamentelor care organizează și reglementează exercițiul profesiei, reprezentarea intereselor profesiei de farmacist și păstrarea prestigiului acestei profesii în cadrul vieții sociale.

În ce privește pârâta Asociația Patronatul Farmaceutic din Județul Brașov, s-a reținut că potrivit statutului acesteia, scopul constituirii sale îl reprezintă realizarea unei structuri reprezentative la nivel local, național și internațional în vederea inițierii și derulării demersurilor legale privind desfășurarea activității farmaceutice în România în condiții optime, în interesul pacienților și patronatelor, identificarea și promovarea sistematică și unitară a intereselor patronale specifice unităților farmaceutice în general și a membrilor asociației în special, reprezentarea intereselor și drepturilor asociaților în fața autorităților publice și private, precum și pentru crearea și dezvoltarea unui spirit de colaborare și întrajutorare între membrii asociației.

Cu privire la interesul lor în promovarea acestei acțiuni s-a reținut că este, de asemenea, conturat de dispozițiile acelorași acte constitutive și derivă chiar din însăși scopul înființării acestor organisme colective.

De asemenea, SC A. SRL se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că această entitate este vătămată în dreptul său la clientelă și vad comercial, ca elemente ale fondului de comerț, având sediul și punct de lucru în imediata apropiere a farmaciei în care funcționează urmare a autorizației supuse judecății.

Referitor la excepția lipsei de obiect a cererii inițiale invocată de pârâta Ministerul Sănătății, s-a reținut că prin preschimbarea primei autorizații aceasta nu a fost revocată, ci doar s-a modificat titularul acesteia, vizând aceeași locație, poartă același număr, iar la baza preschimbării ei nu au stat alte acte decât cele care au fost avute în vedere la emitere, nefiind întocmit un dosar nou.

Astfel, se reținut că, în conformitate cu art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, în cazul în care farmacia comunitară își schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizația de funcționare, Ministerul Sănătății eliberează o nouă autorizație de funcționare pe numele noii persoane juridice.

Or, în cauză s-a procedat în acest mod prevăzut de textul de lege menționat, astfel că autorizația de funcționare nr. 9679/CSA 1135 din 08.02.2011 a fost emisă pe numele succesoarei în drepturi însă acest fapt nu echivalează cu imposibilitatea supunerii sale, ca act administrativ, controlului judecătoresc, în cauză impunându-se analiza legalității și temeiniciei sale întrucât a produs consecințe juridice, iar autorizația de funcționare nr. 9679/CSA 4067 din 13.04.2011 a fost eliberată în baza sa, eventuala anulare a primei autorizații lipsind de suport emiterea celei de a doua.

Pe fondul cauzei, curtea a reținut, în drept, că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 226/2008, „Înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcție de numărul de locuitori, dovedit printr-o adeverință eliberată de autoritatea administrației publice locale, după cum urmează: a) în municipiul București, o farmacie la 3.000 locuitori; b) în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori; c) în celelalte orașe, o farmacie la 4.000 de locuitori.

Prin excepție de la prevederile alin (1), se mai poate înființa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări și în centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate potrivit O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Dovada încadrării spațiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială se află”.

Acest text de lege a fost în vigoare până la data de 01.01.2011, fiind abrogat prin O.U.G. nr. 130/2010. Însă, prin efectul normelor tranzitorii ale art. II din acest ultim act normativ, astfel cum a fost modificat și prin O.U.G. nr. 18/2011, au fost analizate cererile depuse până la data de 30.12.2010 în conformitate cu prevederile legislației în baza cărora au fost depuse, nu mai târziu de data de 01.05.2011.

Potrivit art. 4 lit. n) din O.G. nr. 99/2000, centrul comercial este definit ca fiind „o structură de vânzare cu suprafața medie sau mare în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piață și de alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate”. De asemenea, art. 4 lit. o) din același act normativ definește structura de vânzare cu suprafață mare ca fiind „suprafața de vânzare mai mare de 1.000 m.p.”.

Cererea de autorizare formulată de pârâta SC B. SRL a fost depusă la data de 03.11.2010, însoțită de documentația prevăzută de lege, inclusiv adresa nr. 63344 din 21.09.2010 emisă de Primăria Municipiului Brașov, prin care s-a adeverit/confirmat încadrarea punctului de lucru al SC B. SRL ca făcând parte dintr-un centru comercial cu suprafață de vânzare mai mare de 1.000 m.p.

