ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5444/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5444/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iulie

2010, reclamanta SC F.H. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății

și SC F.J. SRL, a solicitat suspendarea executării actului administrativ

constând în autorizația de funcționare din 1 iunie 2010 emisă de Ministerul

Sănătății până la soluționarea pe fond a acțiunii privind anularea acestui act.

La data de 12 august

2010, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, solicitând să se

dispună anularea autorizației de funcționare din 1 iunie 2010 emisă de

Ministerul Sănătății și adresa nr. 38125 din 21 iulie 2010 a aceluiași

minister, prin care a fost respinsă procedura prealabilă, precum și suspendarea

executării autorizației de funcționare până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a acțiunii privind anularea actului administrativ.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că actele administrative emise sunt nelegale și

netemeinice, întrucât organul emitent a reținut eronat că la adresa unde a

autorizat funcționarea farmaciei comunitare SC F.J. ar exista un centru

comercial în sensul dispozițiilor pct. 5 al Anexei la Legea nr. 296/2004

privind Codul Consumului și al art. 4 lit. o) din O.U.G. nr. 99/2000. Spațiul

comercial situat în Craiova, C.B., jud. Dolj nu constituie un centru comercial

în sensul prevederilor legale menționate, întrucât acest spațiu comercial nu

folosește o infrastructură comună și utilități adecvate și mai mult, în

spațiile respective nu se desfășoară servicii de alimentație publică, așa cum

acestea sunt definite de pct. 42 din Anexa la Legea nr. 296/2004.

În ceea ce privește

cererea de suspendare a executării, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite

cumulative cele două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă.

Prin încheierea din

21 octombrie 2010, instanța a respins cererea de suspendarea a executării

autorizației de funcționare, reținând, în esență, că nu a făcut dovada

existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente.

În cauză a fost

efectuată o expertiză tehnică de specialitate, în construcții.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 662

din data de 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F.H. SRL,

a anulat autorizația de funcționare din 1 iunie 2010 și adresa nr. 38125 din 21

iulie 2010 emise de Ministerul Sănătății. A obligat pârâtele la 2.302 RON

cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, analizând situația de fapt și de drept,

prevederile legale aplicabile în cauză, a reținut că spațiul pentru care a fost

autorizată înființarea SC F.J. SRL, situat în Craiova, C.B., jud. Dolj, nu este

centru comercial și nici nu face parte dintr-un centru comercial, ci este un

spațiu situat la parterul unui ansamblu de 11 blocuri de locuință, acest aspect

reieșind din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic D.N., ce stabilește

că spațiul comercial folosit de farmacia pârâtă nu este situat într-un centru

comercial de mare suprafață, ci face parte dintr-o zonă comercială formată din

mai multe imobile, fiecare bloc, la parterul căruia există un spațiu comercial,

reprezentând un imobil de sine stătător.

Prima instanță a

constatat că spațiile comerciale situate la parterul blocurilor situate pe C.B.

nu pot fi centre comerciale, așa cum acesta este definit de Legea nr. 296/2004,

întrucât nu au o infrastructură comună, fiecare bloc la parterul căruia există

spațiu comercial având infrastructura proprie.

Totodată, judecătorul

fondului a apreciat că la emiterea autorizației de funcționare nu s-a ținut

cont nici de suprafața de vânzare, din adresa nr. 71608 din 25 mai 2010 emisă de

Direcția de Urbanism reieșind că spațiul comercial închiriat de farmacia pârâtă

face parte din spațiile comerciale ale centrului comercial de mare suprafață

având peste 1.000 mp suprafață de vânzare, în condițiile în care art. 12 alin.

(2) din Legea farmaciei prevede în mod clar și imperativ că suprafața de

vânzare a unui centru comercial trebuie să fie de minimum 3.000 mp.

