ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3359/2019

Ședința publică din data de 18 iunie 2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și S.C. A. S.R.L. să se dispună: anularea Autorizației de funcționare nr. x/15.04.2013, implicit a mențiunii din 15-04-2013, emisă de Ministerul Sănătății în beneficiul S.C. A. S.R.L., ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare fond de comerț încheiat între S.C. B. S.R.L. (vânzător) și S.C . A. S.R.L. (cumpărător); Anularea Anexei nr. 1 din 26.08.2013 la Autorizația de funcționare nr. x/15.04.2013 emisă de Ministerul Sănătății în beneficiul S.C. A. S.R.L.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. A. S.R.L. a invocat următoarele: excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile, lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsa interesului judiciar, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La rândul său, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția inadmisibilității față de lipsa plângerii prealabile, tardivității introducerii acțiunii, lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 20 mai 2015, Curtea de Apel București a respins excepțiile invocate de către pârâți pentru considerentele reținute în întâmpinare.

Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 3076 din 18 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Reclamantul Colegiul Farmaciștilor din județul Vaslui a atacat cu recurs hotărârea primei instanțe, solicitând casarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru admiterea capătului al doilea de cerere privind anularea Anexei nr. 1 din 26.08.2013 la Autorizația de funcționare nr. x/15.04.2013.

Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 4015 din 19.11.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui împotriva sentinței nr. 3076 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat hotărârea recurată și rejudecând, a admis acțiunea formulată de reclamantul Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui, a anulat autorizația de funcționare nr. x/15.04.2013, mențiunea din 15.04.2013 și Anexa 1 din 26.08.2013 la autorizația de funcționare, emise de Ministerul Sănătății în beneficiul S.C. A. S.R.L.

Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20.11.2018, sub nr. x/2018, revizuenta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., modificarea dispozitivului deciziei nr. 4015 din 19 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

În susținerea cererii, revizuenta a arătat următoarele:

Prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța a admis recursul declarat de Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui împotriva sentinței nr. 3076 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a -VIII- a contencios administrativ și fiscal, a casat hotărârea recurată și rejudecând, a admis în tot acțiunea formulată de reclamantul Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui, anulând Autorizația de funcționare nr. x/15.04.2013, Mențiunea din 15.04.2013 și Anexa 1 din 26.0S.2013 la autorizația de funcționare, emise de Ministerul Sănătății în beneficiul S.C. A. S.R.L, deși, prin cererea de recurs s-a solicit exclusiv anularea Anexei 1 din 26.08.2O13 la autorizația de funcționare.

Astfel, prin cererea de recurs, Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui a solicitat "casarea în parte a sentinței civile nr. 3076 din 18.11.2015, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare pentru admiterea capătului 2 din cerere - anularea Anexei nr. 1 din 26.08.2013 la Autorizația de funcționare nr. 9O49/EN/3928/15. O4.2013".

Cererea de chemare în judecată, soluționată în dosarul nr. x/2013, a avut ca obiect două petite, fiind solicitată pe calea primului capăt de cerere anularea Autorizației de funcționare nr. x/15.04.2013 și a Mențiunii din 15.04.2013, iar, pe calea celui de-al doilea capăt de cerere, anularea Anexei 1 din 26.08.2013 la autorizație, întrucât au vizat proceduri administrative, distincte.

Astfel, precizează revizuenta că Autorizația de funcționare x/15.04.2013 și Mențiunea din 15.04.2013 au avut ca obiect "schimbare a deținătorului-persoană juridică a autorizației de funcționare a farmaciei comunitare", în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (8) din Legea nr. 266/2008, iar Anexa 1 din 26.08.2013 la autorizație a avut ca obiect "mutarea sediului farmaciei comunitare", în temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 266/2008.

Împotriva soluției de respingere a acțiunii în anularea Autorizației de funcționare nr. 9049/EN/3928/I5.04.2013 și Mențiunii din 15.04.2013, sentința nr. 3076 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a -VIII- a contencios administrativ și fiscal are autoritate de lucru judecat, nefiind recurată.

În acest sens, precizează revizuenta că, recurentul a menționat în actul de învestire al instanței de recurs faptul că " prin prezentul recurs înțelege să supună controlului, judiciar doar soluția pronunțată cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere care privește mutarea nelegală a farmaciei comunitare".

Prin urmare, în dosarul nr. x/2013, limitele obiectului cererii de recurs au fost circumscrise, exclusiv actului administrativ (Anexa 1 din 26.08.2013 la autorizație), privind procedura de mutare a farmaciei comunitare înființate prin excepție de la criteriul demografic.