Faptul că această adresă a fost revocată prin adresa din 17.01. 2011, revocare despre care reclamanții au încunoștințat Ministerul Sănătății încă din 02.02.2011, respectiv anterior emiterii autorizației,a fost considerat nerelevant, pentru următoarele considerente.

Revocarea actului administrativ este definită ca fiind desființarea efectelor juridice ale unui act administrativ de către organul emitent sau de către cel ierarhic superior. Astfel, în cazul în care un organ al administrației publice a emis în mod unilateral, un act ilegal, după aprecierea sa, acest organ are dreptul de a-l revoca tot pe cale unilaterală, fără intervenția instanțelor judecătorești. Revocarea intervine pentru toate condițiile de ilegalitate, dar mai ales pentru condițiile referitoare la oportunitate, și la fel ca anularea, are drept consecință stingerea raporturilor juridice care au luat ființă pe baza actului revocat.

Cu toate acestea potrivit art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004 „actul administrativ nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice”.

Or, în speță, adresa nr. 63344 din 21.09.2010 emisă de Primăria Municipiului Brașov emisă la cererea SC B. SRL în vederea obținerii autorizației de funcționare a intrat în circuitul civil la data depunerii cererii de autorizare la Ministerul Sănătății, respectiv la data de 03.11.2010.

Mai mult chiar emitenta actului prin adresa nr. 75 din 03 ianuarie 2011 emisă către Ministerul Sănătății menține adresa emisă inițial.

Nu în ultimul rând, prin atitudinea procesuală din prezenta cauză, conform notei de ședință depuse în sensul menținerii adresei nr. 63344 din 21.09.2010 implicit, pârâta Primăria Municipiului Brașov admite că aceasta adresa nu a fost revocată.

În consecință, a constatat instanța de fond că se impune analizarea cu prioritate a legalității și temeiniciei adresei nr. 63344 din 21.09.2010 emisă de Primăria Municipiului Brașov, calificată drept operațiune administrativă, în sensul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul legalității curtea a reținut că

adresa nr. 63344 din 21.09.2010 emisă de Primăria Municipiului Brașov

certifică un aspect faptic, respectiv că spațiul închiriat de SC B. SRL face parte dintr-un centru comercial cu suprafață de vânzare mai mare de 1.000 m.p. Acest înscris a fost emis în vederea autorizării SC B. SRL de către Ministerului Sănătății în sensul în art. 12 alin. (2) din

Legea nr. 226/2008

. Prin urmare, dovada încadrării spațiului în cerințele legale s-a făcut cu acest înscris vizat de arhitectul șef al Brașovului și semnat de către viceprimar, înscris eliberat de autoritatea administrației publice locale competentă teritorial.

Totodată, Ministerul Sănătății, anterior emiterii autorizației contestate, a solicitat aceleași autorități publice reverificarea mențiunilor făcute prin adresa sus-menționată, prilej cu care aceasta a reconfirmat și menținut punctul de vedere exprimat.

Prin urmare sub aspectul legalității adresa a cărei legalitate se contestată satisface exigențele legale.

Sub aspectul temeiniciei situației de fapt atestate prin adresa contestată, curtea a reține următoarele:

Calificarea spațiului din care face parte suprafața închiriată pârâtelor farmacii drept centru comercial s-a făcut în considerarea definițiilor prevăzute de textele legale speciale în materie mai sus enunțate.

Nu are relevanță sub acest aspect situația de carte funciară a imobilelor, nici o dispoziție legală nu prevede obligativitatea existenței unui singur proprietar asupra structurii ce compune spațiul comercial de mare suprafață, încât chiar dacă spațiul în litigiu a fost înstrăinat unui alt proprietar, operându-se o dezmembrare topografică, practic respectivul spațiu rămâne încadrat în centrul comercial menționat.

Existența mai multor proprietari asupra spațiilor comerciale ce compun centrul comercial nu prezintă relevanță privitor la condițiile cerute pentru calificarea unui imobil ca fiind centru comercial de mare suprafață.

