ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2015

Decizia nr. 1504/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

La data de 30 martie 2011, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. x/64/2011, cererea formulată de reclamanții A. Brașov, B. și SC C. SRL în contradictoriu cu pârâții D., SC E. SRL și SC F. SRL, prin care s-a solicitat anularea autorizației de funcționare din 31 ianuarie 2011 emisă de pârâtul D. în favoarea pârâtei SC E. SRL prin care a fost autorizată funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea de ”G.”, la adresa din Brașov, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

Pârâtele SC E. SRL și SC F. SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

S-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii.

Pârâtul D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat următoarele excepții: excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor (raportat la art 1 din Legea nr. 554/2004) și excepția lipsei de obiect a cererii reclamantelor (urmare a vânzării fondului de comerț de la SC E. SRL către SC F. SRL, autorizația de funcționare din 31 ianuarie 2011 a fost preschimbată pe numele cumpărătorului, din 13 aprilie 2011, conform art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008; actul administrativ nu mai este în circuitul civil).

Prin sentința nr. 50/F din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, a lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii de chemare în judecată și a lipsei procedurii prealabile.

Instanța a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții A. Brașov, B., SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâții D., SC E. SRL și SC F. SRL, fiind obligați reclamanții, în solidar, la plata către pârâta SC F. SRL a sumei de 8.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. Au fost respinse restul cheltuielilor de judecată solicitate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut căexcepțiile invocate sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele considerente:

H. este, potrivit actului său constitutiv, o organizație profesională națională a farmaciștilor cu drept de liberă practică și are ca principal obiect de activitate controlul și supravegherea exercitării profesiei de farmacist, aplicarea legilor și regulamentelor care organizează și reglementează exercițiul profesiei, reprezentarea intereselor profesiei de farmacist și păstrarea prestigiului acestei profesii în cadrul vieții sociale.

Printre atribuțiile acestui organism profesional intră și cea prevăzută de art. 11 lit. b) din Statut, respectiv „apără demnitatea și promovează drepturile și interesele membrilor săi în toate sferele de activitate”.

De asemenea, potrivit art. 12 alin. (1) din același statut, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege și de prezentul statut, colegiul, prin structurile sale naționale sau teritoriale, are dreptul de a formula acțiune în justiție în nume propriu sau în numele membrilor săi.

Referitor la pârâta A. Brașov, potrivit statutului acesteia, scopul constituirii sale îl reprezintă realizarea unei structuri reprezentative la nivel local, național și internațional în vederea inițierii și derulării demersurilor legale privind desfășurarea activității farmaceutice în România în condiții optime, în interesul pacienților și patronatelor, identificarea și promovarea sistematică și unitară a intereselor patronale specifice unităților farmaceutice în general și a membrilor asociației în special, reprezentarea intereselor și drepturilor asociaților în fața autorităților publice și private, precum și pentru crearea și dezvoltarea unui spirit de colaborare și întrajutorare între membrii asociației.

În raport de acest scop, una dintre atribuțiile asociației, astfel cum este prevăzută în art . 3 pct. 2 din statut, constă în reprezentarea, promovarea, susținerea și apărarea drepturilor și intereselor legitime, de orice natură, în special economice, tehnice și juridice ale membrilor Asociației în fața autorităților publice, inclusiv a instanțelor judecătorești, a sindicatelor, a altor instituții publice și a oricăror persoane fizice și juridice.

A reținut instanța de fond că aceste dispoziții, desprinse din statutul celor două organisme, sunt în măsură să confere acestora legitimitate procesuală activă în prezenta cauză, acestea fiind organisme colective cărora li s-a delegat, printre altele, în condițiile prevăzute în actele constitutive, susținerea și apărarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor, chiar și în fața instanțelor de judecată.

Interesul lor în promovarea acestei acțiuni este, de asemenea, conturat de dispozițiile acelorași acte constitutive și derivă chiar din însăși scopul înființării acestor organisme colective.

De asemenea, și SC C. SRL susține, în exercitarea dreptului său material la acțiune, protejarea intereselor sale de natură comercială, respectiv înlăturarea concurenței creată de farmacia înființată prin autorizația a cărei anulare se solicită.

Pentru aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și cea a lipsei de interes în formularea acțiunii au fost respinse.

Excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost invocată anterior precizării acțiunii, astfel că se referă doar la cererea de anulare a autorizației de funcționare din 31 ianuarie 2011 emisă în favoarea pârâtei SC E. SRL.

