ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1781/2016

Decizia nr. 1781/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1611 din 8 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, judecând cauza în fond după casare, a respins atât excepția inadmisibilității acțiunii având ca obiect anularea Anexei nr. 1 din 4 septembrie 2012 cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în având ca obiect anularea autorizației de funcționare din 25 septembrie 2012, a respins cererea completatoare, având ca obiect anularea autorizației de funcționare din 25 septembrie 2012, pentru lipsa procedurii prealabile și a respins excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în anularea Anexei nr. 1 din 4 septembrie 2012.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanții Colegiul Farmaciștilor din Județul Brașov și Patronatul Farmaceutic din Județul Brașov, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, SC A. SRL Brașov și pârâta SC B. SRL, având ca obiect anularea Anexei nr. 1 din 4 septembrie 2012 la Autorizația de funcționare din 16 iulie 2007, ca nefondată.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în anularea Anexei nr. 1 din 4 septembrie 2012 la autorizația de funcționare din 16 iulie 2007 și a acțiunii în anularea autorizației de funcționare din 25 septembrie 2012, Curtea de apel a constatat că excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile a fost invocată atât de pârâta SC A. SRL prin întâmpinare cât și de pârâtul Ministerul Sănătății, prin motivele de recurs, instanța de control judiciar trimițând cauza spre rejudecare prin raportare la argumentele invocate de ambele părți pârâte, în recurs.

De asemenea, Curtea de Apel a apreciat că renunțarea la judecata acestei excepții din partea pârâtei SC A. SRL, cu privire la anexa nr. 1 din 4 septembrie 2012 la autorizația de funcționare din 16 iulie 2007, nu este de natură a produce efecte asupra excepției invocată, cu aceleași motive, de pârâtul Ministerul Sănătății.

Potrivit deciziei de casare, reclamantele aveau obligația formulării plângerii prealabile pentru ambele acte administrative atacate, fiind necesară verificarea respectării procedurii în raport de fiecare dintre acestea.

În ceea ce privește condiția îndeplinirii procedurii prealabile, în sensul contestării Anexei nr. 1/2012, s-a reținut că prin plângerea depusă la dosarul de fond inițial reclamantele au făcut dovada că s-au adresat cu plângere organului emitent al actului, respectiv Ministerul Sănătății, la data de 19 noiembrie 2012, în termenul legal prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel că instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii în anularea anexei nr. 1 din 4 septembrie 2012.

În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, prin raportare la cel de-al doilea act administrativ contestat, respectiv autorizația de funcționare din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel a constatat că aceasta este întemeiată, mai ales că reclamantele au recunoscut că nu au promovat plângere, separat, împotriva acestui act administrativ.

Cu toate acestea, reclamantele au susținut că prin plângerea formulată împotriva Anexei nr. 1 din 4 septembrie 2012 au adus critici care sunt identice cu cele formulate împotriva Autorizației de funcționare, astfel că nu se poate susține că nu s-ar fi solicitat, anterior, ca autoritatea să revină asupra propriului act, prin promovarea unei plângeri prealabile.

Instanța de fond a înlătura aceste susțineri ale reclamantelor, având în vedere, în primul rând, că plângerea prealabilă la care se face referire este datată 19 noiembrie 2012, iar actul administrativ contestat, respectiv Autorizația de funcționare, este datată 25 septembrie 2012, deci anterior formulării plângerii, astfel că ea putea fi în mod distinct contestată sau, cel puțin în cuprinsul plângerii, se putea face referire expresă la acest act.

De asemenea, s-a avut în vedere și considerentele Deciziei de casare nr. 4706/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit în mod irevocabil că de vreme ce "Anexa nr. 1 din 4 septembrie 2012 a modificat condițiile și termenele autorizației de funcționare din 16 iulie 2007, ce a fost emisă pentru SC B. SRL (...) atunci nu se poate susține că există identitate de conținut între anexa menționată și autorizația de funcționare din 25 septembrie 2012, emisă pentru pârâta SC A. SRL. În consecință, neîntemeiat s-a constatat că reclamanții nu aveau obligația de a formula plângere prealabilă pentru ambele acte administrative atacate."