Mai mult, chiar legiuitorul în cuprinsul art. 4 lit. j) din O.G. nr. 99/2000 definește structura de vânzare ca fiind „spațiul de desfășurare a unuia sau a mai multor exerciții comerciale”, ceea ce denotă că înstrăinarea spațiului comercial în discuție nu poate constitui un argument viabil pentru susținerea ipotezei că acest spațiu nu mai face parte din centrul comercial, el nemutându-se fizic, fiind doar înstrăinat altui proprietar.

Totodată, de la momentul emiterii primei adrese care confirmă includerea în centrul comercial de mare suprafață a imobilului în care a fost autorizată a funcționa această farmacie și până la data emiterii adresei de revocare a primului act, situația juridică și faptică a spațiului în discuție nu a suferit modificări.

Așa cum învederează pârâtele relevantă este aparența de centru comercial unic, chiar dacă din punct de vedere administrativ sau de C.F. sunt imobile distincte, câtă vreme prin aceea că spațiile comerciale se află la parterul unor blocuri lipite, dispuse în formă de U, creează convingerea unui centru comercial unic fiind cunoscut ca atare în comunitatea locală. Sub aspect probatoriu aceste rețineri se fundamentează pe planșele foto atașate la dosar.

Faptul că în incinta aceluiași centru comercial funcționează o altă farmacie a fost invocat omissio medio direct în fața instanței fără a fi fost invocat prin contestație prealabilă, și oricum, la dosarul cauzei nu se regăsesc dovezi în sensul că farmacia reclamantă ar fi fost autorizată să funcționeze în această incintă.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, raportat la dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect anularea

adresei nr. 63344 din 21.09.2010 emisă de pârâta Primăria Municipiului Brașov.

În ceea ce privește petitul 1 al cererii formulate și precizate, având ca obiect anularea autorizațiilor de funcționare nr. 9679/CSA 1135 din 08.02.2011 și nr. 9679/CSA 4067 din 13.04.2011 emise de pârâtul Ministerul Sănătății, Curtea a constat că reclamantele nu formulează critici sub aspectul legalității actelor administrative ci doar sub aspectul temeiniciei pentru considerente identice cu cele formulate relativ la adresa nr. 63344 din 21.09.2010 emisă de pârâta Primăria Municipiului Brașov și care au fost mai sus analizate și înlăturate

.

Cea de-a doua autorizație contestată a fost emisă prin preschimbarea primeia pe numele cumpărătorului SC C. SRL conform dispozițiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008 republicată, mai sus citate care consacră o formă particulară de novație.

Astfel, în speță,

s-a considerat că impune a se analiza și legalitatea primei autorizații întrucât aceasta a produs efecte juridice iar autorizația emisă pe numele noului cumpărător a fost eliberată în baza sa, astfel că eventuala anulare a primei autorizații antrenează aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”.

Astfel, prima instanță a reținut că nu se contestă că cele două acte administrative sunt emise de organul competent și în limitele competenței sale, în forma și cu procedura prevăzută de legea cadru în materie, împrejurarea că acestea cuprind toate mențiunile obligatorii iar semnatarul lor nu a interpretat greșit dispozițiile legale enumerate în preambulul său, după cum nu a aplicat o altă dispoziție decât cea care trebuia aplicată.

Curtea a conchis în sensul că ambele autorizații de funcționare atacate sunt acte administrative care se bucură de prezumția de autenticitate și de veridicitate, prezumție ce nu a fost răsturnată prin proba contrară, în sensul art. 1169 din vechiul C. civ. aplicabil în speță sub aspect temporal.

În consecință, față de aceste considerente de fapt și de drept,

raportat la dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiat și acest petit

Raportat la dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și reținând culpa procesuală a reclamantelor, instanța de fond a dispus obligarea acestora în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 RON către Primăria Municipiul Brașov.

De asemenea, față de soluția pronunțată, curtea de apel a respins și cererea reclamanților având ca obiect cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal Asociația Patronatul Farmaceutic al Județului Brașov, Colegiul Farmaciștilor din România din Județul Brașov și SC A. SRL, apreciind că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.

