ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 25

septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2864/2/2013 au fost respinse ca nefondate

excepțiile invocate de pârâta SC S. SA cu privire la inadmisibilitatea acțiunii

formulate de Colegiul Farmaciștilor Teleorman referitoare la lipsa procedurii prealabile,

lipsa calității procesuale active a reclamantului și lipsa de interes în formularea

cererii introductive de instanță.

Ulterior, prin sentința

civilă nr. 3324 din 30 octombrie 2013, aceeași instanță a admis acțiunea formulată

de Colegiul Farmaciștilor Teleorman, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății

și SC S. SA și a dispus anularea mențiunilor efectuate la 5.11.2012 și 6.11.2012

cu privire la noul sediu din cuprinsul autorizației de funcționare  din 13

august 2010 a farmaciei D. nr. 159.

În cauză au fost formulate

două recursuri: cel introdus de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile

nr. 3324 din 30 octombrie 2013 și cel al SC S. SA declarat atât împotriva sentinței,

cât și împotriva încheierii din 25 septembrie 2013.

2.1.Motivele de casare

În susținerea recursului

declarat de pârâta SC S. SA au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., respectiv lipsa motivelor pe care

se întemeiază hotărârea/cuprinderea unor motive contradictorii, precum și greșita

aplicare a normelor de drept material.

Ministerul Sănătății nu

a indicat motivul de nelegalitate pentru care a solicitat casarea sentinței, criticile

aduse putând fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

referitoare la încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

2.2.Principalele argumente

invocate

Referitor la criticile

din recurs vizând încheierea din 25 septembrie 2013, pârâta SC S. SA a arătat că

soluția de respingere a excepțiilor invocate prin întâmpinare este nelegală, întrucât,

în cauză, nu s-a formulat plângere prealabilă administrativă în condițiile legii,

atât contestația adresată Ministerului Sănătății, cât și răspunsul autorității fiind

anterioare actului atacat.

De asemenea, a învederat

pârâta, reclamantul nu și-a justificat calitatea procesuală și nici interesul, respectiv

nu a arătat care este vătămarea suferită prin autorizarea dată pentru mutarea sediului

farmaciei D. la un alt punct de lucru din municipiul Alexandria.

Pe fondul cauzei, pârâta

a precizat că instanța a reținut eronat aplicarea cadrului legislativ la situația

de fapt existentă, sentința pronunțată cuprinzând argumente contradictorii.

Astfel, s-a arătat de

către pârâtă, că deși a reținut că, după data de 1 ianuarie 2011, urmare a abrogării

art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei, autorizațiile de funcționare a farmaciilor

înființate prin excepție de la criteriul demografic au dobândit același statut juridic

cu cele emise pentru farmaciile înființate cu respectarea criteriului, instanța

totuși admite acțiunea și anulează mențiunea cu privire la noul sediu, apreciind

că mutarea farmaciei D. a fost făcută fără respectarea criteriului demografic.

Pârâta a susținut că soluția

instanței apare ca fiind arbitrară, hotărându-se că a fost încălcat criteriul demografic,

fără ca anterior să fi pus în discuția părților această problematică referitoare

la numărul de farmacii și populația municipiului Alexandria, pentru a se face un

raport între acești parametri.

S-a arătat de asemenea

că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea farmaciei, în cazul mutării unor farmacii,

nu face parte din procedura de aprobare a Ministerului Sănătății verificarea respectării

criteriului demografic, aspect avut în vedere doar cu ocazia înființării și care

se prezumă îndeplinit pe toată durata existenței farmaciilor.

În concluzie, a învederat

pârâta, întrucât prin abrogarea art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, autorizațiile

emise prin excepție de la criteriul demografic au dobândit același statut juridic

cu cele eliberate cu respectarea criteriului, cu ocazia mutării farmaciei D. la

un alt punct de lucru din Alexandria nu erau necesare verificări sub aspectul raportului

dintre populație și numărul de farmacii din municipiu.

În recursul propriu, Ministerul

Sănătății a învederat că a dat curs mutării farmaciei D. întrucât nu existau impedimente

de ordin legal, în contextul în care, deși prin O.U.G. nr. 130/2010 s-a abrogat

temeiul de înființare a farmaciilor prin excepție de la criteriul demografic, același

act normativ prevede la art. III că autorizațiile de funcționare eliberate în baza

prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008 rămân valabile, fără a se

face precizarea necesității păstrării condiției de la înființare.

Autoritatea pârâtă a precizat

că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 8 alin. (2) din Ordinul

M.S. nr. 962/2009, în sensul că ar împiedica o farmacie înființată prin excepție

de le criteriul demografic să se mute într-un sediu care nu îndeplinește acest criteriu,

ulterior abrogării normei care îl prevedea.

