ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5606/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul V.V. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 11636 din 25 martie

2005, emisă de aceasta și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că s-a născut în Brașov, localitate în care au fost nevoiți, din motive

de persecuție etnică, să se refugieze părinții săi, până în 1946, când s-au

întors în Oradea.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

201/CA/2005 - PI din 13 iunie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant,

dispunând anularea hotărârii nr. 11636 din 25 martie 2005, emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000, pe perioada 3 decembrie 1942 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, în cauză, s-a dovedit că părinții reclamantului s-au

refugiat din motive etnice, precum și faptul că acesta s-a născut în

localitatea și perioada de refugiu a acestora.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut că

reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi, și ca urmare, nu

avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat din motive etnice, așa cum

expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. A mai

susținut că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici

domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind aceea în care

fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la

moștenire.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. a) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean

român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice,

după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea

de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele

care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât

obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi

compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de

regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea,

determinarea situației de obligare să își părăsească domiciliul, de către

regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susține că dacă în timpul

refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinților,

pentru că este evident că și minorul a avut de îndurat aceleași suferințe și

neajunsuri, ca și părinții săi, obligați să își părăsească domiciliul.

Cum din tabelul nominal al refugiaților din Brașov rezultă

că tatăl reclamantului, împreună cu familia, s-a refugiat, din motive etnice,

în Brașov, lucrând la Fabrica „Farola” în perioada 7 octombrie 1940 - 31

ianuarie 1946, când s-a întors în Oradea și cum din certificatul de naștere al

reclamantului rezultă că acesta s-a născut la data de 3 decembrie 1942, în

Brașov (localitatea de refugiu a părinților săi), rezultă că are calitatea de

refugiat și pe cale de consecință, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate

aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui

motiv de casare, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 201/CA/2005 - PI din

13 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.