ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5444/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5444/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iulie
2010, reclamanta SC F.H. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății
și SC F.J. SRL, a solicitat suspendarea executării actului administrativ
constând în autorizația de funcționare din 1 iunie 2010 emisă de Ministerul
Sănătății până la soluționarea pe fond a acțiunii privind anularea acestui act.
La data de 12 august
2010, reclamanta a completat cererea de chemare în judecată, solicitând să se
dispună anularea autorizației de funcționare din 1 iunie 2010 emisă de
Ministerul Sănătății și adresa nr. 38125 din 21 iulie 2010 a aceluiași
minister, prin care a fost respinsă procedura prealabilă, precum și suspendarea
executării autorizației de funcționare până la soluționarea definitivă și
irevocabilă a acțiunii privind anularea actului administrativ.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că actele administrative emise sunt nelegale și
netemeinice, întrucât organul emitent a reținut eronat că la adresa unde a
autorizat funcționarea farmaciei comunitare SC F.J. ar exista un centru
comercial în sensul dispozițiilor pct. 5 al Anexei la Legea nr. 296/2004
privind Codul Consumului și al art. 4 lit. o) din O.U.G. nr. 99/2000. Spațiul
comercial situat în Craiova, C.B., jud. Dolj nu constituie un centru comercial
în sensul prevederilor legale menționate, întrucât acest spațiu comercial nu
folosește o infrastructură comună și utilități adecvate și mai mult, în
spațiile respective nu se desfășoară servicii de alimentație publică, așa cum
acestea sunt definite de pct. 42 din Anexa la Legea nr. 296/2004.
În ceea ce privește
cererea de suspendare a executării, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite
cumulative cele două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba
iminentă.
Prin încheierea din
21 octombrie 2010, instanța a respins cererea de suspendarea a executării
autorizației de funcționare, reținând, în esență, că nu a făcut dovada
existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente.
În cauză a fost
efectuată o expertiză tehnică de specialitate, în construcții.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr. 662
din data de 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F.H. SRL,
a anulat autorizația de funcționare din 1 iunie 2010 și adresa nr. 38125 din 21
iulie 2010 emise de Ministerul Sănătății. A obligat pârâtele la 2.302 RON
cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond, analizând situația de fapt și de drept,
prevederile legale aplicabile în cauză, a reținut că spațiul pentru care a fost
autorizată înființarea SC F.J. SRL, situat în Craiova, C.B., jud. Dolj, nu este
centru comercial și nici nu face parte dintr-un centru comercial, ci este un
spațiu situat la parterul unui ansamblu de 11 blocuri de locuință, acest aspect
reieșind din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic D.N., ce stabilește
că spațiul comercial folosit de farmacia pârâtă nu este situat într-un centru
comercial de mare suprafață, ci face parte dintr-o zonă comercială formată din
mai multe imobile, fiecare bloc, la parterul căruia există un spațiu comercial,
reprezentând un imobil de sine stătător.
Prima instanță a
constatat că spațiile comerciale situate la parterul blocurilor situate pe C.B.
nu pot fi centre comerciale, așa cum acesta este definit de Legea nr. 296/2004,
întrucât nu au o infrastructură comună, fiecare bloc la parterul căruia există
spațiu comercial având infrastructura proprie.
Totodată, judecătorul
fondului a apreciat că la emiterea autorizației de funcționare nu s-a ținut
cont nici de suprafața de vânzare, din adresa nr. 71608 din 25 mai 2010 emisă de
Direcția de Urbanism reieșind că spațiul comercial închiriat de farmacia pârâtă
face parte din spațiile comerciale ale centrului comercial de mare suprafață
având peste 1.000 mp suprafață de vânzare, în condițiile în care art. 12 alin.
(2) din Legea farmaciei prevede în mod clar și imperativ că suprafața de
vânzare a unui centru comercial trebuie să fie de minimum 3.000 mp.
Or, suprafața de
vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafețelor de vânzare
cu amănuntul de produse și servicii de piață și de alimentație publică cuprinse
în acesta, condiție ce nu este îndeplinită de ansamblul de 11 blocuri.
