ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 decembrie 2004, reclamantul N.G. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 10156 din 17 septembrie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii a susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu și că această situație a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 42/CA/2005 - PI din 14 februarie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut la 17 decembrie 1943, în localitatea Beiuș, unde părinții săi s-au refugiat din localitatea Sântandrei, ca urmare a Dictatului de la Viena, iar copiii născuți în refugiu, dobândesc același statut de refugiați, identic cu al părinților, de la data nașterii lor. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea. Astfel, a susținut că reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, neavând calitatea de persoană refugiată, deoarece nefiind născut la data refugiului părinților săi, nu avea de unde să își schimbe domiciliul.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată beneficiază, de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

În ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinți și copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților. Cum reclamantul N.G. s-a născut la data de 17 decembrie 1943, în localitatea Beiuș, în timpul refugiului părinților săi, situație dovedită prin actele prezentate de reclamant, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. În consecință, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 42/CA/2005 - PI din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2005.