Precizează revizuenta că, instanța trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăsi limitele investirii, fiind ținută să respecte cadrul procesual fixat de către părți. Conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părtilor, în speță obiectul verificării jurisdictionale fiind limitat la ceea ce s-a cerut prin cererea de recurs.

De altfel, în recurs, nici în etapa scrisă și nici în etapa orală, nu au fost invocate critici sau apărări având ca obiect soluția pronunțată de către prima instanță, cu privire la obiectul autorizării din 15.04.2013, respectiv "schimbare a deținătorului-persoana juridică a autorizației de funcționare a farmaciei comunitare", decizia instanței de recurs fiind pronunțată plus petita.

Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul a solicitat respingerea cererii de revizuire, apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Înalta Curte, sesizată cu cererea de față, analizând cauza, prin prisma cazului de revizuire invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmează a admite cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.

Argumente de fapt și de drept relevante

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Acest articol are în vedere situația când nu s-a soluționat o cerere principală, accesorie sau incidentală, nu și situația când nu au fost analizate argumente sau un motiv de apel ori de recurs. De asemenea, ipoteza minus petita are în vedere strict pretențiile deduse judecății, iar nu argumentele care susțin sau combat aceste pretenții.

Prin lucru cerut trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.

Astfel spus, motivul prevăzut în art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este privit de legiutor ca un remediu în cazul încălcării principiului disponibilității, referindu-se în exclusivitate la lezarea acestui principiu din perspectiva obiectului cererii deduse judecății, la pretențiile concrete formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Motivul de revizuire invocat în cauză, vizează nesocotirea de către instanța de recurs a principiului disponibilității, reglementat de dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Valorificând aceste aspecte teoretice în prezenta cauză, se observă că în dosarul nr. x/2013, acțiunea introductivă de instanță a fost formată din doua cereri în anulare, fiind solicitat prin prin prima cerere anularea Autorizației de funcționare nr. x/15.04.2013 și a Mențiunii din 15.04.2013, iar, prin cea de a doua, anularea Anexei 1 din 26.08.2013 la autorizație.

În recurs, Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui a solicitat casarea în parte a sentinței civile nr. 3076 din 18.11.2015, pronunțate de instanța Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, criticând exclusiv soluția pronunțată de către prima instanță asupra capătului 2 din cererea de chemare în judecată, având ca obiect cererea în anularea Anexei nr. 1 din 26.08.2013 la Autorizația de funcționare nr. x/15.04.2013.

Instanța de recurs a anulat Autorizația de funcționare nr. x/15.04.2013 și Mențiunea din 15.04.2013, în condițiile în care soluția instanței de fond în privința acestor acte sau operațiuni administrative nu fusese criticată prin cererea de recurs, soluția în ce le privește beneficiind de autoritate de lucru judecat. Prin aceasta instanța de recurs s-a pronunțat, asupra unui recurs care nu a fost formulat, vizând soluția instanței de fond cu privire la capătul 1 al cererii de chemare în judecată, care nu făcuse obiectul criticilor din recurs.

În concluzie, din eroare, instanța de recurs s-a pronunțat și asupra unor lucruri care nu s-au cerut, întrucât la data pronunțării, obiectul cererii de chemare în judecată, rămas în litigiu, nu viza și acțiunile în anularea Autorizației de funcționare nr. x/15.04.2013 și a Mențiunii din 15.04.2013.

În această situație devin incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât între obiectul cererii de recurs și ceea ce s-a dispus în soluționarea acestei căi de atac, nu există o neconcordanță, dispunându-se în rejudecare asupra unor cereri care depășeau limitele învestirii.

Prin aceste motive, Înalta Curte va admite cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. "A." S.R.L. împotriva Deciziei nr. 4015 din 19 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2013, va schimba, în parte, decizia atacată în sensul înlăturării din dispozitiv a mențiunii privind anularea Autorizației de funcționare nr. x/15.04.2013 și a Mențiunii din 15.04.2013, emise de Ministerul Sănătății și va menține în rest decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. "A." S.R.L. împotriva deciziei nr. 4015 din 19 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2013.

Schimbă, în parte, decizia atacată în sensul înlăturării din dispozitiv a mențiunii privind anularea Autorizației de funcționare nr. x/15.04.2013 și a Mențiunii din 15.04.2013, emise de Ministerul Sănătății.

Menține în rest decizia atacată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2019.