Or, suprafața de

vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafețelor de vânzare

cu amănuntul de produse și servicii de piață și de alimentație publică cuprinse

în acesta, condiție ce nu este îndeplinită de ansamblul de 11 blocuri.

Prin urmare, instanța

de fond a constatat că actele administrative sunt nelegale, deoarece nu au fost

respectate condițiile expres impuse de art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei

nr. 266/2008.

împotriva Sentinței civile nr. 662 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății și pârâta SC

F.J. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

sale de recurs, pârâtul Ministerul Sănătății a arătat în esență următoarele:

- Instanța de fond a

făcut o interpretare greșită a legii, în sensul că art. 12 alin. (2) din Legea

farmaciei nr. 266/2008, în vigoare la data cererii de autorizare făcea referire

la O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață

- care definea la art. 4 lit. n) și o) centrul comercial de mare suprafață ca

fiind structura de vânzare având o suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp și

nu 3.000 mp cum eronat a reținut instanța de fond.

De asemenea, se arată

că motivarea instanței de fond excede cadrului legal atunci când definește centrul

comercial prin faptul că ar fi reprezentat doar de mall-uri, supermarket-uri și

necesitatea de a beneficia de parcări proprii, în condițiile în care O.G. nr.

99/2000 face trimitere la „infrastructură comună și utilități adecvate”.

În motivarea cererii sale

de recurs, pârâta SC F.J. SRL a arătat în esență următoarele:

- Instanța de fond nu

a motivat respingerea excepțiilor prematurității, inadmisibilității acțiunii și

al lipsei de interes în conformitate cu prevederile art. 261 pct. 3 și pct. 5

C. proc. civ.

Arată recurenta că

reclamanta a introdus acțiunea înainte de expirarea termenului de 30 zile

pentru primirea răspunsului, că reclamanta a completat cererea de suspendare cu

o cerere de anulare a autorizației iar interesul reclamantei este unul economic,

aceasta invocând prețuri mai mici ale pârâtei și deci o practică de

neconcurență neloială.

- În mod nejustificat

instanța de fond a respins proba cu contraexpertiză solicitată de

recurenta-pârâtă - deși a motivat pe larg utilitatea și necesitatea acestei

probe, iar expertul nu răspunsese la obiecțiunile încuviințate de instanță.

- Se arată că în mod

greșit prima instanță a anulat autorizația de funcționare și adresa emise de

Ministerul Sănătății, întrucât actele administrative atacate au fost emise în

temeiul Dovezii încadrării spațiului în prevederile art. 12 alin. (2) din Legea

nr. 266/2008, emisă de Primăria Municipiului Craiova și care nu a fost anulată

de nicio instanță de judecată.

S-a mai arătat că

expertiza efectuată nu poate să fie concludentă pentru instanța de fond în

condițiile în care nu a lămurit aspectele neclare iar experții asistenți

desemnați de reclamant și pârâtă au avut o opinie contrară.

În drept, cererile de

recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 art. 304

1

C. proc. civ.

La dosar s-au depus

înscrisuri în dovedirea cererilor de recurs în conformitate cu prevederile

art. 305 C. proc.

civ.

Intimata-reclamantă a

depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererile de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

- În ceea ce privește

prevederile legale aplicabile în cauză, se reține că instanța de fond în mod

greșit a interpretat prevederile incidente, respectiv Legea farmaciei nr.

266/2008 - în forma în vigoare la data eliberării autorizației de funcționare -

1 iunie 2010.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008

- (în vigoare la data eliberării autorizației) - Prin excepție de la

prevederile alin. (1), se poate înființa câte o farmacie comunitară în gări,

aerogări și centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în

care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de

alimentație publică, situate într-un singur imobil care utilizează o

infrastructură comună și utilități adecvate potrivit O.G. nr. 99/2000 privind

comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu

modificările și completările ulterioare. Dovada încadrării spațiului în această

prevedere se eliberează de autoritatea administrației publice locale în a cărei

rază teritorială se află.

