ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2316/2016

Decizia nr. 2316/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3.356 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes invocată de pârâta A. SRL și a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în sensul că a fost anulată mențiunea din data de 21 ianuarie 2013, cuprinsă în Autorizația de funcționare farmacie din 27 mai 2010, prin care s-a autorizat schimbarea adresei farmaciei cu denumirea B., care funcționează în structura societății A. SRL.

Instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea privind suspendarea executării actului administrativ atacat.

Împotriva Sentinței civile nr. 3.356 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.S., criticând ca nelegală hotărârea atacată.

Recurentul a invocat, în susținerea recursului formulat, motivele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (Noul C. proc. civ.), republicat, arătând pe larg situația de fapt a cauzei.

A arătat că s-a reținut în mod eronat faptul că la schimbarea sediului farmaciei B. s-a încălcat principiul demografic, întrucât acest criteriu este expres prevăzut de lege numai pentru înființarea unei farmacii, nu și în cazul mutării acesteia.

Recurentul a invocat în susținerea motivelor de recurs formulate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 266/2008, dispoziții care au fost interpretate eronat de instanța de fond. Recurenta a apreciat că premisa instanței adaugă la lege, prin faptul că instanța a reținut că regula stabilită de lege este incidentă indiferent că este vorba de mutare sau înființare. Astfel, se arată că legea farmaciei nu prevede că se aplică criteriul demografic la mutarea farmaciilor, ci numai la înființare.

3.1. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă C. SA solicită respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.

3.2. Intimata-pârâtă societatea A. SRL nu a depus întâmpinare

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii din camera de consiliu de la 20 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.

Prin Încheierea din data de 13 aprilie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din Noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, sentința atacată fiind expresia interpretării și aplicării corecte a normelor juridice incidente situației de fapt rezultate din probele administrate.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect principal anularea mențiunii din data de 21 ianuarie 2013, cuprinsă în Autorizația de funcționare farmacie din 27 mai 2010, prin care s-a autorizat schimbarea adresei farmaciei cu denumirea B., care funcționează în structura societății A. SRL, din București, ... în București, ...

Instanța de fond a admis acțiunea și a anulat mențiunea referitoare la autorizarea schimbării adresei farmaciei, reținând în mod corect că, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 20 teza I și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008, ulterior datei de 31 decembrie 2010, farmaciile înființate prin exceptare de la criteriul demografic pot fi mutate numai cu respectarea acestui criteriu.

Nu este întemeiată critica recurentului prin care se susține că în raport cu prevederile art. III din O.U.G. nr. 130/2010 potrivit cărora autorizațiile de funcționare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 rămân valabile, nu existau impedimente de ordin legal pentru schimbarea adresei farmaciei. Aceasta întrucât textul legal menționat nu face referire la situația în care se solicită schimbarea adresei farmaciei - această situație este reglementată de art. 20 din Legea nr. 266/2008 care stipulează că, ulterior datei de 31 decembrie 2010, mutarea sediului unei farmacii se poate face numai cu respectarea criteriului demografic prevăzut de art. 12 alin. (1) din aceeași lege. Or, după cum a reținut și instanța de fond, M.S. nu a analizat îndeplinirea acestui criteriu atunci când a aprobat mutarea sediului farmaciei B.

Față de dispozițiile mai sus menționate ale art. 20 din Legea nr. 266/2008, este evident că nu poate fi primită aserțiunea recurentului conform căreia criteriul demografic este prevăzut de lege doar pentru înființarea farmaciei, nu și pentru mutarea sediului acesteia. Aceasta în condițiile în care principiul tempus regit actum impune ca legalitatea autorizării mutării sediului farmaciei să fie analizată în raport cu forma în vigoare a Legii nr. 266/2008 la data efectuării mențiunii a cărei anulare se solicită, respectiv 21 ianuarie 2013.

Nu este întemeiat nici argumentul recurentului referitor la legalitatea efectuării mențiunii de mutare a sediului farmaciei prin raportare la dispozițiile Ordinului Ministrului Sănătății nr. 962/2009, atâta timp cât, chiar dacă ar fi interpretate în sensul susținut de recurent, aceste dispoziții au forță juridică inferioară celor cuprinse în art. 20 din Legea nr. 266/2008, text legal care impune respectarea criteriului demografic drept condiție obligatorie pentru mutarea sediului unei farmacii.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 Noul C. proc. civ., reținând că nu există motive de reformare a sentinței potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul M.S. împotriva Sentinței civile nr. 3.356 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N