ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3723/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 14 decembrie 2004, reclamantul N.G. a solicitat instanței, anularea

hotărârii nr. 10156 din 17 septembrie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii a

susținut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative

menționate, fiind născut în refugiu și că această situație a dovedit-o cu

actele pe care le-a prezentat pârâtei.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 42/CA/2005 - PI

din 14 februarie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea actului

administrativ atacat și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea

de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Instanța a reținut că

reclamantul a făcut dovada că s-a născut la 17 decembrie 1943, în localitatea

Beiuș, unde părinții săi s-au refugiat din localitatea Sântandrei, ca urmare a

Dictatului de la Viena, iar copiii născuți în refugiu, dobândesc același statut

de refugiați, identic cu al părinților, de la data nașterii lor.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta-pârâtă a susținut,

în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat

greșit legea.

Astfel, a susținut că

reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, neavând

calitatea de persoană refugiată, deoarece nefiind născut la data refugiului

părinților săi, nu avea de unde să își schimbe domiciliul.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente

cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a

fost modificată beneficiază, de drepturile conferite de acest act normativ,

persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au

fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

În ceea ce privește

acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între

părinți și copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu,

ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice,

materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra

copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului

părinților.

Cum reclamantul N.G. s-a

născut la data de 17 decembrie 1943, în localitatea Beiuș, în timpul refugiului

părinților săi, situație dovedită prin actele prezentate de reclamant, curtea

de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 189/2000.

În consecință, pentru

considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală și

temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 42/CA/2005

- PI din 14 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2005.