Conform art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, în cazul în care farmacia comunitară își schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizația de funcționare, D. eliberează o nouă autorizație de funcționare pe numele noii persoane juridice.

Instanța de fond a reținut că în cauză s-a procedat în acest mod, conform dispozițiilor legale arătate, astfel că autorizația de funcționare din 31 ianuarie 2011 și-a pierdut valabilitatea în sensul că nu-și mai produce efecte. Acest fapt nu echivalează însă cu imposibilitatea supunerii sale, ca act administrativ, controlului judecătoresc, instanța reținând că în cauză se impune analiza legalității și temeiniciei sale, întrucât a produs consecințe juridice, iar autorizația de funcționare din 13 aprilie 2011 a fost eliberată în baza sa, eventuala anulare a primei autorizații lipsind de suport emiterea celei de a doua.

Pentru aceste motive și excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost respinsă.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții solicită anularea unei autorizații de funcționare emisă la data de 31 ianuarie 2011, în favoarea pârâtei SC E. SRL, pentru înființarea unei farmacii comunitare prin excepție de la criteriul demografic, în aplicarea dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 226/2008.

Acest text de lege a fost în vigoare până la data de 01 ianuarie 2011, fiind abrogat prin O.U.G. nr. 130/2010. Prin efectul normelor tranzitorii ale art. 2 din acest ultim act normativ, astfel cum a fost modificat și prin O.U.G. nr. 18/2011, au fost analizate cererile depuse până la data de 30 decembrie 2010, în conformitate cu prevederile legislației în baza cărora au fost depuse, nu mai târziu de data de 01 mai 2011.

Potrivit art. 4 lit. n) din O.G. nr. 99/2000, centrul comercial este definit ca fiind ” o structură de vânzare cu suprafața medie sau mare în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piață și de alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate”. De asemenea, art. 4 lit. o) din același act normativ definește structura de vânzare cu suprafață mare ca fiind „suprafața de vânzare mai mare de 1.000 mp”.

A reținut instanța de fond că cererea de autorizare formulată de pârâta SC E. SRL a fost depusă la data de 17 noiembrie 2010, însoțită de documentația prevăzută de lege, motivul solicitării anulării autorizației emise fiind legat de condiția prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, respectiv că spațiul comercial în care s-a autorizat funcționarea acestei farmacii, respectiv în Brașov, nu se află într-un centru comercial de mare suprafață, în sensul dispozițiilor legale.

În acest sens s-a invocat faptul că adresa din 29 octombrie 2010 emisă de Primăria municipiului Brașov, prin care s-a adeverit/confirmat încadrarea punctului de lucru al SC E. SRL ca făcând parte dintr-un centru comercial cu suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp, a fost revocată prin adresa din 17 ianuarie 2011, revocare despre care reclamanții au încunoștințat D. încă din 02 februarie 2011, respectiv ulterior emiterii autorizației.

Emitentul autorizației de funcționare emisă în beneficiul SC E. SRL a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii autorizației, instanța constatând astfel că solicitantul a depus alături de celelalte acte și o adresă emisă de Primăria municipiului Brașov din 29 octombrie 2010 prin care s-a răspuns la solicitarea SC E. SRL, în sensul că spațiul închiriat acesteia, din Brașov, din cadrul I., face parte dintr-un centru comercial cu suprafața de vânzare mai mare de 1.000 mp, în care se desfășoară activități comerciale (comerț cu amănuntul, alimentație publică etc.), situat într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate.

D. a solicitat Primăriei municipiului Brașov un punct de vedere asupra adeverinței mai sus menționate, această autoritate răspunzând prin adresa din 06 ianuarie 2011 prin care s-a arătat că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare, fiind menținut punctul de vedere exprimat.

Reclamanții au depus la dosar o adresă din 17 ianuarie 2011 în care se răspunde acestora de către Primăria municipiului Brașov în sensul că spațiul comercial identificat în Brașov, a făcut inițial parte din numărul top aferent I. din Brașov. Ulterior terenul pe care se află acest spațiu comercial a făcut obiectul unei dezmembrări, conform Hotărârea Consiliului Local nr. 562 din 27 iulie 2008 și vândut SC J. SRL care, la rândul său l-a vândut persoanei fizice K. și intabulat ca atare în C.F.