Prin urmare, instanța
de fond a constatat că actele administrative sunt nelegale, deoarece nu au fost
respectate condițiile expres impuse de art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei
nr. 266/2008.
Recursul declarat
împotriva Sentinței civile nr. 662 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel
Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Împotriva hotărârii
instanței de fond au declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății și pârâta SC
F.J. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii
sale de recurs, pârâtul Ministerul Sănătății a arătat în esență următoarele:
- Instanța de fond a
făcut o interpretare greșită a legii, în sensul că art. 12 alin. (2) din Legea
farmaciei nr. 266/2008, în vigoare la data cererii de autorizare făcea referire
la O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață
- care definea la art. 4 lit. n) și o) centrul comercial de mare suprafață ca
fiind structura de vânzare având o suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp și
nu 3.000 mp cum eronat a reținut instanța de fond.
De asemenea, se arată
că motivarea instanței de fond excede cadrului legal atunci când definește centrul
comercial prin faptul că ar fi reprezentat doar de mall-uri, supermarket-uri și
necesitatea de a beneficia de parcări proprii, în condițiile în care O.G. nr.
99/2000 face trimitere la „infrastructură comună și utilități adecvate”.
În motivarea cererii sale
de recurs, pârâta SC F.J. SRL a arătat în esență următoarele:
- Instanța de fond nu
a motivat respingerea excepțiilor prematurității, inadmisibilității acțiunii și
al lipsei de interes în conformitate cu prevederile art. 261 pct. 3 și pct. 5
C. proc. civ.
Arată recurenta că
reclamanta a introdus acțiunea înainte de expirarea termenului de 30 zile
pentru primirea răspunsului, că reclamanta a completat cererea de suspendare cu
o cerere de anulare a autorizației iar interesul reclamantei este unul economic,
aceasta invocând prețuri mai mici ale pârâtei și deci o practică de
neconcurență neloială.
- În mod nejustificat
instanța de fond a respins proba cu contraexpertiză solicitată de
recurenta-pârâtă - deși a motivat pe larg utilitatea și necesitatea acestei
probe, iar expertul nu răspunsese la obiecțiunile încuviințate de instanță.
- Se arată că în mod
greșit prima instanță a anulat autorizația de funcționare și adresa emise de
Ministerul Sănătății, întrucât actele administrative atacate au fost emise în
temeiul Dovezii încadrării spațiului în prevederile art. 12 alin. (2) din Legea
nr. 266/2008, emisă de Primăria Municipiului Craiova și care nu a fost anulată
de nicio instanță de judecată.
S-a mai arătat că
expertiza efectuată nu poate să fie concludentă pentru instanța de fond în
condițiile în care nu a lămurit aspectele neclare iar experții asistenți
desemnați de reclamant și pârâtă au avut o opinie contrară.
În drept, cererile de
recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 art. 304
1
C. proc. civ.
La dosar s-au depus
înscrisuri în dovedirea cererilor de recurs în conformitate cu prevederile
art. 305 C. proc.
civ.
Intimata-reclamantă a
depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Considerentele și
soluția instanței de recurs
Analizând cererile de
recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum și în conformitate
cu prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că
acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
- În ceea ce privește
prevederile legale aplicabile în cauză, se reține că instanța de fond în mod
greșit a interpretat prevederile incidente, respectiv Legea farmaciei nr.
266/2008 - în forma în vigoare la data eliberării autorizației de funcționare -
1 iunie 2010.
Astfel, în
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008
- (în vigoare la data eliberării autorizației) - Prin excepție de la
prevederile alin. (1), se poate înființa câte o farmacie comunitară în gări,
aerogări și centre comerciale de mare suprafață, definite conform legii, în
care se desfășoară activități de comercializare cu amănuntul de produse și de
alimentație publică, situate într-un singur imobil care utilizează o
infrastructură comună și utilități adecvate potrivit O.G. nr. 99/2000 privind
comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu
modificările și completările ulterioare. Dovada încadrării spațiului în această
prevedere se eliberează de autoritatea administrației publice locale în a cărei
rază teritorială se află.