În accepțiunea pârâtului,

prevederile acelorași condiții care au stat la baza autorizării trebuie coroborate

cu cele reglementate la art. 12 din ordin și interpretate în sensul că, în timpul

funcționării, farmaciile pot cere aprobarea modificării unor cerințe, cum ar fi

schimbarea deținătorului autorizației sau mutarea sediului unei unități, aspecte

prevăzute și în art. 19 din Legea farmaciei.

Pârâtul a precizat că,

după abrogarea înființării prin excepție a farmaciilor, acestea pot să-și mute sediile

în mod liber și neîngrădit, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 266/2008, potrivit cărora mutarea sediului se poate face numai

cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 12 alin. (1), iar cât privește farmaciile

comunitare înființate în conformitate cu art. 12 alin. (2), doar până la data de

31 decembrie 2010 acestea se puteau muta numai în aceleași condiții.

Prin întâmpinarea formulată,

Colegiul Farmaciștilor Teleorman a invocat excepția nulității ambelor recursuri,

întrucât pârâții nu au respectat prevederile art. 486 și 488 C. proc. civ., neindicând

motivele de nelegalitate pe care și-au întemeiat cererile.

Reclamantul a învederat,

referitor la încheierea din 25 septembrie 2013, că instanța a procedat corect respingând

excepțiile invocate de pârâta SC S. SA, în contextul în care s-a depus contestație

la Ministerul Sănătății după ce Colegiul Farmaciștilor a fost informat despre intenția

societății pârâte de a muta sediul farmaciei D. din Alexandria.

Pe de altă parte, a arătat

reclamantul, având în vedere calitatea sa de organism profesional de drept public,

se justifică promovarea unei acțiuni în contencios administrativ, urmare a încălcării

unui interes legitim public derivat din necesitatea respectării dispozițiilor legale

privind serviciile farmaceutice, precum și a unui interes legitim privat care derivă

din ignorarea punctului de vedere al Colegiului Farmaciștilor Teleorman cu privire

la mutarea sediului farmaciilor comunitare.

Pe fondul cauzei, reclamantul

a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, instanța de fond interpretând

în mod corect prevederile legale în materie, în sensul că, după data de 31

decembrie 2010 farmaciile înființate prin exceptare de la criteriul demografic pot

fi mutate numai cu respectarea acestui criteriu.

În speță, a precizat reclamantul,

mutarea sediului farmaciei D., înființată prin excepție de la criteriul demografic

a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 266/2008, nefiind

îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute de art. 12 alin. (1) adică respectarea

criteriului demografic.

De altfel, a subliniat

reclamantul, după abrogarea prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei,

mutarea sediului unei farmacii, indiferent de modul de înființare, se poate aproba

doar în condițiile respectării criteriului demografic reglementat de art. 12

alin. (1) lit. b) din același act normativ.

4.Procedura de soluționare

a recursurilor

4.1.Cu privire la examinarea

recursurilor în completul filtru

Raportul întocmit în cauză

în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul

filtru, fiind comunicat părților conform încheierii de ședință din data de 24

iunie 2014, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 9

octombrie 2014, completul filtru a constatat că motivele de recurs invocate pot

fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neregăsindu-se

cauza de nulitate învederată de reclamantul Colegiul Farmaciștilor Teleorman.

Pe cale de consecință,

prin aceeași încheiere au fost admise în principiu ambele recursuri și s-a fixat

termen de judecată pe fond.

4.2.Cu privire la fondul

recursului

4.2.1.Analiza motivelor

de casare invocate

Referitor la recursul

declarat împotriva încheierii de ședință din 25 septembrie 2013 Curtea constată

că nu sunt întemeiate criticile formulate de pârâta SC S. SA, prima instanță soluționând

corect prin respingere excepțiile invocate.

Sub aspectul inadmisibilității

acțiunii urmare a lipsei plângerii prealabile, s-a reținut în mod întemeiat că reclamantul

a efectuat procedura administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 anterior

emiterii actului administrativ. Acest fapt trebuie interpretat ca satisfăcând exigențele

textului susmenționat, al cărui scop este acela de a se da posibilitatea autorității

de a revoca actul cu privire la care se intenționa sesizarea instanței de contencios

administrativ.

Curtea constată că au

fost corect respinse și excepția referitoare la lipsa calității procesuale active

în condițiile în care, în raport de prevederile art. 580 din Legea nr. 95/2006 privind

reforma în sănătate, Colegiul Farmaciștilor are dreptul, în exercitarea atribuțiilor

prevăzute de actul normativ, prin structurile sale naționale sau teritoriale de

a formula acțiune în justiție în nume propriu sau în numele membrilor săi.