În raport de aceste dezlegări date de instanța de control judiciar, s-a reținut că sub nicio formă nu se poate aprecia că prin introducerea plângerii prealabile împotriva anexei, s-a îndeplinit procedura și împotriva autorizației de funcționare ulterioare, câtă vreme s-a reținut că cele două acte sunt diferite și trebuie tratate în mod distinct.

Reținând așadar că reclamantele nu au solicitat în prealabil emitentului Ministerul Sănătății revocarea propriului act, a autorizației de funcționare din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel a apreciat că obligația prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu a fost respectată, astfel că a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâte.

Referitor la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în anularea anexei nr. 1 din 4 septembrie 2012, invocată prin prisma respingerii ca inadmisibilă a acțiunii în anularea Autorizației de funcționare ulterioare, s-a constatat că susținerile pârâtei SC A. SRL sunt nefondate.

Astfel, Anexa nr. 1 din 4 septembrie 2012, privind modificarea autorizației de funcționare din 16 iulie 2007, a produs efecte de la momentul emiterii actului și până la data intrării în vigoare a autorizației de funcționare din 25 septembrie 2012.

Prin anularea Anexei, reclamantele urmăresc intrarea în legalitate și înlăturarea efectelor produse de emiterea acestui act, cel puțin pentru intervalul dintre 4 septembrie 2012 și 25 septembrie 2012, în care pârâta SC A. SRL a beneficiat de modificările aduse prin Anexa nr. 1 din 4 septembrie 2012.

Nu se poate susține așadar că, prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în anularea actului administrativ ulterior, dispare în mod implicit interesul reclamantelor în anularea actului administrativ anterior, interes care a fost constatat prin decizia irevocabilă de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâta SC A. SRL, în ședința publică din 8 iunie 2015.

Pe fondul cauzei, în analiza legalității Anexei nr. 1 din 4 septembrie 2012 emisă de Ministerul Sănătății, instanța a constatat că acest act a avut în vedere cererea formulată de pârâta SC A. SRL la data de 14 august 2012, prin care a solicitat, în temeiul Legii nr. 266/2008, eliberarea unei noi autorizații pentru funcționarea unei farmacii comunitare la adresa din Brașov, datorită schimbării deținătorului autorizației, ca urmare a vânzării-cumpărării fondului de comerț dintre SC B. SRL și SC A. SRL.

De asemenea, prin cererea formulată, pârâta SC A. SRL a arătat că va interveni și mutarea farmaciei într-un spațiu nou, anexate cererii formulate fiind toate înscrisurile doveditoare ale vânzării-cumpărării fondului de comerț și ale închirierii spațiului din Brașov, precum și înscrierea mențiunilor cu privire la sediul secundar la Registrul Comerțului.

Referitor la criticile privind imposibilitatea tranzacționării autorizațiilor de funcționare a farmaciilor, respectiv faptul că tranzacția încalcă principiul specialității capacității de folosință, Curtea de Apel a reținut că acestea sunt neîntemeiate.

Art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008 prevede, în mod expres, posibilitatea modificării persoanei juridice deținătoare a autorizației de funcționare, ceea ce reprezintă un prim argument contrar celui invocat de reclamante, cu privire la respectarea principiului specialității capacității de folosință a titularului autorizației, o astfel de modificare nefiind posibilă dacă s-ar avea în vedere că autorizația a fost emisă în considerarea principiului enunțat.

În ceea ce privește susținerea conform căreia singura posibilitate de transmitere a autorizației este prin reorganizarea titularului, Curtea de Apel a apreciat că o astfel de argumentație este lipsită de fundament legal, nicăieri în cuprinsul actelor normative ce reglementează regimul autorizării de funcționare nefiind inserată o astfel de limitare.

Curtea de Apel a mai reținut și faptul că reclamantele nu au atacat contractul de vânzare-cumpărare prin care a fost înstrăinat fondul de comerț, deși argumentația acestora vizează mai degrabă legalitatea acestui contract, iar nu legalitatea emiterii unei Anexe la autorizația de funcționare.