Astfel, la data emiterii adresei, spațiul este unul de natură comercială, cu teren în suprafață de 61 mp înscris în C.F. Ca urmare, s-a apreciat de către emitentul adresei că acest spațiu nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 266/2008 și art. 4 lit. n) din O.G. nr. 99/2009, motiv pentru care și-a revocat punctul de vedere exprimat prin adresa din 06 ianuarie 2011.

Instanța a constatat că la dosarul autorizației de funcționare depus de D. nu se află această adresă, la dosarul cauzei neexistând vreo dovadă a comunicării acesteia către emitentul autorizației înainte de emiterea autorizației către SC E. SRL.

Reclamanții au mai solicitat instanței ca, în baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 să se pronunțe asupra legalității acestei operațiuni constând în adresa din 29 octombrie 2010, în sensul constatării nelegalității acesteia pentru aceleași motive vizând neîndeplinirea condițiilor legale privind înființarea unei farmacii prin excepție.

D. este competent să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru autorizarea funcționării unei farmacii, fiind astfel autoritatea îndrituită de lege să autorizeze, chiar și în situațiile de excepție înființarea unei farmacii. Nu s-a făcut dovada în cauză că pârâtul a fost încunoștințat despre revocarea punctului de vedere al primăriei înainte de emiterea autorizației de funcționare, dovada de comunicare din partea reclamanților datând din 07 februarie 2011, față de data emiterii autorizației la 31 ianuarie 2011, cu atât mult cu cât primăria nu a comunicat ministerului această nouă poziție a sa care privește doar situația din cartea funciară a imobilului, respectiv faptul că acesta a fost supus unei dezmembrări.

În consecință, a apreciat instanța de fond că la momentul emiterii autorizației de funcționare din 31 ianuarie 2011, D. a constatat în mod corect îndeplinirea condiției prevăzute de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, de altfel această autoritate având deplină competență de a aprecia asupra îndeplinirii condiției ce atrage înființarea prin excepție a unei farmacii comunitare.

Pe de altă parte, emiterea adresei din 29 octombrie 2010 nu a reprezentat, în opinia instanței, o operațiune administrativă, întrucât adresa emisă de primărie reprezintă un act premergător emiterii actului administrativ, care este autorizația de funcționare.

În consecință, în cauză s-a apreciat că nu avem o operațiune administrativă care să fie supusă controlului de legalitate odată cu actul contestat, iar, la data emiterii autorizației de funcționare, D. a avut dovada emisă de autoritatea administrației publice locale privind încadrarea spațiului în prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008.

Conform art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, în cazul în care farmacia comunitară își schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizația prevăzută la alin. 1, D. eliberează o nouă autorizație de funcționare pe numele noii persoane juridice, în termen de 30 de zile de la data solicitării.

În consecință, nici emiterea autorizației de funcționare pe numele SC F. SRL, urmare a transmiterii dreptului de proprietate asupra fondului de comerț, nu poate fi cenzurată ca urmare a neîndeplinirii vreunei condiții prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât în art. 3 din O.U.G. nr. 130/2010 se prevede că autorizațiile de funcționare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 rămân valabile.

Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel Brașov, ca prima instanță, prin sentința nr. 181 din 07 octombrie 2011 a respins acțiunea formulată și precizată ca neîntemeiată.

Înalta Curte de Casație și Jutiție prin Decizia nr. 6516 din 04 octombrie 2013 a admis recursul declarat de reclamanții A. Brașov, H. - Filiala Brașov și SC C. SRL împotriva sentinței sus-menționate, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivația că acele critici ale recurenților, ce vizează greșita calificare a adresei din 29 octombrie 2010 ca nefiind operațiune administrativă sunt fondate, deoarece aceasta este o operațiune administrativă, iar, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 poate fi analizată legalitatea operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. La rejudecare s-a recomandat citarea Primăriei Brașov, în calitate de emitent al adresei din 29 octombrie 2010.

Instanța de fond, după casare, a reținut faptul că se pune problema anulării unei autorizații de funcționare a unei farmacii comunitare, pe considerentul că spațiul comercial în care s-a autorizat funcționarea acestei farmacii nu se află într-un centru comercial de mare suprafață, iar, mai mult, actul emis de autoritatea publică locală din 29 octombrie 2010, ce certifică încadrarea punctului de lucru al SC E. SRL într-un centru comercial cu suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp, a fost revocat printr-un act datat 17 ianuarie 2011.