S-a solicitat, de către recurente, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admitrii cererii de chemare în judecată promovate de reclamante, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

S-a învederat, prin cererea de recurs, că instanța de fond trebuia să analizeze întreaga operațiune administrativă care a stat la baza emiterii adresei din 21 septembrie 2010 și să constate, luând în calcul documentația care a stat la baza emiterii sale, nelegalitatea întregii operațiuni administrative prealabile, aceasta în condițiile în care actul administrativ care revocă această adresă nu a fost atacat în contencios administrativ, stabilindu-se practic legalitatea revocării.

S-a arătat că principiul revocabilității actelor administrative apare ca un efect firesc al trăsăturilor administrației publice, al rațiunii de a fi a actelor administrative, în condițiile în care structura organizațională a administrației publice se bazează pe anumite rguli, între care și subordonarea ierarhic administrativă și astfel revocarea actelor administrative apare ca fiind o regulă, un principiu al structurii funcționale a administrației publice.

S-a mai relevat că spre deosebire de actele administrative normative care sunt întotdeauna și oricând revocabile, actele administrative individuale sunt în principiu revocabile, cu mai multe categorii de excepții, printre care se regăsesc și actele administrative care au intrat în circuitul civil și care au produs consecințe juridice, situație care nu se regăsește însă în speță, întrucât actele administrative contestate de reclamanți nu au produs efecte juridice.

S-a mai susținut că actul administrativ în discuție nu mai există, efectele sale au fost înlăturate, așa încât nu se mai poate proceda la o analiză a împrejurărilor de fapt și de drept ce au impus luarea măsurii contestate, împrejurarea că nu a fost luată în considerare revocarea de către pârâtul Ministerul Sănătății fiind un alt aspect care nu a fost analizat de instanța de fond.

S-a precizat că autorizația de funcționare a cărei anulare s-a solicitat prin acțiune nu a fost emisă anterior revocării pentru a se ajunge la concluzia că a produs efecte juridice, autorizația de funcționare nr. 9679/CSA a fost emisă la data de 8 februarie 2011 de către Ministerul Sănătății, iar revocarea actului administrativ emisă de către Primăria Municipiului Brașov a fost comunicată de către reclamanți încă din data de 2 februarie 2011, respectiv anterior emiterii autorizației.

Faptul că pârâtele B. și C. au acționat cu rea credință, în vederea eludării dispozițiilor legale, rezultă și din neprezentarea revocării actului administrativ emitentului autorizației de funcționare, fiind evident că în situația în care l-ar fi prezentat, ar fi recunoscut că nu pot funcționa legal.

Au concluzionat recurentele, după ce au fost reiterate, în esență, motivele de fapt și de drept din acțiunea de chemare în judecată, că la momentul eliberării autorizației de funcționare nu au fost respectate de către solicitant dispozițiile legale, respectiv prevederile art. 10 și urm. din Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată, astfel că se impunea admiterea acțiunii în contencios administrativ astfel cum a fost formulată.

În cauză au depus la dosar întâmpinare Primăria Municipiului Brașov, SC B. SRL și SC C. SRL, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu motivarea, în esență, că raționamentul instanței de fond ce a stat la baza soluției pronunțate clarifică în mod riguros toate aspectele legate de autorizațiile de funcționare a căror anulare a fost solicitată.

Recursul declarat împotriva sentinței nr. 91/F din 27 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, de către reclamantele Asociația Patronatul Farmaceutic al Județului Brașov, Colegiul Farmaciștilor din România din Județul Brașov și SC A. SRL se privește ca fiind nefondat și urmează fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Se reține, în litigiu, că în mod întemeiat instanța de fond, prin sentința pronunțată, urmare a interpretării și aplicării corecte a legii la circumstanțele de fapt ale cauzei, a procedat, cu respectarea dispozițiilor obligatorii din decizia de casare, la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes al reclamanților în promovarea cererii de chemare în judecată și a excepției lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată inițial, la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și precizate de reclamanți în contradictoriu cu SC B. SRL, SC C. SRL, Ministerul Sănătății și Primăria Municipiului Brașov, având ca obiect anularea autorizațiilor de funcționare nr. 9679/CSA 1135 din data de 8 februarie 2011 și nr. 9679/CSA 4067 din data de 13 aprilie 2011 emise de Ministerul Sănătății, și anularea adresei nr. 6334 din data de 21 septembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului Brașov, la respingerea cererii reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, și la obligarea reclamanților la plata către pârâta Primăria Municpiului Brașov a sumei de 1.250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Se constată că, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, în vigoare la data soluționării cererii de autorizare, se poate înființa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări și centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate, potrivit O.G. nr. 99/2000.