Referitor la excepția

lipsei de interes, s-a reținut în mod justificat că reclamantul, ca organism profesional

cu responsabilități în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei

de farmacist, justifică un interes în formularea acțiunii.

Pe fondul cauzei, criticile

formulate de recurenți sunt întemeiate, Curtea, pe baza considerentelor ce vor fi

expuse în continuare, urmând a casa sentința și a respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Din actele dosarului a

rezultat că SC S. SA a înființat în 2010 farmacia D. din Alexandria, în condițiile

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, prin excepție de la criteriul demografic,

iar prin cererea înregistrată la Ministerul Sănătății la 7 iulie 2012 a solicitat

mutarea sediului în aceeași localitate, cerere acceptată de autoritatea pârâtă și

concretizată ca atare în mențiunile înscrise la 5.11.2012 și 6.11.2012 în autorizația

de funcționare.

Hotărârea a reținut în

mod corect că, urmare a O.U.G. nr. 130/2010 de modificare a Legii nr. 266/2008,

au fost abrogate prevederile art. 12 alin. (2) din lege ce reglementau înființarea

farmaciilor prin derogare de la criteriul demografic, precizându-se însă că autorizațiile

de funcționare eliberate acelor unități farmaceutice rămân valabile.

Temeiul legal al schimbării

sediului unei farmacii comunitare, inclusiv a uneia înființată conform art. 12

alin. (2) îl constituie dispozițiile cuprinse în art. 19 și 20 din lege.

Astfel, potrivit art.

19 mutarea sediului unei farmacii comunitare se comunică Ministerului Sănătății

și colegiilor teritoriale, iar începerea activității la noul sediu se poate face

numai dacă sunt îndeplinite condițiile de autorizare, pe baza raportului de inspecție

favorabil întocmit de personalul de specialitate și după înscrierea mențiunii schimbării

pe autorizația inițială.

În conformitate cu

art. 20 din Legea nr. 266/2008, mutarea sediului se poate face numai cu respectarea

condițiilor prevăzute la art. 12 alin. (1), textul prevăzând de asemenea că până

la 31 decembrie 2010 inclusiv, farmaciile comunitare, înființate în condițiile

art. 12 alin. (2) se pot muta numai în aceleași condiții.

Instanța de fond, interpretând

textul de lege susmenționat a reținut că, ulterior datei de 31 decembrie 2010, farmaciile,

indiferent de modalitatea de înființare, se pot muta doar cu respectarea criteriului

demografic prevăzut la art. 12 alin. (1), astfel încât societatea pârâtă solicitând

schimbarea sediului în 2012, avea obligația de a face dovada îndeplinirii cerinței

normei susmenționate, ceea ce nu s-a întâmplat.

Referitor la problema

de drept dedusă judecății, respectiv în ce condiții poate fi mutat sediul unei farmacii

înființată în baza art. 12 alin. (2) din lege, Înalta Curte constată că prin O.U.G.

nr. 130/2010, deși se abrogă înființarea unei farmacii prin excepție de la criteriul

demografic, se prevede că rămâne valabile autorizațiile eliberate anterior acestora,

fără a se impune vreo condiție cu privire la păstrarea cerințelor de la înființare

sau referitoare la necesitatea îndeplinirii criteriului prevăzut la art. 12

alin. (1), o farmacie la un anumit număr de locuitori.

Întrucât legiuitorul nu

a înțeles să restrângă validitatea autorizațiilor de funcționare emise pentru farmaciile

înființate prin excepție prin impunerea unor cerințe distincte care să implice respectarea

criteriului demografic, Înalta Curte constată că Ministerul Sănătății, acceptând

solicitarea pârâtei de mutare a sediului, a procedat corect, neexistând impedimente

de ordin legal.

De menționat că prin Legea

nr. 162/2014 prevederile art. 20 din Legea farmaciei au fost modificate, menționându-se

expres că în cazul mutării sediului social cu activitate sau a punctului de lucru

al farmaciei comunitare în aceeași localitate nu se aplică dispozițiile privind

necesitatea respectării condițiilor prevăzute la art. 12 alin. (1).

În raport de cele expuse,

Înalta Curte, admițând recursurile formulate împotriva sentinței, va casa hotărârea

și va respinge acțiunea ca neîntemeiată, urmând ca recursul declarat împotriva încheierii

de ședință din 25 septembrie 2013 să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Sănătății și de SC S. SA împotriva sentinței civile nr. 3324 din 30

octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantului Colegiul Farmaciștilor Teleorman, ca

neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de SC S. SA împotriva

încheierii din 25 septembrie 201 pronunțată de aceeași instanță, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie

2015.