ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5606/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul V.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 11636 din 25 martie 2005, emisă de aceasta și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut în Brașov, localitate în care au fost nevoiți, din motive de persecuție etnică, să se refugieze părinții săi, până în 1946, când s-au întors în Oradea.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 201/CA/2005 - PI din 13 iunie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 11636 din 25 martie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pe perioada 3 decembrie 1942 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în cauză, s-a dovedit că părinții reclamantului s-au refugiat din motive etnice, precum și faptul că acesta s-a născut în localitatea și perioada de refugiu a acestora. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut că reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi, și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. A mai susținut că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind aceea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moștenire. Recursul este nefondat. Conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susține că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a avut de îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca și părinții săi, obligați să își părăsească domiciliul. Cum din tabelul nominal al refugiaților din Brașov rezultă că tatăl reclamantului, împreună cu familia, s-a refugiat, din motive etnice, în Brașov, lucrând la Fabrica „Farola” în perioada 7 octombrie 1940 - 31 ianuarie 1946, când s-a întors în Oradea și cum din certificatul de naștere al reclamantului rezultă că acesta s-a născut la data de 3 decembrie 1942, în Brașov (localitatea de refugiu a părinților săi), rezultă că are calitatea de refugiat și pe cale de consecință, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 201/CA/2005 - PI din 13 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.