ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2015

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârile pronunțate de instanța de fond Prin încheierea din 25 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2864/2/2013 au fost respinse ca nefondate excepțiile invocate de pârâta SC S. SA cu privire la inadmisibilitatea acțiunii formulate de Colegiul Farmaciștilor Teleorman referitoare la lipsa procedurii prealabile, lipsa calității procesuale active a reclamantului și lipsa de interes în formularea cererii introductive de instanță.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 3324 din 30 octombrie 2013, aceeași instanță a admis acțiunea formulată de Colegiul Farmaciștilor Teleorman, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și SC S. SA și a dispus anularea mențiunilor efectuate la 5.11.2012 și 6.11.2012 cu privire la noul sediu din cuprinsul autorizației de funcționare din 13 august 2010 a farmaciei D. nr. 159. În cauză au fost formulate două recursuri: cel introdus de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 3324 din 30 octombrie 2013 și cel al SC S. SA declarat atât împotriva sentinței, cât și împotriva încheierii din 25 septembrie 2013. 2.1.Motivele de casare În susținerea recursului declarat de pârâta SC S. SA au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc.

civ., respectiv lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea/cuprinderea unor motive contradictorii, precum și greșita aplicare a normelor de drept material. Ministerul Sănătății nu a indicat motivul de nelegalitate pentru care a solicitat casarea sentinței, criticile aduse putând fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la încălcarea sau aplicarea greșită a legii. 2.2.Principalele argumente invocate Referitor la criticile din recurs vizând încheierea din 25 septembrie 2013, pârâta SC S. SA a arătat că soluția de respingere a excepțiilor invocate prin întâmpinare este nelegală, întrucât, în cauză, nu s-a formulat plângere prealabilă administrativă în condițiile legii, atât contestația adresată Ministerului Sănătății, cât și răspunsul autorității fiind anterioare actului atacat.

De asemenea, a învederat pârâta, reclamantul nu și-a justificat calitatea procesuală și nici interesul, respectiv nu a arătat care este vătămarea suferită prin autorizarea dată pentru mutarea sediului farmaciei D. la un alt punct de lucru din municipiul Alexandria. Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că instanța a reținut eronat aplicarea cadrului legislativ la situația de fapt existentă, sentința pronunțată cuprinzând argumente contradictorii. Astfel, s-a arătat de către pârâtă, că deși a reținut că, după data de 1 ianuarie 2011, urmare a abrogării art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei, autorizațiile de funcționare a farmaciilor înființate prin excepție de la criteriul demografic au dobândit același statut juridic cu cele emise pentru farmaciile înființate cu respectarea criteriului, instanța totuși admite acțiunea și anulează mențiunea cu privire la noul sediu, apreciind că mutarea farmaciei D. a fost făcută fără respectarea criteriului demografic.

Pârâta a susținut că soluția instanței apare ca fiind arbitrară, hotărându-se că a fost încălcat criteriul demografic, fără ca anterior să fi pus în discuția părților această problematică referitoare la numărul de farmacii și populația municipiului Alexandria, pentru a se face un raport între acești parametri. S-a arătat de asemenea că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea farmaciei, în cazul mutării unor farmacii, nu face parte din procedura de aprobare a Ministerului Sănătății verificarea respectării criteriului demografic, aspect avut în vedere doar cu ocazia înființării și care se prezumă îndeplinit pe toată durata existenței farmaciilor.

În concluzie, a învederat pârâta, întrucât prin abrogarea art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, autorizațiile emise prin excepție de la criteriul demografic au dobândit același statut juridic cu cele eliberate cu respectarea criteriului, cu ocazia mutării farmaciei D. la un alt punct de lucru din Alexandria nu erau necesare verificări sub aspectul raportului dintre populație și numărul de farmacii din municipiu. În recursul propriu, Ministerul Sănătății a învederat că a dat curs mutării farmaciei D. întrucât nu existau impedimente de ordin legal, în contextul în care, deși prin O.U.G. nr. 130/2010 s-a abrogat temeiul de înființare a farmaciilor prin excepție de la criteriul demografic, același act normativ prevede la art. III că autorizațiile de funcționare eliberate în baza prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 rămân valabile, fără a se face precizarea necesității păstrării condiției de la înființare.