Art. 4 lit. n) și o)
din O.G. nr. 99/2000 arată că „n) structură de vânzare cu suprafață mare -
structură de vânzare având o suprafață de vânzare mai mare de 1.000 mp;
o) centru comercial -
structura de vânzare cu suprafață medie sau mare în care se desfășoară
activități de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piață și de
alimentație publică, ce utilizează o infrastructură comună și utilități
adecvate. Suprafața de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma
suprafețelor de vânzare cu amănuntul de produse și servicii de piață și de
alimentație publică cuprinse în acesta;".
Prin urmare, instanța
de fond a pornit de la o premisă greșită în aprecierea elementelor necesare
pentru a fi în prezența unui centru comercial apreciind în consecință că este
necesară o suprafață de minimum 3.000 mp a centrului comercial, că toate
activitățile trebuie să se desfășoare în același imobil care utilizează o
infrastructură comună și utilități adecvate și referindu-se și la parcările proprii
specifice mall-urilor, supermarketurilor.
Este eronată
interpretarea dată de instanța de fond - deoarece la data emiterii autorizației
de funcționare a farmaciei pârâte, erau în vigoare prevederile enunțate mai
sus.
Rezultă din cele
arătate mai sus că o structură de vânzare mai mare de 1.000 mp reprezintă o
structură de vânzare în suprafață mare, în sensul legii iar dovada din 25 mai
2010 emisă de Primăria Municipiului Craiova care a stat la baza emiterii
autorizației arată că spațiul în care a fost autorizată SC F.J. SRL are o
suprafață de peste 1.000 mp în care se desfășoară activități de comercializare
cu amănuntul de produse și de alimentație publică, situate într-un șir de
blocuri care utilizează o infrastructură comună și utilități adecvate conform O.G.
nr. 99/2000.
De menționat că la
baza emiterii acestei adrese a stat efectuarea unei expertize tehnice de
specialitate întocmită de inginer S.G.
- Este relevant
faptul că pentru a constata că această adresă nu este conformă realității,
instanța de fond nu a avut rol activ, deși nu a încuviințat o contraexpertiză
nu a lămurit solicitările părților prin obiecțiuni și opinii separate ale
asistenților experți, a înlăturat fără nicio analiză adresa Primarului
Municipiului București și respectiv expertiza care a stat la baza acesteia.
Se constată că,
instanța de fond a pornit de la interpretarea greșită a dispozițiilor
aplicabile în cauză.
- De asemenea, în mod
greșit a apreciat instanța de fond că există un interes în sens juridic pentru
ca reclamanta farmacie la rândul său tot la parterul unor blocuri să formuleze
prezenta acțiune.
Din motivarea
acțiunii reclamantei nu rezultă decât un eventual interes de natură economică
sau de concurență neloială, reclamanta nefiind vătămată într-un drept sau
interes legitim recunoscut de lege în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Interesul public al
respectării condițiilor de legalitate în emiterea autorizației de funcționare
pentru farmacie este ca și inexistent în condițiile în care reclamanta vorbește
despre reducerea cifrei de afaceri prin înființarea unei noi farmacii care
deservește aceeași zonă, numărul de potențial clienți se diminuează în
proporție de 20% iar acestea duc la un impact negativ și la o pagubă iminentă
în desfășurarea activității reclamantei.
În aceste condiții
prezentate mai sus, se constată că noțiunea de interes legitim care poate fi
ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noțiunea de
interes în sensul de exercitare a dreptului la acțiune, cu referire la folosul
practic al reclamantului. Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept
ori unui interes legitim se face pe baza probelor, fiind o problemă de fond în
litigiul administrativ.
Cum instanța de fond
în mod eronat a analizat și această chestiune, se constată că sunt suficiente
motive în cauză care să facă aplicabile dispozițiile legale care atrag
modificarea sentinței recurate.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Față de prevederile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
Înalta Curte, va admite recursurile, va modifica sentința recurată în sensul că
va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de Ministerul Sănătății și SC F.J. SRL împotriva Sentinței nr. 662
din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal.
Modifică sentința
atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC F.H. SRL, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 mai 2013.
Procesat de GGC - AS