Or, în cauza dedusă judecății, a reținut instanța că autorizația de funcționare din 31 ianuarie 2011 nu produce efecte contrare normelor juridice ce guvernează încheierea sa valabilă, nu a fost emisă în temeiul unor dispoziții legale abrogate sau neconstituționale, nu prezintă vicii de nelegalitate, vicii care să fi fost expuse și probate de către reclamante.

Potrivit Legii nr. 226/2008 modificată prin O.U.G. nr. 130/2010 cererile depuse la D. în vederea eliberării autorizației de funcționare pentru farmacii și drogherii, însoțite de documentația completă, vor fi analizate în conformitate cu prevederile legislației în baza căreia au fost depuse.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea farmaciei, autorizația de funcționare se eliberează în urma unui raport de inspecție favorabil întocmit de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăți. În cauză, dosarul înaintat ministerului conține documentele menționate în art. 10 (2), inclusiv raportul de inspecție efectuată la data de 26 noiembrie 2010, în care se concluzionează cu privire la autorizarea farmaciei în discuție, situată în incinta I., prin excepție de la criteriul demografic. S-a depus și un înscris eliberat de Primăria mun. Brașov, înregistrat din 29 octombrie 2010, în care se atestă că spațiul închiriat de SC E. SRL face parte dintr-un centru comercial cu suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp, situat într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate. Prin urmare, dovada încadrării spațiului în prevederile de excepție menționate la art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei s-a făcut cu această adresă emisă de autoritatea publică locală, confirmată ulterior de aceeași autoritate la data de 06 ianuarie 2011, când s-a precizat că se menține punctul de vedere exprimat în adeverința datată 29 octombrie 2010.

La dosar a existat și un Memoriu tehnic întocmit de o persoană autorizată L., respectiv ing. M., care precizează că spațiul în discuție face parte din I., compus din spații vânzare produse alimentare și nealimentare, având o suprafață utilă de 70 mp.

În baza acestor documente s-a emis de către D. autorizația de funcționare din 31 ianuarie 2011. Prin urmare, a constatat instanța că este în prezența unui act administrativ emis de organul competent și în limitele competenței sale (art. 8 din Legea nr. 266/2008), în forma și cu procedura prevăzută de legea cadru în materie, cuprinde toate mențiunile obligatorii, iar semnatarul său nu a interpretat greșit dispozițiile legale, după cum nu a aplicat o altă dispoziție decât cea care trebuia aplicată raportului social cu care a fost învestit.

A concluzionat instanța că actul datat 06 ianuarie 2011, atașat la fila 38 din dosar, nu mai putea fi revocat la data de 17 ianuarie 2011, întrucât intrase în circuitul civil și a produs efecte juridice, fiind comunicat D. la solicitarea acestuia, înregistrat la registratura instituției și anexat cererii depuse la data de 17 noiembrie 2010 de către reprezentantul SC E. SRL, în vederea obținerii autorizației de funcționare.

Prin urmare, în cauză, a constatat instanța că erau incidente prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice”.

A reținut instanța că, în situația în care autoritatea publică emitentă nu a fost sesizată anterior demarării acțiunii în contencios administrativ, lipsește o condiție de exercițiu a acțiunii, o condiție specială, suplimentară pentru declanșarea procedurii judiciare. Dacă excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond, care se adaugă potrivit art. 109 alin. (3) C. proc. civ., celorlalte condiții de exercițiu ale acțiunii, fiind o excepție peremptorie, împiedicând judecata pe fond, în cauza de față, reclamantele, în probațiune, au anexat la dosar și cererile lor adresate în prealabil emitentului autorizației (filele 87-92 dosar fond), vizând toate acealași scop reieșit și din acțiunea introductivă, sens în care instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile ridicată prin întâmpinare.

Privitor la calitatea procesual activă, pe de o parte, H. este o organizație profesională a farmaciștilor cu drept de liberă practică, un organism apolitic, de drept public, cu responsabilități delegate de autoritatea de stat în domeniul autorizării, controlului și supravegherii exercitării profesiei de farmacist, având dreptul statutar,

prin structurile sale naționale sau teritoriale,

de a formula acțiuni în justiție atât în nume propriu cât și în numele membrilor săi, iar, pe de altă parte, Asociația Patronatul Farmaceutic Brașov este constituită în scopul reprezentării intereselor și drepturilor asociaților în fața autorităților publice și private, de natură a-i legitima calitatea procesuală în cauză.

