ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 318/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 15937 din 9

decembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a dispus

admiterea în parte a cererii reclamantei A.F.I. București cu sediul social în

București în contradictoriu cu pârâta SC E.S.P. SRL cu sediul social în

București și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București. De

asemenea a mai dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 11.370,45 dolari

S.U.A., în lei la data plății, cu titlu de contravaloare lipsă folosință pentru

perioada mai 2000 – septembrie 2003 și respingerea cererii privind plata

penalităților de întârziere ca neîntemeiată.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că reclamanta est administratorul imobilului situat

în București, imobil cu o altă destinație decât cea de locuință, care este

folosit de pârâtă fără a avea un contract de închiriere sau de asociere

încheiat cu reclamanta. Din înscrisurile prezentate de reclamantă reiese că

pârâta a avut un contract de asociere în participațiune încheiat cu SC C.

S.C.A., iar ulterior spațiul în litigiu a trecut în administrarea C.G.M.B. – A.F.I.

București. Prin preluarea spațiului în baza dispoziției P.G. nr. 105, s-a

întocmit fișa de calcul din 6 august 1998, în baza căreia contravaloarea lipsei

de folosință pentru spațiul ocupat de pârâtă până la încheierea unui contract

de închiriere a fost stabilită la suma de 367,63 dolari S.U.A. lunar, fișa de

calcul fiind comunicată pârâtei, fără însă a fi achitate sumele solicitate.

În condițiile în care pârâta a

ocupat și ocupă spațiul în litigiu ce se află în administrarea reclamantei a

fost admisă numai în parte cererea reclamantei și pârâta obligată la plata

sumei de 11.370,45 dolari S.U.A. – în lei la data plății, contravaloare lipsă

de folosință pentru perioada mai 2000 – septembrie 2003 și a fost respinsă

obligarea la plata penalităților cu motivarea că între părți nu a existat un

contract care să stipuleze o astfel de obligație în sarcina pârâtei. Deoarece

pârâta a folosit spațiul fără titlu, s-a dispus și evacuarea ei.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia comercială nr. 419 din 18 mai 2005 a luat act de

renunțarea apelantei SC E.S.P. SRL la judecata apelului împotriva sentinței

comerciale nr. 15937 din 9 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială și a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A.F.I.

București împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța ceastă hotărâre

instanța de apel a stabilit că în temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a luat act

de renunțarea apelantei SC E.S.P. SRL la judecarea apelului.

Apelanta A.F.I. București prin

singurul motiv de apel, a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în

sensul obligării pârâtei SC E.S.P. SRL la plata daunelor în sumă totală de

12.030,48 dolari S.U.A. Având în vedere lipsa unei clauze penale încheiată de

cele două părți, în mod corect prima instanță a respins cererea de obligare a

pârâtei la plata penalităților. Apelanta nu a arătat, nici în fața instanței de

fond și nici prin cererea de apel, faptul că daunele pretinse se raportează la

dobânda legală, calculată conform O.G. nr. 9/2000 sau se referă la

devalorizarea monedei naționale, prin raportare la indicele de inflație.

Împotriva deciziei nr. 419 din 18

mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au

promovat recurs atât reclamanta A.F.I. București cât și pârâta SC E.S.P. SRL.

Astfel, reclamanta A.F.I. București

a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul că în mod greșit nu au fost

acordate daunele în cuantum de 12.030,48 dolari S.U.A., calculate conform H.C.G.M.B.

nr. 221/1998, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La rândul său, pârâta SC E.S.P. SRL,

a precizat că deși a renunțat la calea de atac a apelului datorită taxei de

timbru mari, totuși, pretențiile reclamantei A.F.I. nu sunt justificate,

nefăcând dovada calității de administrator a spațiului, invocând ca temei de

drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererile de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondate

recursurile declarate de ambele părți, pentru următoarele considerente:

Instanțele judecătorești anterioare,

printr-o corectă și integrală apreciere a probelor au stabilit adevăratele

raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor care au

decurs din ocuparea spațiului de către pârâtă, precum și limitele răspunderii

care se impune.

Este de necontestat că pârâta SC E.S.P.

SRL prin întâmpinarea depusă în faza procesuală a apelului, la data de 21

aprilie 2004 a solicitat expres renunțarea la calea de atac a apelului, iar

instanța a luat act de această manifestare de voință. În acest context,

examinarea motivelor de recurs nu va mai fi efectuată, fiind menținute

argumentele din hotărârea judecătorească anterioară.

Nejustificată este și critica

formulată de reclamantă, prin aceea că instanțele au stabilit o reală situație

de fapt și de drept, amplu documentată și bine argumentată, care în esență a

avut la bază teza că în lipsa unei clauze penale stabilită în baza liberului

consimțământ al pârâților nu poate exista obligarea pârâtei la plata

penalităților.

Rațiunile juridice expuse determină

ca toate criticile formulate de ambele recurente împotriva deciziei nr. 419 din

18 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

să fie înlăturate ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite nici una din cerințele

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC E.S.P. SRL București, împotriva deciziei nr. 419 din 18 mai 2005, pronunțată

de Curta de Apel București, secția a V-a comercială, a inadmisibil.

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.F.I. București, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2006.