Autoritatea pârâtă a precizat că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 8 alin. (2) din Ordinul M.S. nr. 962/2009, în sensul că ar împiedica o farmacie înființată prin excepție de le criteriul demografic să se mute într-un sediu care nu îndeplinește acest criteriu, ulterior abrogării normei care îl prevedea. În accepțiunea pârâtului, prevederile acelorași condiții care au stat la baza autorizării trebuie coroborate cu cele reglementate la art. 12 din ordin și interpretate în sensul că, în timpul funcționării, farmaciile pot cere aprobarea modificării unor cerințe, cum ar fi schimbarea deținătorului autorizației sau mutarea sediului unei unități, aspecte prevăzute și în art. 19 din Legea farmaciei.

Pârâtul a precizat că, după abrogarea înființării prin excepție a farmaciilor, acestea pot să-și mute sediile în mod liber și neîngrădit, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 266/2008, potrivit cărora mutarea sediului se poate face numai cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 12 alin. (1), iar cât privește farmaciile comunitare înființate în conformitate cu art. 12 alin. (2), doar până la data de 31 decembrie 2010 acestea se puteau muta numai în aceleași condiții. 3. Apărările intimatului Prin întâmpinarea formulată, Colegiul Farmaciștilor Teleorman a invocat excepția nulității ambelor recursuri, întrucât pârâții nu au respectat prevederile art. 486 și 488 C. proc.

civ., neindicând motivele de nelegalitate pe care și-au întemeiat cererile. Reclamantul a învederat, referitor la încheierea din 25 septembrie 2013, că instanța a procedat corect respingând excepțiile invocate de pârâta SC S. SA, în contextul în care s-a depus contestație la Ministerul Sănătății după ce Colegiul Farmaciștilor a fost informat despre intenția societății pârâte de a muta sediul farmaciei D. din Alexandria. Pe de altă parte, a arătat reclamantul, având în vedere calitatea sa de organism profesional de drept public, se justifică promovarea unei acțiuni în contencios administrativ, urmare a încălcării unui interes legitim public derivat din necesitatea respectării dispozițiilor legale privind serviciile farmaceutice, precum și a unui interes legitim privat care derivă din ignorarea punctului de vedere al Colegiului Farmaciștilor Teleorman cu privire la mutarea sediului farmaciilor comunitare.

Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, instanța de fond interpretând în mod corect prevederile legale în materie, în sensul că, după data de 31 decembrie 2010 farmaciile înființate prin exceptare de la criteriul demografic pot fi mutate numai cu respectarea acestui criteriu. În speță, a precizat reclamantul, mutarea sediului farmaciei D., înființată prin excepție de la criteriul demografic a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 266/2008, nefiind îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute de art. 12 alin. (1) adică respectarea criteriului demografic. De altfel, a subliniat reclamantul, după abrogarea prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei, mutarea sediului unei farmacii, indiferent de modul de înființare, se poate aproba doar în condițiile respectării criteriului demografic reglementat de art. 12 alin. (1) lit. b) din același act normativ.

4.Procedura de soluționare a recursurilor 4.1.Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților conform încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din 9 octombrie 2014, completul filtru a constatat că motivele de recurs invocate pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neregăsindu-se cauza de nulitate învederată de reclamantul Colegiul Farmaciștilor Teleorman. Pe cale de consecință, prin aceeași încheiere au fost admise în principiu ambele recursuri și s-a fixat termen de judecată pe fond.

4.2.Cu privire la fondul recursului 4.2.1.Analiza motivelor de casare invocate Referitor la recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 25 septembrie 2013 Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de pârâta SC S. SA, prima instanță soluționând corect prin respingere excepțiile invocate. Sub aspectul inadmisibilității acțiunii urmare a lipsei plângerii prealabile, s-a reținut în mod întemeiat că reclamantul a efectuat procedura administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 anterior emiterii actului administrativ. Acest fapt trebuie interpretat ca satisfăcând exigențele textului susmenționat, al cărui scop este acela de a se da posibilitatea autorității de a revoca actul cu privire la care se intenționa sesizarea instanței de contencios administrativ.

