ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 318/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 15937 din 9 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a dispus admiterea în parte a cererii reclamantei A.F.I. București cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâta SC E.S.P. SRL cu sediul social în București și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București. De asemenea a mai dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 11.370,45 dolari S.U.A., în lei la data plății, cu titlu de contravaloare lipsă folosință pentru perioada mai 2000 – septembrie 2003 și respingerea cererii privind plata penalităților de întârziere ca neîntemeiată.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că reclamanta est administratorul imobilului situat în București, imobil cu o altă destinație decât cea de locuință, care este folosit de pârâtă fără a avea un contract de închiriere sau de asociere încheiat cu reclamanta. Din înscrisurile prezentate de reclamantă reiese că pârâta a avut un contract de asociere în participațiune încheiat cu SC C. S.C.A., iar ulterior spațiul în litigiu a trecut în administrarea C.G.M.B. – A.F.I. București. Prin preluarea spațiului în baza dispoziției P.G. nr. 105, s-a întocmit fișa de calcul din 6 august 1998, în baza căreia contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiul ocupat de pârâtă până la încheierea unui contract de închiriere a fost stabilită la suma de 367,63 dolari S.U.A.

lunar, fișa de calcul fiind comunicată pârâtei, fără însă a fi achitate sumele solicitate. În condițiile în care pârâta a ocupat și ocupă spațiul în litigiu ce se află în administrarea reclamantei a fost admisă numai în parte cererea reclamantei și pârâta obligată la plata sumei de 11.370,45 dolari S.U.A. – în lei la data plății, contravaloare lipsă de folosință pentru perioada mai 2000 – septembrie 2003 și a fost respinsă obligarea la plata penalităților cu motivarea că între părți nu a existat un contract care să stipuleze o astfel de obligație în sarcina pârâtei. Deoarece pârâta a folosit spațiul fără titlu, s-a dispus și evacuarea ei. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 419 din 18 mai 2005 a luat act de renunțarea apelantei SC E.S.P.

SRL la judecata apelului împotriva sentinței comerciale nr. 15937 din 9 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială și a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A.F.I. București împotriva aceleiași sentințe. Pentru a pronunța ceastă hotărâre instanța de apel a stabilit că în temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea apelantei SC E.S.P. SRL la judecarea apelului. Apelanta A.F.I. București prin singurul motiv de apel, a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării pârâtei SC E.S.P. SRL la plata daunelor în sumă totală de 12.030,48 dolari S.U.A. Având în vedere lipsa unei clauze penale încheiată de cele două părți, în mod corect prima instanță a respins cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților.

Apelanta nu a arătat, nici în fața instanței de fond și nici prin cererea de apel, faptul că daunele pretinse se raportează la dobânda legală, calculată conform O.G. nr. 9/2000 sau se referă la devalorizarea monedei naționale, prin raportare la indicele de inflație. Împotriva deciziei nr. 419 din 18 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta A.F.I. București cât și pârâta SC E.S.P. SRL. Astfel, reclamanta A.F.I. București a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul că în mod greșit nu au fost acordate daunele în cuantum de 12.030,48 dolari S.U.A., calculate conform H.C.G.M.B. nr. 221/1998, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. La rândul său, pârâta SC E.S.P. SRL, a precizat că deși a renunțat la calea de atac a apelului datorită taxei de timbru mari, totuși, pretențiile reclamantei A.F.I. nu sunt justificate, nefăcând dovada calității de administrator a spațiului, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererile de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondate recursurile declarate de ambele părți, pentru următoarele considerente: Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor care au decurs din ocuparea spațiului de către pârâtă, precum și limitele răspunderii care se impune.

Este de necontestat că pârâta SC E.S.P. SRL prin întâmpinarea depusă în faza procesuală a apelului, la data de 21 aprilie 2004 a solicitat expres renunțarea la calea de atac a apelului, iar instanța a luat act de această manifestare de voință. În acest context, examinarea motivelor de recurs nu va mai fi efectuată, fiind menținute argumentele din hotărârea judecătorească anterioară. Nejustificată este și critica formulată de reclamantă, prin aceea că instanțele au stabilit o reală situație de fapt și de drept, amplu documentată și bine argumentată, care în esență a avut la bază teza că în lipsa unei clauze penale stabilită în baza liberului consimțământ al pârâților nu poate exista obligarea pârâtei la plata penalităților.

Rațiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate de ambele recurente împotriva deciziei nr. 419 din 18 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, să fie înlăturate ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite nici una din cerințele dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.S.P. SRL București, împotriva deciziei nr. 419 din 18 mai 2005, pronunțată de Curta de Apel București, secția a V-a comercială, a inadmisibil. Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.I. București, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2006.