În înțelesul art. 4 lit. n) din O.G. nr. 99/2000, centrul comercial de mare suprafață este definit ca structura cu o suprafață mai mare de 1.000 m.p., în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul, de produse, servicii de piață și de alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate. Suprafața de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafețelor de vânzare cu amănuntul cuprinse în acesta.

Potrivit art. II alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 130/2010 cererile depuse la Ministerul Sănătății în vederea eliberării autorizației de funcționare pentru farmacii și drogherii, până la intrarea în vigoare a ordonanțe de urgență menționate, însoțite de documentația completă, vor fi analizate în conformitate cu prevederile legislației în baza căreia au fost depuse, nu mai tîrziu de data de 1 martie 2011.

Înalta Curte mai reține că

autorizația de funcționare nr. 9679/CSA 1135 din 08 februarie 2011 a fost preschimbată pe numele cumpărătorului SC C. SRL, conform dispozițiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, republicată (r1), în conformitate cu care „î

n cazul în care farmacia comunitară își schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizația, Ministerul Sănătății eliberează o nouă autorizație de funcționare pe numele noii persoane juridice, în termen de 30 de zile de la data solicitării; până la eliberarea noii autorizații, farmacia comunitară funcționează în baza vechii autorizații”.

În cauza dedusă judecății, rezultă din înscrisurile depuse faptul că dosarul înaintat ministerului conține documentele menționate în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 a farmaciei, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv raportul de inspecție efectuată la data de 26.11.2010, în care se concluzionează cu privire la autorizarea farmaciei în discuție, situată în incinta Complexului Comercial D. Brașov, prin excepție de la criteriul demografic.

S-a depus și un înscris eliberat de Primăria Municipiului Brașov, înregistrat sub nr. 63344 din 21 septembrie 2010/VI-A-4, în care se atestă că spațiul închiriat de SC B. SRL privind imobilul din Brașov face parte dintr-un centru comercial cu suprafață de vânzare mai mare de 1.000 m.p. în care se desfășoară activități comerciale (comerț cu amânuntul, alimentație publică, etc.), situat într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate. Prin urmare, dovada încadrării spațiului în prevederile de excepție menționate la art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei s-a făcut cu această adresă emisă de autoritatea publică locală, confirmată ulterior de aceeași autoritate la data de 03.01.2011, când s-a precizat cu adresa nr. 75 din 03 ianuarie 2011/VI-A-4 că se menține punctul de vedere exprimat în adeverința nr. 63344 din 21 septembrie 2010, care a fost eliberată cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Există la dosar și un memoriu tehnic (documentație tehnică topografică) întocmit de o persoană autorizată A.N.C.P.I., respectiv ing. E., care precizează că spațiul în discuție face parte din Centrul Comercial D. Brașov care este dispus la parterul blocurilor cu nr. 1, 3, 5, 7 și 9, blocuri care sunt lipite între ele și care astfel formează împreună în fapt un singur imobil, și care concluzionează că centru comercial în care se află spațiul comercial în litigiu reprezintă o structură de vânzare compusă din mai multe spații în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul.

În baza acestor documente s-a emis de către Ministerul Sănătății autorizația de funcționare nr.

9679/CSA 1135 din 08 februarie 2011

.

În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că rezultă din probatoriul administrat în cauză că societatea comercială pârâtă SC B. SRL a fost autorizată să funcționeze cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile la momentul depunerii cererii de autorizare, și că preschimbarea acestei autorizații pe numele cumpărătorului SC C. SRL s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008 a farmaciei, republicată, astfel că în mod întemeiat a fost respins petitul 1 al cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulat și precizat, având ca obiect anularea autorizațiilor de funcționare nr. 9679/CSA 1135 din data de 8 februarie 2011 și nr. 9679/CSA 4067 din data de 13 aprilie 2011 emise de Ministerul Sănătății.

