ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5444/2013

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iulie 2010, reclamanta SC F.H. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și SC F.J. SRL, a solicitat suspendarea executării actului administrativ constând în autorizația de funcționare din 1 iunie 2010 emisă de Ministerul Sănătății până la soluționarea pe fond a acțiunii privind anularea acestui act.

La data de 12 august 2010, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, solicitând să se dispună anularea autorizației de funcționare din 1 iunie 2010 emisă de Ministerul Sănătății și adresa nr. 38125 din 21 iulie 2010 a aceluiași minister, prin care a fost respinsă procedura prealabilă, precum și suspendarea executării autorizației de funcționare până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii privind anularea actului administrativ. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actele administrative emise sunt nelegale și netemeinice, întrucât organul emitent a reținut eronat că la adresa unde a autorizat funcționarea farmaciei comunitare SC F.J. ar exista un centru comercial în sensul dispozițiilor pct. 5 al Anexei la Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului și al art. 4 lit. o) din O.U.G.

nr. 99/2000. Spațiul comercial situat în Craiova, C.B., jud. Dolj nu constituie un centru comercial în sensul prevederilor legale menționate, întrucât acest spațiu comercial nu folosește o infrastructură comună și utilități adecvate și mai mult, în spațiile respective nu se desfășoară servicii de alimentație publică, așa cum acestea sunt definite de pct. 42 din Anexa la Legea nr. 296/2004. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cumulative cele două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Prin încheierea din 21 octombrie 2010, instanța a respins cererea de suspendarea a executării autorizației de funcționare, reținând, în esență, că nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente.

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate, în construcții. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 662 din data de 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F.H. SRL, a anulat autorizația de funcționare din 1 iunie 2010 și adresa nr. 38125 din 21 iulie 2010 emise de Ministerul Sănătății. A obligat pârâtele la 2.302 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând situația de fapt și de drept, prevederile legale aplicabile în cauză, a reținut că spațiul pentru care a fost autorizată înființarea SC F.J.

SRL, situat în Craiova, C.B., jud. Dolj, nu este centru comercial și nici nu face parte dintr-un centru comercial, ci este un spațiu situat la parterul unui ansamblu de 11 blocuri de locuință, acest aspect reieșind din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic D.N., ce stabilește că spațiul comercial folosit de farmacia pârâtă nu este situat într-un centru comercial de mare suprafață, ci face parte dintr-o zonă comercială formată din mai multe imobile, fiecare bloc, la parterul căruia există un spațiu comercial, reprezentând un imobil de sine stătător. Prima instanță a constatat că spațiile comerciale situate la parterul blocurilor situate pe C.B. nu pot fi centre comerciale, așa cum acesta este definit de Legea nr. 296/2004, întrucât nu au o infrastructură comună, fiecare bloc la parterul căruia există spațiu comercial având infrastructura proprie.

Totodată, judecătorul fondului a apreciat că la emiterea autorizației de funcționare nu s-a ținut cont nici de suprafața de vânzare, din adresa nr. 71608 din 25 mai 2010 emisă de Direcția de Urbanism reieșind că spațiul comercial închiriat de farmacia pârâtă face parte din spațiile comerciale ale centrului comercial de mare suprafață având peste 1.000 mp suprafață de vânzare, în condițiile în care art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei prevede în mod clar și imperativ că suprafața de vânzare a unui centru comercial trebuie să fie de minimum 3.000 mp. Or, suprafața de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafețelor de vânzare cu amănuntul de produse și servicii de piață și de alimentație publică cuprinse în acesta, condiție ce nu este îndeplinită de ansamblul de 11 blocuri.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că actele administrative sunt nelegale, deoarece nu au fost respectate condițiile expres impuse de art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008. 3. Recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 662 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății și pârâta SC F.J. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii sale de recurs, pârâtul Ministerul Sănătății a arătat în esență următoarele: - Instanța de fond a făcut o interpretare greșită a legii, în sensul că art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008, în vigoare la data cererii de autorizare făcea referire la O.G.

nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață - care definea la art. 4 lit. n) și o) centrul comercial de mare suprafață ca fiind structura de vânzare având o suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp și nu 3.000 mp cum eronat a reținut instanța de fond. De asemenea, se arată că motivarea instanței de fond excede cadrului legal atunci când definește centrul comercial prin faptul că ar fi reprezentat doar de mall-uri, supermarket-uri și necesitatea de a beneficia de parcări proprii, în condițiile în care O.G. nr. 99/2000 face trimitere la „infrastructură comună și utilități adecvate”. În motivarea cererii sale de recurs, pârâta SC F.J. SRL a arătat în esență următoarele: - Instanța de fond nu a motivat respingerea excepțiilor prematurității, inadmisibilității acțiunii și al lipsei de interes în conformitate cu prevederile art. 261 pct. 3 și pct. 5 C. proc.