Totodată, potrivit art. 603 din actul său constitutiv „deciziile H. sunt obligatorii pentru colegiile teritoriale și pentru toți farmaciștii care practică profesia de farmacist în România”.

Interesul acestor reclamante în promovarea acestei acțiuni este conturat de dispozițiile inserate în actele lor constitutive și derivă chiar din însăși scopul înființării acestor organisme colective. De asemenea, SC C. SRL, vătămată în dreptul său la clientelă și vad comercial, având punctul de lucru în imediata vecinătate a farmaciei, care funcționează urmare a autorizației în discuție, susține că este interesată de înlăturarea concurenței creată de farmacia înființată prin autorizația atacată, aspect de natură a-i justifica și calitatea procesuală.

În cauza dedusă judecății, adresa înregistrată la grefa Primăriei Brașov din 29 octombrie 2010 (aflată la fila 39 dosar), în baza căreia se certifică un aspect faptic, respectiv că spațiul închiriat de SC E. SRL face parte dintr-un centru comercial cu suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp, reprezintă o operațiune administrativă ce a stat la baza emiterii actului supus judecății și, ca atare, instanța poate analiza și legalitatea acesteia. Acest înscris a fost anexat cererii de autorizare depusă de către pârâta SC E. SRL la sediul ministerului la data de 17 noiembrie 2010, respectându-se astfel cerința inserată în art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei atunci în vigoare.

Prin urmare, dovada încadrării spațiului în cerințele legale s-a făcut cu acest înscris vizat de arhitectul șef al Brașovului și semnat de către viceprimar, înscris

eliberat de autoritatea administrației publice locale competentă teritorial. Totodată, ministerul, anterior emiterii autorizației contestate, a solicitat aceleași autorități publice reverificarea mențiunilor făcute prin adresa sus-menționată, prilej cu care aceasta a reconfirmat și menținut punctul de vedere exprimat la 29 octombrie 2010. La dosarul autorizației de funcționare depus la D. nu se afla până la momentul emiterii autorizației vreo dovadă a comunicării adresei datate 17 ianuarie 2011, adresă în care să se fi specificat de către autoritatea publică locală că spațiul în discuție nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 266/2008. De altfel, a reținut instanța că dispozițiile legale nu prevăd obligativitatea existenței unui singur proprietar asupra structurii ce compune spațiul comercial de mare suprafață, încât chiar dacă spațiul în litigiu a fost înstrăinat unui alt proprietar, operându-se o dezmembrare topografică, practic respectivul spațiu rămâne încadrat în centrul comercial menționat. Existența mai multor proprietari asupra spațiilor comerciale ce compun centrul comercial nu prezintă relevanță privitor la condițiile cerute pentru calificarea unui așezământ ca fiind centru comercial de mare suprafață.

Mai mult, chiar legiuitorul în cuprinsul art. 4 lit. j) din O.G. nr. 99/2000 definește structura de vânzare ca fiind „spațiul de desfășurare a unuia sau a mai multor exerciții comerciale”, ceea ce denotă că înstrăinarea spațiului comercial în discuție nu poate constitui un argument viabil pentru susținerea ipotezei că acest spațiu nu mai face parte din centrul comercial, el nemutându-se fizic, fiind doar înstrăinat altui proprietar. Totodată, de la momentul emiterii primei adrese care confirmă includerea în centrul comercial de mare suprafață a imobilului în care a fost autorizată a funcționa această farmacie și până la data emiterii adresei de revocare a primului act, situația juridică și faptică a spațiului în discuție nu a suferit modificări.

A constatat instanța că autorizația de funcționare din 31 ianuarie 2011 a fost preschimbată pe numele cumpărătorului SC F. SRL, conform dispozițiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, republicată, funcție de care „î

n cazul în care farmacia comunitară își schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizația, D. eliberează o nouă autorizație de funcționare pe numele noii persoane juridice, în termen de 30 de zile de la data solicitării; până la eliberarea noii autorizații, farmacia comunitară funcționează în baza vechii autorizații”. În cauză, instanța a analizat și legalitatea primei autorizații, întrucât aceasta a produs efecte juridice, iar autorizația emisă pe numele noului cumpărător a fost eliberată în baza sa, iar eventuala anulare a primei autorizații ar antrena aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.