De asemenea, se reține că în mod corect judecătorul fondului, cu o motivare adecvată și corespunzătoare, a procedat și la respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere din acțiune referitor la anularea adresei nr. 63344 din 21 septembrie 2010/VI-A-4 emisă de Primăria Municipiului Brașov și prin care s-a atestat că spațiul închiriat de SC B. SRL privind imobilul din Brașov face parte dintr-un centru comercial cu suprafață de vânzare mai mare de 1.000 m.p. în care se desfășoară activități comerciale (comerț cu amânuntul, alimentație publică, etc.), situat într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate, statuându-se just că adresa în discuție este atât legală [respectând exigențele art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 a farmaciei], cât și temeinică (în condițiile în care calificarea spațiului din care face parte suprafața închiriată pârâtelor farmacii drept spațiu comercial s-a făcut în considerarea definițiilor prevăzute de textele legale speciale în materie, și nu are relevanță sub acest aspect situația de carte funciară a imobilelor atâta timp cât nicio dispoziție legală nu prevede obligativitatea existenței unui singur proprietar asupra structurii ce compune spațiul comercial de mare suprafață).

Criticile ce vizează faptul că ulterior Primăria Municipiului Brașov a revocat adeverința inițială emisă, cu adresa nr. 63344/10 din 17 ianuarie 2011/VI-A-7, revocare despre care reclamanții au încunoștiințat Ministerul Sănătății încă din 2 februarie 2011 respectiv anterior emiterii autorizației nr. 9679/CSA 1135 din data de 8 februarie 2011, nu pot fi primite de instanța de recurs, judecătorul fondului reținând judicios că adresa nr. 63344 din 21 septembrie 2010/VI-A-4 emisă de Primăria Municipiului Brașov a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice la data depunerii cererii de autorizare la Ministerul Sănătății, respectiv la data de 3 noiembrie 2011, și că erau astfel aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că nu un act administrativ care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice nu mai poate fi revocat, autoritatea emitentă având posibilitatea formulării unei acțiuni în contencios administrativ pentru anularea actului.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, precum și a art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Asociația Patronatul Farmaceutic al Județului Brașov, de Colegiul Farmaciștilor din România din Județul Brașov și de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 91/F din 27 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că soluția de respingere a recursului și de menținere a dispozițiilor sentinței civile nr. 91/F din 27 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, se impune și pentru a da eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat, prin luarea în considerare, la soluționarea litigiului, și de cele stabilite cu caracter irevocabil, în alte litigii având în principiu aceleași părți aflate în aceeași calitate și presupunând identitate de chestiuni litigioase (a se vedea, sentința nr. 212/F din 28 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2011, rămasă irevocabilă urmare respingerii recursului ca nefondat prin decizia nr. 69 din 14 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv sentința nr. 50/F din 3 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/64/2011*, rămasă irevocabilă urmare respingerii recursului ca nefondat prin decizia nr. 1504 din 1 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), neputându-se concepe, din rațiuni de ordine și stabilitate juridică, ca într-un proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior să se statueze în mod diferit.

Împrejurarea că într-un alt litigiu s-a dispus, prin sentința nr. 36/F/2014 din data de 12 martie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/64/2011 al Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1564 din data de 3 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, admiterea acțiunii formulate de Asociația Patronatul Farmaceutic al Județului Brașov, de Colegiul Farmaciștilor din România din Județul Brașov și de SC F. SRL în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, SC B. SRL și SC C. SRL, și anularea autorizațiilor de funcționare nr. 9654/CSA 421 din 19 ianuarie 2011, nr. 9936/CSA 3120 din 22 martie 2011 și nr. 9654/CSA 3120 din data de 22 martie 2011 emise de Ministerul Sănătății în favoarea pârâtelor SC B. SRL și SC C. SRL, nu este de natură a conduce la pronunțarea în prezenta cauză a unei alte soluții decât cea mai sus precizată, întrucât chestiunile de drept puse în discuție în cele două litigii sunt, în principiu, diferite și nu identice, în sensul că dezlegarea dată cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. x/64/2011 al Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a fost determinată, în mod esențial, de existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a constatat nelegalitatea actului administrativ nr. 63343 din 21 septembrie 2010 emis de Primăria Municipiului Brașov și, prin urmare, de incidența prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația Patronatul Farmaceutic al Județului Brașov, de Colegiul Farmaciștilor din România din Județul Brașov și de SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 91/F din 27 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2015.