ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 402/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 29 martie 2004, reclamantul V.I. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, să se dispună

anularea hotărârii nr. 2878 din 30 ianuarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat, în esență, că s-a născut la 4 iulie 1943, în localitatea de refugiu a

părinților săi, Besenova Nouă, județul Timiș, unde aceștia se găseau ca urmare

a aplicării Dictatului de la Viena din 1940, dar pârâta i-a respins cererea de

recunoaștere a calității de refugiat, sub motivația că nu era născut la data

refugiului părinților săi.

Prin sentința nr. 318/CA/2004-PI din

26 aprilie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantului V.I., a anulat hotărârea nr. 2878

din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, iar prin decizia nr. 1853

din 22 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Judecând cauza în fond după casare,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 226/CA/2005 din 12 septembrie 2005, a admis acțiunea reclamantului V.I. și a anulat hotărârea nr. 2878 din 30 ianuarie 2004, emisă

de Casa Județeană de Pensii Bihor, pe care a obligat-o să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

Pentru a pronunța o asemenea hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe

timpul refugiului părinților săi de pe teritoriul cedat Ungariei ca urmare a

Dictatului de la Viena și a concluzionat că, de la data nașterii sale,

reclamantul a dobândit statutul de refugiat, la fel ca și părinții săi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că instanța de

fond a pronunțat o sentință greșită, deoarece potrivit legislației în materie,

strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, constituie o modalitate

de persecuție etnică, cu condiția ca persoana respectivă „să existe cu

capacitatea juridică la data strămutării”. Având în vedere că, la data

strămutării părinților săi, reclamantul nu era născut, acesta nu avea un

domiciliu de unde să se poată refugia.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele pentru aplicarea

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat

că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege

persoana care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate,

s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că

atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor

drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate

de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a

suportat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Se constată că instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile, motiv pentru care recursul declarat urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 226/CA/2005 din 12

septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2006.