S-a reținut faptul că ambele autorizații de funcționare atacate au valoare juridică prin ele însele, valoare care le creează o prezumție de autenticitate și de veridicitate.

Instanța de fond, văzând și concluziile favorabile inserate în raportul de inspecție întocmit de reprezentanții D., (sesizând că ceea ce prezintă relevanță constă în așezarea faptică a spațiului în litigiu în incinta complexului comercial agroalimentar, iar existența mai multor proprietari asupra spațiilor comerciale ce compun un centru comercial nu prezintă nici un fel de relevanță, în privința condițiilor cerute pentru calificarea unui așezământ ca fiind centru comercial de mare suprafață) a constatat că nu a existat nici un impediment legal în vederea emiterii autorizației de funcționare.

Instanța, față de soluția dată cererii de chemare în judecată, a obligat reclamantele, în solidar, la plata către SC F. SRL a sumei de 8.000 lei, reprezentând cheltuieli parțiale de judecată, respingând restul pretențiilor invocate cu acest titlu. Curtea a micșorat onorariul avocațial, fiind apreciat nepotrivit față de complexitatea cauzei.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind indicate ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

A arătat faptul că autorizația de funcționare a fost emisă în lipsa unui plan de amplasament al spațiului într-un centru comercial.

S-a arătat faptul că excepția prevăzută de dispozițiile art. 12 alin. (2) a fost abrogată și se impune anularea autorizației de înființare și funcționare a farmaciei “G.”, aceasta nefiind beneficiara condițiilor, excepțiilor pentru care, inițial, a fost eliberată adeverința de Primăria municipiului Brașov. S-a arătat că de altfel, Primăria a revocat adeverința emisă inițial.

Recurenta a arătat că, din actele dosarului, rezultă reaua-credință a pârâtului D., întrucât nu a luat în considerare, la data emiterii autorizației, faptul că adeverința inițială a fost revocată.

S-a criticat faptul că instanța de rejudecare a omis să rețină aspectele de nelegalitate, atât cele de formă, cât și cele de fond, redate în apărare de reclamante, arătându-se că instanța a apreciat în mod netemeinic și nelegal probele administrate în cauiză.

4.1. Intimații-reclamanți;

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimații-reclamanți A. Brașov și H. - Filiala Brașov au solicitat admiterea recursului formulat și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii formulate, completate și precizate.

S-a arătat faptul că reclamanții au invocat nulitatea autorizației în discuție, având în vedere neîndeplinirea condiției legale de înființare a unei farmacii prin excepția permisă de dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, respectiv faptul că spațiul în care s-a autorizat înființarea farmaciei nu face parte dintr-un centru comercial.

S-a susținut că refuzul D. de a da curs cererilor de revocare și de respingere a cererii de preschimbare a autorizației inițiale nu se justifică față de cea de-a doua autorizație preschimbată, la data de 13 aprilie 2011, dată la care nu se mai poate susține că nu s-a cunoscut despre revocarea la data de 17 ianuarie 2011 a actului din 29 octombrie 2010.

4.2. Intimații-pârâți;

SC E. SRL și SC F. SRL, în calitate de intimate-pârâte au formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului formulat de SC C. SRL și menținerea hotărârii instanței de fond.

S-a arătat faptul că în ceea ce privește critica recurentei legată de emiterea autorizației de funcționare ulterior abrogării alin. (2) din art. 12 al Legii nr. 266/2008, s-a arătat că este nefondată, întrucât nu are relevanță data emiterii autorizației, ci data depunerii cererilor la D. în vederea eliberării autorizației de funcționare, care trebuia să se facă până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2010.

Intimații-pârâți au arătat faptul că în mod corect s-a reținut de instanță faptul că autorizația de funcționare din 31 ianuarie 2011 a fost preschimbată pe numele cumpărătorului SC F. SRL, fiind emisă autorizația din 13 aprilie 2011, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, republicată și având în vedere art. 2 alin. (2) și art. 3 din O.U.G. nr. 130/2010.

Cu privire la adresa emisă de Primăria Brașov, ce a fost revocată, se arată că aceasta a avut în vedere existența mai multor proprietari asupra spațiilor ce compun centrul comercial, fără ca să poată avea efecte asupra condiției de calificare a unui așezământ ca fiind un spațiu comercial.