civ. Arată recurenta că reclamanta a introdus acțiunea înainte de expirarea termenului de 30 zile pentru primirea răspunsului, că reclamanta a completat cererea de suspendare cu o cerere de anulare a autorizației iar interesul reclamantei este unul economic, aceasta invocând prețuri mai mici ale pârâtei și deci o practică de neconcurență neloială. - În mod nejustificat instanța de fond a respins proba cu contraexpertiză solicitată de recurenta-pârâtă - deși a motivat pe larg utilitatea și necesitatea acestei probe, iar expertul nu răspunsese la obiecțiunile încuviințate de instanță. - Se arată că în mod greșit prima instanță a anulat autorizația de funcționare și adresa emise de Ministerul Sănătății, întrucât actele administrative atacate au fost emise în temeiul Dovezii încadrării spațiului în prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 266/2008, emisă de Primăria Municipiului Craiova și care nu a fost anulată de nicio instanță de judecată.

S-a mai arătat că expertiza efectuată nu poate să fie concludentă pentru instanța de fond în condițiile în care nu a lămurit aspectele neclare iar experții asistenți desemnați de reclamant și pârâtă au avut o opinie contrară. În drept, cererile de recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 art. 304 1 C. proc. civ. La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea cererilor de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. Intimata-reclamantă a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente: - În ceea ce privește prevederile legale aplicabile în cauză, se reține că instanța de fond în mod greșit a interpretat prevederile incidente, respectiv Legea farmaciei nr. 266/2008 - în forma în vigoare la data eliberării autorizației de funcționare - 1 iunie 2010. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008 - (în vigoare la data eliberării autorizației) - Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate înființa câte o farmacie comunitară în gări, aerogări și centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un singur imobil care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate potrivit O.G.

nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Dovada încadrării spațiului în această prevedere se eliberează de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială se află. Art. 4 lit. n) și o) din O.G. nr. 99/2000 arată că „n) structură de vânzare cu suprafață mare - structură de vânzare având o suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp; o) centru comercial - structura de vânzare cu suprafață medie sau mare în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piață și de alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate.

Suprafața de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafețelor de vânzare cu amănuntul de produse și servicii de piață și de alimentație publică cuprinse în acesta;". Prin urmare, instanța de fond a pornit de la o premisă greșită în aprecierea elementelor necesare pentru a fi în prezența unui centru comercial apreciind în consecință că este necesară o suprafață de minimum 3.000 mp a centrului comercial, că toate activitățile trebuie să se desfășoare în același imobil care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate și referindu-se și la parcările proprii specifice mall-urilor, supermarketurilor. Este eronată interpretarea dată de instanța de fond - deoarece la data emiterii autorizației de funcționare a farmaciei pârâte, erau în vigoare prevederile enunțate mai sus.

Rezultă din cele arătate mai sus că o structură de vânzare mai mare de 1.000 mp reprezintă o structură de vânzare în suprafață mare, în sensul legii iar dovada din 25 mai 2010 emisă de Primăria Municipiului Craiova care a stat la baza emiterii autorizației arată că spațiul în care a fost autorizată SC F.J. SRL are o suprafață de peste 1.000 mp în care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un șir de blocuri care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate conform O.G. nr. 99/2000. De menționat că la baza emiterii acestei adrese a stat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate întocmită de inginer S.G.

- Este relevant faptul că pentru a constata că această adresă nu este conformă realității, instanța de fond nu a avut rol activ, deși nu a încuviințat o contraexpertiză nu a lămurit solicitările părților prin obiecțiuni și opinii separate ale asistenților experți, a înlăturat fără nicio analiză adresa Primarului Municipiului București și respectiv expertiza care a stat la baza acesteia. Se constată că, instanța de fond a pornit de la interpretarea greșită a dispozițiilor aplicabile în cauză. - De asemenea, în mod greșit a apreciat instanța de fond că există un interes în sens juridic pentru ca reclamanta farmacie la rândul său tot la parterul unor blocuri să formuleze prezenta acțiune. Din motivarea acțiunii reclamantei nu rezultă decât un eventual interes de natură economică sau de concurență neloială, reclamanta nefiind vătămată într-un drept sau interes legitim recunoscut de lege în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Interesul public al respectării condițiilor de legalitate în emiterea autorizației de funcționare pentru farmacie este ca și inexistent în condițiile în care reclamanta vorbește despre reducerea cifrei de afaceri prin înființarea unei noi farmacii care deservește aceeași zonă, numărul de potențial clienți se diminuează în proporție de 20% iar acestea duc la un impact negativ și la o pagubă iminentă în desfășurarea activității reclamantei. În aceste condiții prezentate mai sus, se constată că noțiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noțiunea de interes în sensul de exercitare a dreptului la acțiune, cu referire la folosul practic al reclamantului.

Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ. Cum instanța de fond în mod eronat a analizat și această chestiune, se constată că sunt suficiente motive în cauză care să facă aplicabile dispozițiile legale care atrag modificarea sentinței recurate. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursurile, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătății și SC F.J. SRL împotriva Sentinței nr. 662 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC F.H. SRL, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2013. Procesat de GGC - AS