Pentru a se invoca o eventuală încălcare a principiului specialității capacității de folosință, atunci ar trebui să se facă dovada că pârâta SC A. SRL nu deține autorizațiile necesare pentru desfășurarea de activități farmaceutice.

Or, în speță, nu aceasta este problema de drept supusă dezbaterii, ci autorizarea desfășurării acestor activități într-un anumit spațiu, ceea ce nu are legătură cu specialitatea capacității de folosință.

În ceea ce privește critica de nelegalitate a anexei, pentru aceea că farmaciile comunitare înființate pe situația de excepție prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 nu se pot muta, Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 12 alin. (1) și (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008 (forma în vigoare la data solicitării de eliberare a autorizației de funcționare din 2007, emisă pe numele pârâtei SC B. SRL, ce a făcut obiectul înstrăinării către SC A. SRL) "(1) Înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcție de numărul de locuitori, dovedit prin adeverință eliberată de autoritatea administrației publice locale, după cum urmează: a) în municipiul București, o farmacie la 3.000 de locuitori; b) în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori; c) în celelalte orașe, o farmacie la 4.000 de locuitori.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate înființa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări și centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil, care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate potrivit O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Dovada încadrării spațiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială se află.".

Autorizația de funcționare emisă inițial din 16 iulie 2007, a fost eliberată prin excepție de la criteriul demografic, conform mențiunii cuprinse în aceasta.

Prin O.U.G. nr. 130 din 28 decembrie 2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, publicată în M. Of. nr. 890 din 30 decembrie 2010, a fost abrogat art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, O.U.G. a fost aprobată prin Legea nr. 215/2012.

Conform art. II alin. (1) și art. III din O.U.G. nr. 130/2010, "Cererile depuse la Ministerul Sănătății în vederea eliberării autorizației de funcționare pentru farmacii și drogherii până la data de 30 decembrie 2010, însoțite de documentația completă, vor fi analizate în conformitate cu prevederile legislației în baza căreia au fost depuse, nu mai târziu de data de 1 mai 2011. (...)" (art. II alin. (1)), respectiv "autorizațiile de funcționare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, republicată, cu modificările ulterioare, rămân valabile." (art. III).

Potrivit art. 19 și 20 din Legea nr. 266/2008, "Mutarea sediului unei farmacii comunitare se comunică Ministerului Sănătății și colegiilor teritoriale. (2) Începerea activității la noul sediu se poate face numai dacă sunt îndeplinite condițiile de autorizare, pe baza raportului de inspecție favorabil întocmit de personalul de specialitate prevăzut la art. 10 alin. (9) și după înscrierea mențiunii noului sediu pe autorizația de funcționare inițială. (3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și farmaciilor comunitare înființate conform prevederilor art. 12 alin. (2)." (art. 19), respectiv "Mutarea sediului se poate face numai cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 12 alin. (1). Până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, farmaciile comunitare înființate în condițiile art. 12 alin. (2) se pot muta numai în aceleași condiții.".

De asemenea, dispozițiile art. 8 alin. (2) din Ordinul nr. 962 din 29 iulie 2009 pentru aprobarea Normelor privind înființarea, organizarea și funcționarea farmaciilor și drogheriilor emis de Ministerul Sănătății și publicat în M. Of. nr. 538/3.08.2009, prevăd că "Autorizațiile de funcționare emise în conformitate cu prezentele norme sunt valabile pe perioadă nedeterminată, dacă se mențin neschimbate condițiile care au stat la baza autorizării.".

Reclamanta invocă în esență, ca motive de anulare a Anexei 1 la Autorizația de funcționare, faptul că mutarea sediului farmaciei înființate prin exceptare de la criteriul demografic, a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 19 și 20 din Legea farmaciei nr. 266/2008 și art. 8 din Norme.