Curtea constată că au fost corect respinse și excepția referitoare la lipsa calității procesuale active în condițiile în care, în raport de prevederile art. 580 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, Colegiul Farmaciștilor are dreptul, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de actul normativ, prin structurile sale naționale sau teritoriale de a formula acțiune în justiție în nume propriu sau în numele membrilor săi. Referitor la excepția lipsei de interes, s-a reținut în mod justificat că reclamantul, ca organism profesional cu responsabilități în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei de farmacist, justifică un interes în formularea acțiunii. Pe fondul cauzei, criticile formulate de recurenți sunt întemeiate, Curtea, pe baza considerentelor ce vor fi expuse în continuare, urmând a casa sentința și a respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Din actele dosarului a rezultat că SC S. SA a înființat în 2010 farmacia D. din Alexandria, în condițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, prin excepție de la criteriul demografic, iar prin cererea înregistrată la Ministerul Sănătății la 7 iulie 2012 a solicitat mutarea sediului în aceeași localitate, cerere acceptată de autoritatea pârâtă și concretizată ca atare în mențiunile înscrise la 5.11.2012 și 6.11.2012 în autorizația de funcționare. Hotărârea a reținut în mod corect că, urmare a O.U.G. nr. 130/2010 de modificare a Legii nr. 266/2008, au fost abrogate prevederile art. 12 alin. (2) din lege ce reglementau înființarea farmaciilor prin derogare de la criteriul demografic, precizându-se însă că autorizațiile de funcționare eliberate acelor unități farmaceutice rămân valabile.

Temeiul legal al schimbării sediului unei farmacii comunitare, inclusiv a uneia înființată conform art. 12 alin. (2) îl constituie dispozițiile cuprinse în art. 19 și 20 din lege. Astfel, potrivit art. 19 mutarea sediului unei farmacii comunitare se comunică Ministerului Sănătății și colegiilor teritoriale, iar începerea activității la noul sediu se poate face numai dacă sunt îndeplinite condițiile de autorizare, pe baza raportului de inspecție favorabil întocmit de personalul de specialitate și după înscrierea mențiunii schimbării pe autorizația inițială. În conformitate cu art. 20 din Legea nr. 266/2008, mutarea sediului se poate face numai cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 12 alin. (1), textul prevăzând de asemenea că până la 31 decembrie 2010 inclusiv, farmaciile comunitare, înființate în condițiile art. 12 alin. (2) se pot muta numai în aceleași condiții.

Instanța de fond, interpretând textul de lege susmenționat a reținut că, ulterior datei de 31 decembrie 2010, farmaciile, indiferent de modalitatea de înființare, se pot muta doar cu respectarea criteriului demografic prevăzut la art. 12 alin. (1), astfel încât societatea pârâtă solicitând schimbarea sediului în 2012, avea obligația de a face dovada îndeplinirii cerinței normei susmenționate, ceea ce nu s-a întâmplat. Referitor la problema de drept dedusă judecății, respectiv în ce condiții poate fi mutat sediul unei farmacii înființată în baza art. 12 alin. (2) din lege, Înalta Curte constată că prin O.U.G.

nr. 130/2010, deși se abrogă înființarea unei farmacii prin excepție de la criteriul demografic, se prevede că rămâne valabile autorizațiile eliberate anterior acestora, fără a se impune vreo condiție cu privire la păstrarea cerințelor de la înființare sau referitoare la necesitatea îndeplinirii criteriului prevăzut la art. 12 alin. (1), o farmacie la un anumit număr de locuitori. Întrucât legiuitorul nu a înțeles să restrângă validitatea autorizațiilor de funcționare emise pentru farmaciile înființate prin excepție prin impunerea unor cerințe distincte care să implice respectarea criteriului demografic, Înalta Curte constată că Ministerul Sănătății, acceptând solicitarea pârâtei de mutare a sediului, a procedat corect, neexistând impedimente de ordin legal.

De menționat că prin Legea nr. 162/2014 prevederile art. 20 din Legea farmaciei au fost modificate, menționându-se expres că în cazul mutării sediului social cu activitate sau a punctului de lucru al farmaciei comunitare în aceeași localitate nu se aplică dispozițiile privind necesitatea respectării condițiilor prevăzute la art. 12 alin. (1). În raport de cele expuse, Înalta Curte, admițând recursurile formulate împotriva sentinței, va casa hotărârea și va respinge acțiunea ca neîntemeiată, urmând ca recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 25 septembrie 2013 să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătății și de SC S. SA împotriva sentinței civile nr. 3324 din 30 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului Colegiul Farmaciștilor Teleorman, ca neîntemeiată. Respinge recursul declarat de SC S. SA împotriva încheierii din 25 septembrie 201 pronunțată de aceeași instanță, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.