Art. 4 lit. n) și o)

din O.G. nr. 99/2000 arată că „n) structură de vânzare cu suprafață mare -

structură de vânzare având o suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp;

o) centru comercial -

structura de vânzare cu suprafață medie sau mare în care se desfășoară

activități de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piață și de

alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună și utilități

adecvate. Suprafața de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma

suprafețelor de vânzare cu amănuntul de produse și servicii de piață și de

alimentație publică cuprinse în acesta;".

Prin urmare, instanța

de fond a pornit de la o premisă greșită în aprecierea elementelor necesare

pentru a fi în prezența unui centru comercial apreciind în consecință că este

necesară o suprafață de minimum 3.000 mp a centrului comercial, că toate

activitățile trebuie să se desfășoare în același imobil care utilizează o

infrastructură comună și utilități adecvate și referindu-se și la parcările proprii

specifice mall-urilor, supermarketurilor.

Este eronată

interpretarea dată de instanța de fond - deoarece la data emiterii autorizației

de funcționare a farmaciei pârâte, erau în vigoare prevederile enunțate mai

sus.

Rezultă din cele

arătate mai sus că o structură de vânzare mai mare de 1.000 mp reprezintă o

structură de vânzare în suprafață mare, în sensul legii iar dovada din 25 mai

2010 emisă de Primăria Municipiului Craiova care a stat la baza emiterii

autorizației arată că spațiul în care a fost autorizată SC F.J. SRL are o

suprafață de peste 1.000 mp în care se desfășoară activități de comercializare

cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un șir de

blocuri care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate conform O.G.

nr. 99/2000.

De menționat că la

baza emiterii acestei adrese a stat efectuarea unei expertize tehnice de

specialitate întocmită de inginer S.G.

- Este relevant

faptul că pentru a constata că această adresă nu este conformă realității,

instanța de fond nu a avut rol activ, deși nu a încuviințat o contraexpertiză

nu a lămurit solicitările părților prin obiecțiuni și opinii separate ale

asistenților experți, a înlăturat fără nicio analiză adresa Primarului

Municipiului București și respectiv expertiza care a stat la baza acesteia.

Se constată că,

instanța de fond a pornit de la interpretarea greșită a dispozițiilor

aplicabile în cauză.

- De asemenea, în mod

greșit a apreciat instanța de fond că există un interes în sens juridic pentru

ca reclamanta farmacie la rândul său tot la parterul unor blocuri să formuleze

prezenta acțiune.

Din motivarea

acțiunii reclamantei nu rezultă decât un eventual interes de natură economică

sau de concurență neloială, reclamanta nefiind vătămată într-un drept sau

interes legitim recunoscut de lege în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Interesul public al

respectării condițiilor de legalitate în emiterea autorizației de funcționare

pentru farmacie este ca și inexistent în condițiile în care reclamanta vorbește

despre reducerea cifrei de afaceri prin înființarea unei noi farmacii care

deservește aceeași zonă, numărul de potențial clienți se diminuează în

proporție de 20% iar acestea duc la un impact negativ și la o pagubă iminentă

în desfășurarea activității reclamantei.

În aceste condiții

prezentate mai sus, se constată că noțiunea de interes legitim care poate fi

ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noțiunea de

interes în sensul de exercitare a dreptului la acțiune, cu referire la folosul

practic al reclamantului. Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept

ori unui interes legitim se face pe baza probelor, fiind o problemă de fond în

litigiul administrativ.

Cum instanța de fond

în mod eronat a analizat și această chestiune, se constată că sunt suficiente

motive în cauză care să facă aplicabile dispozițiile legale care atrag

modificarea sentinței recurate.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Față de prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte, va admite recursurile, va modifica sentința recurată în sensul că

va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Ministerul Sănătății și SC F.J. SRL împotriva Sentinței nr. 662

din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC F.H. SRL, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2013.

Procesat de GGC - AS