Problema de drept dedusă judecății este dacă, ulterior datei de 31 decembrie 2010, o farmacie înființată în baza normei juridice abrogate ce permitea exceptarea de la criteriul demografic mai poate fi mutată și în ce condiții se poate face această mutare.

În perioada de aplicabilitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 266/2008, adică anterior abrogării intervenite prin O.U.G. nr. 130/2010, voința legiuitorului a fost de a permite mutarea sediului farmaciei comunitare, respectiv cu titlu general prin respectarea criteriului demografic (art. 20 prima teză), iar cu titlu de excepție, în cazul celor înființate prin derogare de la criteriul demografic, în aceleași condiții (art. 20 teza finală). Norma instituită prin dispozițiile art. 20 teza finală menționa expres că are o aplicabilitate limitată în timp, respectiv până la data de 31 decembrie 2010.

Totuși, din simplul fapt al împlinirii termenului menționat de art. 20 teza finală, nu se poate deduce pe cale de interpretare că ulterior acestei date nu se mai pot muta deloc sediile farmaciilor înființate prin exceptare de la criteriul demografic, deoarece o asemenea interdicție ar trebui să fie reglementată expres de legiuitor, fiind o restrângere a activității comerciale.

Totodată, câtă vreme aplicabilitatea normei care condiționa mutarea sediului farmaciei înființate pe cale de exceptare era limitată la data de 31 decembrie 2010, lipsește un temei care să impună aceeași condiționare ulterior împlinirii termenului respectiv, căci norma art. 20 teza finală își epuizează efectul prin expirarea limitei temporale instituite de legiuitor, iar o altă normă reglementată în același sens nu se identifică.

Astfel fiind, Curtea de Apel a apreciat că nu se poate dispune anularea Anexei 1 la autorizația de funcționare din 16 iulie 2007, sub aspectul schimbării sediului farmaciei înființate pe cale de excepție de la criteriul demografic nici sub motiv că noul sediu nu se află în gări, aerogări sau centre comerciale de mare suprafață, dar nici sub motiv că nu ar mai fi posibilă mutarea sediului unei astfel de farmacii.

Prin urmare, Curtea de Apel a constatat că farmacia litigioasă există deja în orașul Zărnești, deci nu urmărește o migrare din mediul rural către mediul urban, fiind autorizată să funcționeze, astfel că nu exercită vreo influență asupra bugetului FNUASS și nu conduce la supraaglomerarea pieței farmaceutice din localitate. Totodată, aplicarea criteriului demografic nu înseamnă faptul că farmacia se adresează doar unui anumit public și doar unei anumite zone limitate spațial, ci faptul că numărul de farmacii este strâns corelat cu numărul populației în mediul urban, fără a exista însă vreo condiționare în ceea ce privește amplasamentul acestora și distanța la care pot funcționa două farmacii.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții Colegiul Farmaciștilor din Județul Brașov și Asociația Patronatul Farmaceutic din Județul Brașov au declarat recurs.

În motivarea recursului se susțin următoarele:

În ceea privește mutarea farmaciei comunitare cu denumirea "C." în structura SC A. SRL în punctul de lucru situat în Brașov, se arată că prima instanță a apreciat greșit faptul că farmacia nou înființată prin cumpărarea fondului de comerț în structura SC A. SRL s-ar fi mutat în aceeași localitate, motiv pentru care nu ar mai fi fost necesară verificarea respectării criteriilor de mutare (demografic sau prin excepție).

În realitate, farmacia s-a mutat în altă localitate decât în cea în care fusese autorizată inițial, respectiv din (...) (complex comercial D.) în (...).

Drept urmare, motivarea instanței sub acest aspect este total eronată, întrucât, la emiterea Anexei 1 la autorizația inițială (din 16 iulie 2017), emisă la data de 4 septembrie 2012, în ceea ce privește mutarea farmaciei, nu a fost verificat nici criteriul demografic.

Autorizarea mutării farmaciei din (...) (complex comercial D.) în (...) s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 266/2008, a farmaciei, și principiului simetriei actelor juridice, deoarece, este mai mult decât evident că, o farmacie înființată prin excepție de la criteriul demografic (respectiv într-un imobil considerat centru comercial cu suprafață de vânzare mare) nu poate fi autorizată să se mute decât cu respectarea condițiilor în care a fost înființată (respectiv într-un alt centru comercial cu suprafață de vânzare mare).