II. Decizia instanței de recurs;

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de recurs, având în vedere faptul că instanța de fond în rejudecare a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale și cu interpretarea și aplicarea corectă a acestor norme, motiv pentru care hotărârea instanței de fond va fi menținută în totalitate ca legală și temeinică.

Deși recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., acestea nu au fost structurate și motivate pentru fiecare motiv de recurs prevăzut de dispozițiile legale arătate.

Înalta Curte analizând actele și lucrările cauzei a constatat că obiectul cauzei deduse judecății este reprezentat de cererea formulată de reclamanții A. Brașov, H. - Filiala Brașov și SC C. SRL în contradictoriu cu pârâții D., SC E. SRL și SC F. SRL, prin care s-a solicitat anularea autorizației de funcționare din 31 ianuarie 2011 emisă de pârâtul D. în favoarea pârâtei SC E. SRL prin care a fost autorizată funcționarea farmaciei comunitare cu denumirea de ”G.”, la adresa din Brașov.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, în vigoare la data soluționării cererii de autorizare, se poate înființa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări și centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate, potrivit O.G. nr. 99/2000.

În înțelesul art. 4 lit. n) din O.G. nr. 99/2000, centrul comercial de mare suprafață este definit ca structura cu o suprafață mai mare de 1.000 m

2

, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul, de produse, servicii de piață și de alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate. Suprafața de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafețelor de vânzare cu amănuntul cuprinse în acesta.

Potrivit art. 2 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 130/2010 cererile depuse la D. în vederea eliberării autorizației de funcționare pentru farmacii și drogherii, până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, însoțite de documentația completă, vor fi analizate în conformitate cu prevederile legislației în baza căreia au fost depuse, nu mai tîrziu de data de 1 martie 2011.

Înalta Curte reține că

autorizația de funcționare din 31 ianuarie 2011 a fost preschimbată pe numele cumpărătorului SC F. SRL, conform dispozițiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, republicată (R1), în conformitate cu care „î

n cazul în care farmacia comunitară își schimbă persoana juridică pe numele căreia a fost eliberată autorizația, D. eliberează o nouă autorizație de funcționare pe numele noii persoane juridice, în termen de 30 de zile de la data solicitării; până la eliberarea noii autorizații, farmacia comunitară funcționează în baza vechii autorizații”.

În cauza dedusă judecății, rezultă din înscrisurile depuse faptul că dosarul înaintat ministerului conține documentele menționate în art. 10 alin. (2), inclusiv raportul de inspecție efectuată la data de 26 noiembrie 2010, în care se concluzionează cu privire la autorizarea farmaciei în discuție, situată în incinta I., prin excepție de la criteriul demografic.

S-a depus și un înscris eliberat de Primăria mun. Brașov, înregistrat la 29 octombrie 2010, în care se atestă că spațiul închiriat de SC E. SRL face parte dintr-un centru comercial cu suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp, situat într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate. Prin urmare, dovada încadrării spațiului în prevederile de excepție menționate la art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei s-a făcut cu această adresă emisă de autoritatea publică locală, confirmată ulterior de aceeași autoritate la data de 06 ianuarie 2011, când s-a precizat că se menține punctul de vedere exprimat în adeverința datată 29 octombrie 2010.

La dosar a existat și un Memoriu tehnic întocmit de o persoană autorizată L., respectiv ing. M., care precizează că spațiul în discuție face parte din I., compus din spații vânzare produse alimentare și nealimentare, având o suprafață utilă de 70 mp.

În baza acestor documente s-a emis de către D. autorizația de funcționare din 31 ianuarie 2011.

Din actele cauzei, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că societatea comercială pârâtă a fost autorizată să funcționeze cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile la momentul depunerii cererii de autorizare.

Criticile ce vizează faptul că ulterior Primăria a revocat adeverința inițială emisă, nu pot fi primite de instanța de recurs, care reține că, în mod corect, instanța de fond a constatat că această autoritate nu mai putea revoca actul emis, având în vedere faptul că a fost introdus în circuitul civil și a produs efecte.

Aceasta este regula actelor administrative, care odată intrate în circuitul civil, nu mai pot fi revocate de autoritatea emitentă, ci, în acest caz, numai instanța de judecată poate dispune asupra actului emis în sensul anulării.

Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile formnulate de recurentă, întrucât hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină, nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. De asemenea, instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC N. SRL Brașov împotriva sentinței nr. 50/F din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2015.