În caz contrar, ar însemna că o farmacie astfel înființată, să se poată muta fără restricții și fără a respecta nici criteriul de excepție în baza căruia a fost înființată, nici criteriul demografic instituit de art. 12, alin. (1) din Legea nr. 266/2008 a farmaciei.

Ministerul Sănătății invocă faptul că farmaciile înființate prin excepție se mută cu respectarea art. 19 din Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece, în opinia acestuia, farmaciile comunitare înființate în condițiile art. 12 alin. (2) se puteau muta numai în aceleași condiții, numai până la 31 decembrie 2010 inclusiv, după această dată putând să se mute oriunde doresc.

Însă, farmacia inițială (în structura SC B. SRL), înființată pe excepție în centrul comercial D. a depus cererea de autorizare anterior acestei date, iar termenul de eliberare a autorizației pentru înființarea farmaciilor prin excepție și care depuseseră cereri anterior a fost prelungit succesiv până în luna mai 2011, prin O.U.G. nr. 130/2010 și O.U.G. nr. 18/2011.

Data de 31 decembrie 2010 se referă la data depunerii cererii de autorizare și evident că aceasta se aplică, prin extindere, tuturor farmaciilor care au depus cereri de autorizare anterior acestei date și a căror soluționarea s-a prelungit prin cele două ordonanțe, iar autorizațiile lor de funcționare au fost emise în termenele prelungite.

Chiar dacă s-ar înlătura o asemenea interpretare și s-ar aplica dispozițiile art. 19 din Legea nr. 266/2008 rep., tot nu s-ar putea autoriza mutarea unei farmacii înființate prin excepție (respectiv în centre comerciale) decât cu respectarea condițiilor de autorizare. Ori, atâta vreme cât farmacia a fost autorizată în condiții de excepție (centru comercial de mare suprafață) și mutarea ei trebuie să respecte aceleași condiții de autorizare (de excepție), respectiv mutarea să se realizeze într-un alt centru comercial de mare suprafață.

În același sens este și expunerea de motive a O.U.G. nr. 130/2010, care abrogă art. 12, alin. (2) din Legea nr. 266/2008 a farmaciei (având ca obiect înființarea de farmacii prin excepție de la criteriul demografic instituit de art. 12, alin. (1). Practic, după data de 31 decembrie 2010, nu se mai pot înființa sau muta farmacii decât respectând criteriile în baza cărora au fost înființate (autorizate): criteriul demografic (art. 12, alin. (1) din lege) sau cel de excepție (art. 12, alin. (2) din lege).

În opinia recurenților farmacia în cauză, nu a respectat, la mutare, niciunul din aceste criterii și s-a mutat din mediul rural în mediu urban.

În ceea privește procedura prealabilă în anularea autorizației de funcționare din 25 septembrie 2012 (preschimbată din autorizația de funcționare din 16 iulie 2007), se arată că Anexa nr. 1 la autorizația inițială (din 16 iulie 2007) este actul administrativ principal prin care s-a autorizat mutarea farmaciei din (...) în (...), fără respectarea condițiilor legale.

Potrivit dispozițiilor art. II din O.U.G. nr. 130/2010: "Preschimbarea autorizațiilor de funcționare care nu au înscris un termen de valabilitate se face cu păstrarea numărului autorizației de funcționare, iar solicitarea persoanei juridice, prin emiterea unei noi autorizații."

Și în speță numărul autorizației inițiale a fost păstrat (7120), aceasta fiind preschimbată în condițiile legale, astfel că, între Anexa nr. 1 la autorizația inițială (din 16 iulie 2007) și autorizația preschimbată (din 25 septembrie 2012) există o legătură directă (principal - subsecvent), ceea ce presupune că cererea prealabilă din data de 19 noiembrie 2012 adresată emitentului (Ministerul Sănătății) pentru revocarea Anexei 1 la autorizația din 16 iulie 2007 (act administrativ principal) se referă evident și la actul administrativ subsecvent, respectiv autorizația din 25 septembrie 2012 (existentă la data cererii prealabile - 19 noiembrie 2012), emisă în procedura preschimbării și care are, practic, același număr, păstrat potrivit art. II din O.U.G. nr. 130/2010.

Recurenții în argumentarea motivelor de recurs invocate prezintă situația de fapt precum și dispozițiile legale incidente pricinii.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată recurenții-reclamanți au solicitat anularea Anexei nr. 1 din 4 septembrie 2012 la autorizația de funcționare din 16 iulie 2007 și anularea autorizației de funcționare din 25 septembrie 2012.

În motivarea cererii, au fost invocate, ca motive de nelegalitate, încălcarea interdicției legale de vânzare-cumpărare a fondului de comerț și încălcarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 266/2008 la mutarea sediului farmaciei.

Instanța de control judiciar constată că recurenții-reclamanți solicită modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, criticând soluția primei instanțe prin prisma aspectelor analizate în privința condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru mutarea farmaciei comunitare.

Recurenții redau conținutul prevederilor art. 12 din Legea nr. 266/2008, susținând că o farmacie comunitară înființată prin excepție de la criteriul demografic nu poate fi autorizată să se mute decât cu respectarea condițiilor în care a fost înființată, respectiv într-un alt centru comercial de mare suprafață, condiție neîndeplinită în speța dedusă judecății în opinia recurenților-reclamanți.

Recurenții mai afirmă că din interpretarea O.U.G. nr. 130/2010 care abrogă art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, rezultă că după data de 31 decembrie 2010 nu se mai pot înființa sau muta farmacii decât respectând criteriile în baza cărora au fost înființate, respectiv criteriul demografic sau cel de excepție, criterii care nu ar fi fost respectate de subscrisa societate.

Înalta Curte constată că în ceea ce privește procedura prealabilă cu privire la autorizația de funcționare din 25 septembrie 2012, aceste aspecte au fost tranșate cu putere de lucru judecat de instanța de recurs în prim ciclu procesual (Decizia nr. 4706 din 9 decembrie 2014 - Înalta Curte de Casație și Justiție).

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cu privire la autorizația de funcționare din 25 septembrie 2012, aceasta în mod corect a fost admisă de către prima instanță, care a constatat că nu a fost parcursă procedura prealabilă cu privire la acest act administrativ. Asupra necesității parcurgerii aceste proceduri instanța de fond nu avea posibilitatea de apreciere, având în vedere considerentele Deciziei nr. 4706 din 9 decembrie 2014, prin care se rețin următoarele: "Contrar opiniei exprimate de judecătorul fondului, se reține că Anexa nr. 1 din 4 septembrie 2012 a modificat condițiile și termenii autorizației de funcționare din 16 iulie 2007, cel care a fost emisă pentru SC B. SRL, motiv pentru care nu se poate susține că exista identitate de conținut între anexa menționată și autorizația de funcționare din 25 septembrie 2012, emisă pentru pârâta SC A. SRL.

În consecință, în mod neîntemeiat s-a constatat că reclamanții nu aveau obligația de a formula plângere prealabilă pentru ambele acte administrative atacate, impunându-se ca judecătorul fondului să verifice îndeplinirea procedurii prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru fiecare act administrativ".

Înalta Curte constată că instanța de fond nu mai avea posibilitatea efectuării unei alte analize cu privire la această chestiune, cele anterior redate reprezentând dezlegări date de instanța de control judiciar, obligatorii pentru instanța de fond căreia i-a fost trimis dosarul spre rejudecare.

De asemenea, instanța de control judiciar constată că în ceea ce privește prima critică expusă de reclamanți în cererea de chemare în judecată, cu privire la imposibilitatea înstrăinării autorizației de funcționare odată cu înstrăinarea fondului de comerț, instanța de fond în mod corect a considerat această apărare ca fiind neîntemeiată, arătând în esență că o asemenea susținere nu are fundament legal.

În cauză au fost respectate dispozițiile Legii nr. 266/2008 a farmaciei și a Ordinului nr. 962/2009 pentru aprobarea Normelor privind înființarea, organizarea și funcționarea farmaciilor și drogheriilor care prevăd în mod expres posibilitatea schimbării deținătorului de autorizație de funcționare a unei unități farmaceutice - persoană juridică.

Prima instanță a făcut o analiză riguroasă și temeinică a textelor de lege care reglementează posibilitatea mutării unei farmacii, cu expunerea unei interpretări fundamentate prin raportare la speța dedusă judecății și modificările care au intervenit asupra actului normativ.

Astfel, instanța de fond reține că problema de drept dedusă judecății este dacă, ulterior datei de 31 decembrie 2010, o farmacie înființată în baza normei abrogate (art. 12 din Legea nr. 266/2008 a farmaciei) ce permitea exceptarea de la criteriul demografic mai poate fi mutată și în ce condiții se poate face această mutare.

În perioada de aplicabilitate a art. 12 din Legea nr. 266/2008, adică anterior abrogării intervenite prin O.U.G. nr. 130/2010, voința legiuitorului a fost aceea de a permite mutarea sediului farmaciei comunitare, respectiv cu titlu general prin respectarea criteriului demografic (art. 20 prima teză).

După data de 1 ianuarie 2011, ca urmare a abrogării art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei prin O.U.G. nr. 130/2010, autorizațiile de funcționare emise pe cale de excepție de la criteriul demografic au dobândit același statut juridic cu cele emise conform criteriului demografic, un argument hotărâtor în acest sens fiind dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 130/2010 care precizează că "autorizațiile de funcționare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, republicată, cu modificările ulterioare, rămân valabile". În aceste condiții, nefiind exclus de lege dreptul titularului autorizației de funcționare a farmaciei comunitare înființate pe cale de excepție de a-și muta sediul, în mod legal a apreciat instanța de fond că această mutare va interveni în condițiile normei generale, adică ale art. 20 prima teză din Legea nr. 266/2008.

Apărările recurenților-reclamanți în sensul că la mutarea farmaciei trebuie respectate aceleași condiții ca cele de înființare pe cale de excepție, chiar și ulterior abrogării art. 20 teza finală din Legea nr. 266/2008, lipsesc de efect caracterul temporal în mod expres instituit de legiuitor cu privire la această normă.

Conform art. 20 din Legea nr. 266/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare: Mutarea sediului se poate face numai cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 12 alin. (1). Până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, farmaciile comunitare înființate în condițiile art. 12 alin. (2) se pot muta numai în aceleași condiții.

Din interpretarea acestui text de lege reiese într-adevăr faptul că regula în materie o reprezintă respectarea criteriului demografic pentru mutarea sediului unei farmacii, însă, prin al doilea parag. al aceluiași text de lege (art. 20 din Legea nr. 266/2008), este evident faptul că legiuitorul a instituit o excepție de la această regulă cu privire la farmaciile comunitare înființate în condițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008. Excepția pe care alin. (2) o instituie se referă la mutarea farmaciilor comunitare înființate în condițiile art. 12 alin. (2) "numai în aceleași condiții". După data de 31 decembrie 2010 această restricție nu mai rămâne în ființa, fiind înlăturată obligativitatea mutării farmaciilor comunitare numai în aceleași condiții în care au fost înființate, acestea se pot muta în aceeași localitate fără a mai fi necesar să fie îndeplinite condițiile cerute inițial pentru autorizarea pe cale de excepție.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în cauză, mutarea a fost făcută în septembrie 2012, deci ulterior datei de 31 decembrie 2010, dată până la care farmaciile comunitare se puteau muta numai în aceleași condiții.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că mutarea sediului farmaciei a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții Colegiul Farmaciștilor din Județul Brașov și Asociația Patronatul Farmaceutic din Județul Brașov împotriva Sentinței civile nr. 1611/2015 din 8 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL